946 matches
-
cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la parapetul bastionului și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă gândeam la ciudățenia respectivă. Nu credeam că puteau fi arme. În toamna lui 1994, dacă îmi aduc bine aminte, a avut loc un accident. Mă aflam la al doilea etaj din Satyam nr. 7, odihnindu-mă, când acel fum albicios a ajuns lângă noi. Tipul de alături mi-a zis că ar fi mai bine să fugim. Am luat-o la goană. Am inhalat puțin fum, dar nu mai vedeam și aveam o durere puternică în gât. Avea un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în cădiță. O, o, o!, dar e chiar minunat. Mămica îi mângâie ușor pielea cu un burete moale și catifelat, pe care tăticul pune, din când în când, ceva gălbui și plăcut mirositor. Trupșorul băiatului se umple, deodată, de ceva albicios. Parcă ar fi vată. Sau vată pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în oraș. Ia cu mânuța din spuma care-i acoperă pielea. Vrea să ducă la guriță, dar mămica îl
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mai bine dacă o să folosim pastilele lui. S-au dus cu toții pe prispă, acolo unde, într-o cutie de lemn, bunicul înjghebase un mic culcuș pentru Puiu. Apoi, tot el, s-a dus în casă, și a adus niște pastile albicioase pe care, pe o bucată de hârtie, le-a sfărâmat cu ajutorul unui creion. După aceea, Sorina - care nu se visează decât doctoriță - a luat cu degețelele praful cel alb și l-a presărat, cu mare grijă, pe rana bolnavului. În
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e cu adevărat doctor de animale. Dar... Ce tot spuneți acolo? face el, de-a dreptul nedumerit și fără chef de glumă. Păi, nu vezi?! Vitelor le este rău! Uite cum mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată întreaga hrană, pentru că, altfel, n-ar putea să ne dea nici o picătură de lapte. Așa că noi n-avem de ce să ne speriem, așa e normal să fie. Haideți, mai bine, acasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai gândit la absolut nimic. Mintea îmi era goală. Slujba de la drogherie a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Am obținut ceva efecte: aspectul proaspăt și întinerit al tenului. Am obținut și la ochiul stâng o reacție: s-a deschis canalul de evacuare a substanțelor inutile. De obicei, pun picături de asmățui seara și mă trezesc dimineața cu secreții albicioase, la ochi. N-am uitat că închiderea vederii ochiului stâng s-a produs odată cu oprirea evacuării (scurgerii) din ochi, a unor dejecții (a unor materii inutile albicioase). În timpul tratamentului, eu mă comport ca un om sănătos și normal. Am obținut
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
De obicei, pun picături de asmățui seara și mă trezesc dimineața cu secreții albicioase, la ochi. N-am uitat că închiderea vederii ochiului stâng s-a produs odată cu oprirea evacuării (scurgerii) din ochi, a unor dejecții (a unor materii inutile albicioase). În timpul tratamentului, eu mă comport ca un om sănătos și normal. Am obținut o reacție și la urechi, în urma sucului pătruns în ele. Urechile au reacționat pe rând. Aveam senzația că tot sângele din corp vrea să iasă prin ureche
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În schimb, televizorul funcționa bine, și totuși nu-l acoperiseră decât cu o hârtie de calc peste care așezaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
niște curve veritabile, și am pornit spre apartamentul Chelului, care se afla la doi pași, în centru. Era un apartament cu trei camere în zona Unirii, ultramodern, în care Chelul locuia singur cuc. Când i-am văzut instrumentul firav și albicios și am auzit în ce fel dorea să mă ocup de acesta, m-am albit la față. Degeaba mi-am repetat în gând că, cu cât avea să fie mai umilitoare experiența, cu atât urma să fie mai utilă pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a uimit cu desăvârșire aspectul schimbat al casei. Pe toți pereții, Mary agățase citate în grecește, copiate Dumnezeu știe de pe unde, toate în legătură cu marea, cu apa: Thalassa! Thalassa!, Panta rhei și alte minuni. Ca veioză avea o corăbioară cu pânze albicioase și cu bec în spate. Pe ușă, un afiș imens cu "Cumințenia pămîntului", care probabil că voia s-o reprezinte chiar pe ea. Pe lada studioului, într-un oval de țiplă - un țăran și-o țărancă din Cipru, el cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
merg fără să mă mai abat din drum. Copacii uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic, ca de ceară. Pierduse sânge, dar în primul rând o duruse atât de rău, încît nu și-a mai revenit niciodată. Ani în șir, toți anii adolescenței mele, ne-a chinuit pe toți cu obiceiul pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de sub degetele arhitectului. Cu aceste câteva milioane de supraviețuitori, acționând sincronizat asemenea termitelor, arhitectul își construi un nou sintetizator, de o complexitate de neconceput, întinzîndu-se pe un sfert de planetă. Monstrul însuși crescuse. Caroseria Daciei rămăsese înscrustată în spinarea lui albicioasă ca o minusculă cochilie. Trupul acoperea o suprafață uriașă, iar degetele infinit ramificate se întindeau acum, pornind din cele două brațe, de jur împrejur, ca o plasă de păianjen. De la primele atingeri ale miliardelor de clape terminale, ultimii oameni se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce servesc bivolii? De ce sunt așa urîți? - Sunt buni la jug, răspunse moșierul, au putere mare. Câmpul cel negru, semănat cu smocuri de buruieni, începu să se coloreze din nou. Reapărură lanurile lungi, dar de data asta bine tăiate, unele albicioase, cu ovăzuri, altele verzi, cu porumb. Printre ele, fâșii subțiri și lungi de un verde-închis arătau lanuri de cartofi. Pătrate mari cu miriști și altele cu trifoi geometrizau întinsul chilim. Fundul zării se întunecase și se putea ghici o pânză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea și Jorj s-au restabilit, cu toate că acum o lună a născut servitoarea. Când, pe intrarea din spate, am ieșit în livadă, am auzit iarăși trăsura. Dar ce mai vară și asta ! Frunzele copacilor parcă și-au pierdut verdele, sunt albicioase, acoperite de un praf ca sarea, și lemnoase, de parcă timpul ar fi cu o lună mai târziu. Nu voiam să mă gândesc deloc la ce va fi peste o lună, eu ce voi face, cu toți ce-o să se întâmple
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mă mai gândesc la nimic din ce nu voiam, chiar și nerușinata frază îmi dispăruse din minte ; pusesem furtunul pe unul dintre puiandrii de măr și l-am udat, bucățică cu bucățică. Ascunse sub frunzele cu dosul catifelat și albicios - merișoarele lucii și crude : pur și simplu n-am putut să mă abțin, gura mi se umpluse brusc de salivă. M-am întins după merișorul de deasupra capului, mă ridicasem pe vârfuri și mă tot întindeam. Furtunul s-a răsucit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plecat el de acasă într-o toamnă, cu un geamantan plin cu cărți, peste care a mai adăugat pălăriile de floarea-soarelui rupte din marginea lanului... La șase fără cinci, este deja în fața restaurantului "Dunărea". Doctorul Manoliu, înfășurat într-un fulgarin albicios, mic de statură, cu cocoașa din spate mai pronunțată ca de obicei, face semn de bun găsit și trece pe lîngă el înăuntru. În sala aproape pustie, se așază amîndoi la o masă. Da, Vlădene, e ca și rîndul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de administrație. Abia după trei zile și multe intervenții, Mihai a reușit să obțină o cameră cu balcon. Însetată, pe la un prînz, Ana s-a grăbit să soarbă din berea cumpărată. După cîteva înghițituri, a observat cum se desprind firișoare albicioase de la fund. Mihai a luat sticla, a gustat, a mirosit... Nu i-a spus Anei ce crede, dar au plecat cu toții la policlinică. Acolo nu aveau furtun subțire pentru spălaturi stomacale, așa că doctorița, foarte grijulie de altfel, a improvizat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]