7,295 matches
-
florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor fără adăpost 6.. din tot ce a fost în casa bunicilor doar două candele 7 salcii desfrunzite - doar albia râului plină de stele 8. casă fără stăpân - doar vântul mai umple cămara goală 9. vechiul hambar - acoperită de volburi coasă ruginita 10. pâlc de pădure - o secure a nimănui printre cioturi 11. groapă de gunoi - o muzicuța veche își
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
Toate Articolele Autorului norii inhalează suflete estropiate arborii ca niște căngi (se) spânzură de toarta cerului pești cu ochi dilatați și trup alunecos depozitează amăgiri pe fundul râului umbrele înecaților se-agăță de sălcii plângătoare secunde iritate sapă titanic în albia râului minutele ca niște antropofagi înghit vieți robuste hulpav orele târăsc în praf sufletul hectorian exorcizat Referință Bibliografică: (Sin)ucidere / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV, 09 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi
(SIN)UCIDERE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349971_a_351300]
-
crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului și nu puteam căra albia plină cu apă la acea vârstă. Tizic pentru foc aducea tata. Seara când venea tata să stea cu noi ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe știuletele de porumb, mergeam
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Ediția nr. 852 din 01 mai 2013 Toate Articolele Autorului prăbușită în strană plânge neputința rănilor din palmă prin urechi bate toaca vestind prohodul necredinței cu milă și iertare Măicuța privește durerea lumii din pumni mângâie firul înroșit cufundat în albia păcatului din frunte șterge cu un colț de rugăciune lacrima pocăinței degetele adunate tremură în Lumină închinarea învăț să respir credința mântuirii numărând mătănii „Miluiește-mă Dumnezeul meu, miluiește-mă!” Referință Bibliografică: credința mântuirii / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN
CREDINŢA MÂNTUIRII de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348034_a_349363]
-
de a ne cunoaște în Egipt, în sejurul de zece zile, avusese loc un eveniment aviatic similar celui prin care a trecut d-l colonel Paul Mitu: un pilot american și-a salvat pasagerii aterizând (fals spus- terra = pământ) în albia râului Potomak (pare-mi-se) și a devenit erou național. De aici i-a venit ideea de a se întâlni la o televiziune cu acel pilot pentru a dezvălui caracteristicile tehnice ale unei asemenea „aterizări” In grupul nostru se afla
RECENZIE MITU` LU MITU, ROMAN DE DRAGOŞ COJOCARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348072_a_349401]
-
te iubesc! Regina În jur, mii de stele țes drum de mătase. Iubirea-ntre ele, regină rămase! Coboară în suflet și-i toată un zâmbet, colindă albită de dor, purtată de dulce fior. Două vieți Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de neliniști voi legăna pentru tine șoapta dorului nebun de atâta așteptare
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului DILEMA LUI ARIEL Încă de la sfârșitul lunii trecute, vara se instalase cu secetă și căldură mare. Vădana se subțiase în așa măsură, încât nicăieri în toată albia ei apa nu le venea oamenilor mai sus de genunchi. Profitând de nivelul scăzut al pârâului, copiii se întreceau în a prinde pe sub pietre pește cu mâna. Praful ridicat de basculantele ce coborau sau urcau către Zolt nu mai apuca
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
de referință pentru întreaga lirică românească a secolului XX. Reproducând memorabilele cuvinte ale lui George Călinescu: „Astfel se stinse (...) cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria
MIHAI EMINESCU POETUL NEPERECHE SĂRBĂTORIT LA VATRA ROMÂNEASCĂSA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347543_a_348872]
-
-i, de drag de Loredana și de glasul ei, de-a lungul curgerii sale. Cântecul Loredanei constituie un așezământ al iubirii! Iubirea din cântecele Loredanei Groza e nesecabilă, deși pururi însetată. Izvor fiind, izvorul acesta nu seacă pe piatră. Iar albia întinsă din vocea, ochii și inima Loredanei, la inimi, e din piatră pietruită, dar o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de cântec, e Loredana! Pe albie zidită cu piatră rară, iubirea
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
deși pururi însetată. Izvor fiind, izvorul acesta nu seacă pe piatră. Iar albia întinsă din vocea, ochii și inima Loredanei, la inimi, e din piatră pietruită, dar o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de cântec, e Loredana! Pe albie zidită cu piatră rară, iubirea cântecelor Loredanei Groza e legământ și deopotrivă lăsământ moldovenesc de iubire! Gânduri subțiate, inimi subțiate nu pot urca la ușa sufletească un cântec vast ca viața, frumos ca
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
nu seacă pe piatră. Iar albia întinsă din vocea, ochii și inima Loredanei, la inimi, e din piatră pietruită, dar o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de cântec, e Loredana! Pe albie zidită cu piatră rară, iubirea cântecelor Loredanei Groza e legământ și deopotrivă lăsământ moldovenesc de iubire! Gânduri subțiate, inimi subțiate nu pot urca la ușa sufletească un cântec vast ca viața, frumos ca ochii, alinător ca mângâierea. Dar nu e
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
de gât cu ne-milă pe toți adepții ei declarați fățiș. Homo communicans, în schimb, este o specie care întotdeauna așteaptă cu supușenie ceva - decizii grabnic ajutătoare ființării ei telurice nicidecum de sub- sau supraviețuire, ci de viețuire așezată în albia normalității sale firești. Specie îndelung răbdătoare în cazul poporului român, pe umerii săraci și lipsiți de vlagă ai lui homo communicans, culmea, cresc averi uriașe ca din apă pentru zoon politikon pe baza unui așa-zis vot „democratic” consfințit de
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
-l pe marele maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur. Lacul artificial, cu aproape cinci sute de milioane de
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea sacrificii, cei de azi îl includ în „greaua moștenire”, alături de combinate, uzine, institute de cercetări în diverse domenii, clădiri de patrimoniu, locuri de agrement, termocentrale, hidrocentrale, regularizări ale albiilor râurilor, autostrăzi, muzee de interes internațional, piețe moderne, școli (unde cărțile erau gratuite), cămine și case de cultură, spitale, universități (unde chiar se „făcea carte”), biblioteci, adevărate tezaure de cultură și civilizație, toate au devenit componente ale „grelei moșteniri”. Și
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
-l pe marele maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur. Lacul artificial, cu aproape cinci sute de milioane de
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea sacrificii, cei de azi îl includ în „greaua moștenire”, alături de combinate, uzine, institute de cercetări în diverse domenii, clădiri de patrimoniu, locuri de agrement, termocentrale, hidrocentrale, regularizări ale albiilor râurilor, autostrăzi, muzee de interes internațional, piețe moderne, școli (unde cărțile erau gratuite), cămine și case de cultură, spitale, universități (unde chiar se „făcea carte”), biblioteci, adevărate tezaure de cultură și civilizație, toate au devenit componente ale „grelei moșteniri”. Și
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii mei bani, să-mi cumpăr o barcă pe care să o folosesc la pescuit. De teama
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
să mă mențin la suprafață. Tata a ajuns lângă mine și, dintr-o zmucitură de corp, m-a ridicat din apă la pieptul său. Apa nu era mai adâncă de un metru, așa că m-a scos repede la mal, însă albia de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
aceea, această legătură spirituală rămâne valabilă și peste veacuri, pentru că măicuța mea, știe, simte când trebuie să mă învelească cu aripile sale protectoare, asemenea unei sălcii ce veghează și-și îmbrățișează râul, atunci când simte că se învolburează și iese din albia lui. Cu sufletul preaplin de amintirea ei și cu multe greutăți ale vieții, pe care încă mai trebuie s-o înfrunt, în genunchi mă rog la icoana Maicii Domnului, mulțumindu-i pentru fiecare clipă binecuvântată, în care-i permite să
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]