1,678 matches
-
dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima de neant, precum și „vedeniile” minții „rătăcite într-un dor de o infinită măreție” (Pământ), dar forma e mai puțin frapantă. Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant al invadatoarei oști de omizi, „Bălașul, Zamfirul, Berlantul”, trei lupi vizitatori, „Not, uriașul de-o palmă” ce „aduce pierzania”, „leoaica-ciocârlie” și, mai ales, mierla, interlocutor gracil
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
este publicată „schița dramatică” Păianjenul de aur de Matei Vișniec. Tot aici apar și cronici la două cărți tipărite la București: Căderea în lume de Constantin Țoiu și Minima moralia de Andrei Pleșu. În numărul 9-10/1989 este publicat poemul alegoric Arcadia, scris în 1950 de Tudor Vianu, cu o „notă liminară” de Ion Vianu. În același număr, Gelu Ionescu comentează o carte a lui Ștefan Cazimir, Nu numai Caragiale. Într-un număr ulterior atrag atenția două importante eseuri: Violența răului
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
larg spațiu reportajului politic, anchetei umanitare împotriva „terorismului de stat” și contribuției la „istoria nefalsificată a mișcării socialiste românești”. Concomitent, se publică texte literare interzise (Ion Caraion, Cuvintele în exil, Virgil Tănase, O istorie de Paști), conferințe cu subtext protestatar alegoric (George Bălan, Lupta cu balaurul, Un imn pentru România eternă), scrieri necenzurate (Victor Frunză, Marea gară nouă), lucrări în premieră (George Astaloș, Apoteoza vidului, Alexandru Lungu, Poeme) și numeroase cronici, articole de atitudine, profesiuni de credință. De semnalat, un eseu
ALERGATORUL DE LA MARATHON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285238_a_286567]
-
corect și își atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
reaua-voință a celor mai în vârstă. Dragon Dragonul este, în legende și basme, paznicul comorii. Este adesea terifiant și încarnează, prin excelență, monstrul ce trebuie învins de viteaz, prinț sau erou. În vis, simbolizează supunerea față de o autoritate implacabilă (limbajul alegoric utilizează termenul «dragon» pentru a evoca tiranul) sau obstacolul major ce se ridică împotriva celui ce visează, împiedicându-l să își atingă scopul. Arată dificultatea sarcinii care îl așteaptă pe subiect. Îl îndeamnă să fie curajos și puternic pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate și exploatate: autoritate, combativitate și activitate. Laba piciorului Picioarele sunt puse în evidență în vis în multe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. „Părinții n-au resimțit nevoia să Învețe ebraica (exceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi, ca și Philon din Alexandria: două-trei cuvinte de tipul manna, pascha, sabbata. Chiar cei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Întrupare (Omilii la Facere 14,1). La fel interpretează și Ioan Gură de Aur (Panegiricile sfântului Pavel V, 5), Teodoret al Cyrului, Chiril al Alexandriei. În plus, spre deosebire TM, LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de Părinți. Psalmul 118, v. 131. Biblia românească: „Gura mea am deschis și am aflat (sic!) că de poruncile tale am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am Înghițit duh (pneuma), fiindcă am tînjit după poruncile tale”. Părinții
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bun Început În cheie cristologică: Vechiul Testament este valabil datorită și În măsura În care el se Împlinește În Isus Cristos. De altminteri, prin Marcion, creștinismul invalidează Vechiul Testament. Singurul mod de a salva Vechiul Testament și a-l Încorpora creștinismului va fi interpretarea lui tipologică, alegorică, În cheie cristologică, propusă de Părinții Bisericii. 1Apol. 67. Misquoting Jesus. The Story Behind Who Changed the Bible and Why, New York, 2005. Excelent eseu despre interpolările scribilor și eliminările unor pasaje din scrierile Noului Testament, plecând de la cercetarea atentă a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
eroic care îi este propriu (Durerea ne cheamă, Ni-e cupa plină de amar, Va bate ceasul răzbunării). Intenționând să cuprindă întreaga dramă umană, poetul, care nu a cunoscut marile răsuciri interioare, nu a putut evita, în Ancore, nici schematismul alegoric (Excelsior), nici zgomotoasa imprecație vaticinară (Circul vieții, Satira vremii). Firesc însă, figura lui Iisus-răscumpărătorul consună, în Talaz, cu armoniile învierii în natură și în om (Descătușare, Trezire). Este proslăvit, totodată, pe urmele lui Nichifor Crainic, etnosul românesc ca izvor de
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
în paginile multora dintre cărțile lui ulterioare. În 1919, fondează colecția „Biblioteca scriitorilor iluștri”, în care se tipăresc îndeosebi traduceri semnate de el sau de alți scriitori. Inconsistentă este literatura propriu-zisă a lui B.-R., reprezentată la început de povestiri alegorice și sentimentale („Rampa”, „Viitorul”, „Credința”, „Zburătorul”, „Tribuna liberală”, „Minerva”, „Izbânda”). În „Miraj” și „Raza literară”, se încearcă și ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
1877, carte ce se afla pe un raft al locuinței lui Leopold Bloom (Ulysses), există în realitate, un exemplar găsindu-se la British Museum. Următorul volum, Ieșirea la țărmuri (1978), a fost receptat ca un roman mitic, ca o istorie alegorică. Deși subiectul este axat pe Războiul de Independență de la 1877, tratat cu abundență de date, totul este, de fapt, în maniera lui Joyce din Ulysses, inventat: născocire savantă a unui joc intelectual cât se poate de serios. Numeroase trimiteri livrești
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
viziunii mitopoetice, recognoscibil în predilecția autorului către visare, se conjugă însă cu tragismul și absurdul caracteristice literaturii moderne, conferind prozei poematice baconskyene o individualitate și o originalitate bine marcate în contextul literar contemporan. Înscriindu-se în aceeași paradigmă stilistică, romanul alegoric Biserica Neagră (recuperat și tipărit în Germania în 1976, ulterior în ediția Scrieri, 1990) este o meditație sumbră asupra destinului uman, văzut din perspectiva sfârșitului ineluctabil al oricărei existențe individuale, și, în același timp, o antiutopie, o critică virulentă a
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
153-156; Ioan Holban, Drama și melodrama, CRC, 1986, 45; Gh. Perian, „Muflonul”, F, 1986, 11; Ulici, Prima verba, III, 22-23; Ruja, Parte, I, 67-75; Radu Cernătescu, Întoarcerea romanului risipitor, LCF, 1995, 24; Dicț. scriit. rom., I, 167-168; Cornel Ungureanu, Romanul alegoric și personajele sale neascultătoare, O, 1996, 5; Cornel Ungureanu, Prozatorii. Continuitate și alternative, O, 1997, 1; Perian, Pagini, 195-200; Dan Croitoru, Romanul arivistului postdecembrist, RL, 1999, 5; Gabriela Glăvan, Despre fericire și demonii ei, O, 2001, 2. A.C.
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
alți autori clasici. Ideile morale ale lui Teofrast vor fi reluate de La Bruyère. În secolul al XIX-lea, În plin Romantism, Th. Carlyle face un interesant studiu al modelelor exemplare de personalitate și al vieții acestora, În perspectiva unei „morale alegorice”, dacă ne putem permite să o numim astfel, vorbind despre eroi, cultul eroilor și rolul acestora În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul în parodie ori joc (sunt pagini întregi unde toate cuvintele încep cu aceeași literă), iar misticismul în ironie lucidă (Despre virilitatea duhului și contrariile ei). Calendarul
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric, Divanul dobitoacelor filantropicoase, filodicoase și filopatricoase. În comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe V. Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa O bună educație, care persiflează ridicolul provenind din imitația de suprafață
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
militar, inginer proiectant și redactor principal la Institutul de Documentare Tehnică din București. Din 1968, lucrează în învățământ, ca profesor-inginer. În 1969, debutează editorial cu volumul de nuvele Adam, dezvoltând o tematică de tip compozit, într-un amestec de proză alegorică și psihologică. Un an mai târziu, apare volumul de povestiri Absenții de la dragoste, o incursiune de tip psihologic în zona problemelor de familie, temă recurentă a prozei lui B. Însă conform părerii criticii, autorul nu excelează în registrul prozei scurte
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Silvian Iosifescu), București, 1956; Pornind de la clasici, București, 1957; Byron, București, 1961; O temă literară: sociologia și psihologia ratării, București, 1963; Curentele literare și evocarea istorică, București, 1963; Metamorfozele măștilor comice: procedee, motive, modalități, București, 1966; Alegoria și esențele. Structuri alegorice în literatura veche și nouă, București, 1969; Romantismul, București,1970; Auferstehung der Allegorie, Viena, 1971; Omisiunea elocventă, București, 1973; Postwar Developments of the Prewar Tradition in Romania, în Fiction and Drama in Eastern and Southeastern Europe, Slavica Publishers, 1980; Irony
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
providențială, unele respirări idealizante, sentimentul înfiorat al naturii rustice, ca și o anume dispoziție contemplativă, melancolică par ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]