1,931 matches
-
Universității din București (1947), fiind numită în 1949 asistentă la Catedra de engleză. Din anul următor, își continuă cariera universitară la Catedra de literatură universală și comparată, condusă de Tudor Vianu, devenind în 1970, după ce își susține doctoratul cu teza Alegoria în literatura secolului al XX-lea, profesor titular. În 1976, se stabilește în SUA. Este profesor-invitat la University of Southern California (1977), Universitatea Ebraică din Ierusalim (1978) și la Universitatea din Edmonton, Canada (1980). Debutează cu un volum de studii
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
cancelarie (în colaborare cu Silvian Iosifescu), București, 1956; Pornind de la clasici, București, 1957; Byron, București, 1961; O temă literară: sociologia și psihologia ratării, București, 1963; Curentele literare și evocarea istorică, București, 1963; Metamorfozele măștilor comice: procedee, motive, modalități, București, 1966; Alegoria și esențele. Structuri alegorice în literatura veche și nouă, București, 1969; Romantismul, București,1970; Auferstehung der Allegorie, Viena, 1971; Omisiunea elocventă, București, 1973; Postwar Developments of the Prewar Tradition in Romania, în Fiction and Drama in Eastern and Southeastern Europe
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi de depășire a condiției individuale, într-o tentativă grațioasă, senină de a transcende existența concretă spre una eternă, luminoasă. Primul volum în proză, Cordun (1942), este o încercare originală de a reface percepțiile, trăirile, „relatarea” unui
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
ajung la una din cele două intrări prin care se face accesul la altar. În timp ce gloata e ținută la distanță, ei doi sunt lăsați să pătrundă înăuntru. Urcă treptele printre basoreliefuri ce par să facă trecerea de la realitatea comemorativă la alegoria imperiului. — Aici! strigă dintr-odată autoritar Tiberius. Arată cu mâna o femeie sculptată. Velleius Paterculus cerce tează avid mama cu cei doi copii alături și poala plină de rodii, struguri și nuci. În fața ei, o vacă și o oaie. În stânga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
posibilitatea să regăsești mai degrabă semnele unei experiențe similare celei religioase. Nu vreau să spun că povestirea În fața legii trebuie citită în lu mina unor discuții teologice, precum cele inspirate de Kierkegaard. Nici că ar putea fi redusă la o alegorie. Însă cred că ar putea fi citită ca și cum ar face un pas către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
posibilitatea să regăsești mai degrabă semnele unei experiențe similare celei religioase. Nu vreau să spun că povestirea În fața legii trebuie citită în lu mina unor discuții teologice, precum cele inspirate de Kierkegaard. Nici că ar putea fi redusă la o alegorie. Însă cred că ar putea fi citită ca și cum ar face un pas către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
rațională și speculativă a religiei și stăruind asupra laturii sale iraționale. Îl citise pe Luther și înțelegea ce înseamnă, pentru un credincios, "Dumnezeul viu". Nu Dumnezeul filozofilor, Dumnezeul unui Erasmus, nu o idee sau o noțiune abstractă sau o simplă alegorie morală, ci o putere teribilă, manifestată prin "mînia" divină. În cartea sa, Rudolf Otto încearcă să deslușească trăsăturile specifice ale acestei experiențe înspăimîntătoare și iraționale. El descoperă sentimentul de spaimă în fața sacrului, a acelui mysterium tremendum, a acelei majestas care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lupte de gladiatori în fața Colosseum-ului pentru lansarea filmului Gladiatorul de Ridley Scott; a reprodus spectacole de gimnastică și gladiatură în multe amfiteatre italiene și europene. Fondator al revistei științifice bilingve Machia, a organizat la muzeul de istorie din Bergamo expoziția „Alegorii religioase în mișcările atletice al gladiatorilor”. Colaborează cu Rai, Mediaset, MT Channel, ORF Wien, ZDF Berlin și BBC London pentru transmisiuni și documentare TV, este coregraf și consultant istoric pentru tehnicile militare romane și ale gladiatorilor la Seal și Cinecittà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care o trezise la viață. I-am întâlnit privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi, e vorba de o alegorie, mi-a spus ea. — Ce? — E o alegorie. E vorba de revoluția din Rusia. — Cee? Mi-a explicat. Chestia asta a căzut ca o bombă, nu încape nici o îndoială. Revoluția bolșevică nu era ceva nou pentru mine - din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi, e vorba de o alegorie, mi-a spus ea. — Ce? — E o alegorie. E vorba de revoluția din Rusia. — Cee? Mi-a explicat. Chestia asta a căzut ca o bombă, nu încape nici o îndoială. Revoluția bolșevică nu era ceva nou pentru mine - din câte știu eu, a fost un mare tărăboi acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a căzut ca o bombă, nu încape nici o îndoială. Revoluția bolșevică nu era ceva nou pentru mine - din câte știu eu, a fost un mare tărăboi acolo și o reașezare a lumii, cândva, pe la începutul veacului. Dar chestia asta cu alegoria m-a prins cu nădragii-n vine. Am ascultat-o mai departe pe Martina. Calul ăla mare, Boxer - el reprezenta țărănimea, dacă vreți. Micul Squealer - el nu era pur și simplu un porc, era propagandistul Molotov. Știam că Molotov fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut. Mai dă-mi o carte de citit. În regulă, așteaptă o clipă. De data asta era 1984 - de același George Orwell. — Fără animale? am întrebat-o eu cu un deget îndreptat spre ea. — Nu. Doar câțiva șobolani. — Vreo alegorie? — Nu chiar. — Știi, am spus eu (și aici a fost șmecheria): Am avut un vis grozav cu tine, ieri noapte. În mod normal, conform experienței pe care am acumulat-o eu, în urma unei asemenea declarații urmează sau o retragere jenantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aș pierde vremea cu unul ca tine? — Dar de asta ce părere ai? am spus eu. Ferma animalelor... — Ce? O, am citit-o când aveam doisprezece ani. Atunci poate că nu ți-ai dat seama că e vorba de o alegorie. Cum ai putut la vârsta aia? Nu aveai decât doisprezece ani. Porcii sunt la fel de conducători - ai Revoluției. Și toți ceilalți, cum ar fi caii, și câinii, sunt cu toții... Oh, Alec. Nu-mi face nici o plăcere s-o spun, dar arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar, “o lume animală și o omenire fantastice”. Fauna omenească rămâne mereu prezentă în gândirea medievală. Ea aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând de la bestiarele grecești, răspândite în variante europene, își va crea Dimitrie Cantemir galeria de măști alegorice acționate în Istoria ieroglifică. De altfel, mulți autori au resemantizat înțelesul măștilor zoomorfe moștenit de la Esop. Acestă reînnoire se manifestă sub toate formele
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
la o iluzie; mecanismul perspectivei păcălește vederea, dar impresia generală este de magie anamorfotică. Un astfel de “joc cu paradoxul” ne propune și artistul medieval. Realitatea urâtă și descumpănitoare pentru el, este redimensionată după legile perspectivei. De aici și până la alegorie și chiar până la simbol nu mai este mult; de la alegorismul medieval și până la suprarealism nu e cale chiar atât de mare. “Procesul care a deformat ceasurile lui Dali este ireversibil: timpul s-a oprit pentru totdeauna pe cadranele gelatioase”, afirma
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dar Tolea părea că nu observă. — Ce înțelegi dumneata prin prudență, Bombonel? N-o fi altceva decât tripla suprapunere, care este o supunere? Trecutul, prezentul și viitorul îndeamnă la precauție? Adică, la înțelepciune? Asta să fie înțelepciune? Praesens prudenter agit? Alegoria prudenței? Memoria, adică trecutul și inteligența, adică înțelegerea prezentului, să ducă la această peltea? Dar proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei vechi? Vorbesc cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea somnolentă. L-ați pictat acum zece ani. Aveați deja o vârstă respectabilă. — Toți voiau portrete, să știi, continuă bătrânul. Papa Paul al III-lea, ți-aduci aminte. Nu l-am terminat, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-aduci aminte. Nu l-am terminat, din păcate. Voiam să-l întrec pe Rafael... Paul al meu să fie mai viu. Dar nu l-am terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din păcate. Voiam să-l întrec pe Rafael... Paul al meu să fie mai viu. Dar nu l-am terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am mai iubit, parșivele... O viață lungă și glorie lungă înseamnă și... — Nici un nume în alegorie. Dar latina, dar motoul? EX PRAETERITO... PRAESENS PRUDENTUR AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut, adică, acționează prezentul. Acționează cu prudență. Cu pru-den-ță, așa ați scris. Cu prudență, cu nepăsare. Prudență, nu nepăsare. Prezentul acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut, adică, acționează prezentul. Acționează cu prudență. Cu pru-den-ță, așa ați scris. Cu prudență, cu nepăsare. Prudență, nu nepăsare. Prezentul acționează cu prudență, să nu prejudicieze viitorul. V-amintiți? Alegoria prudenței, ăsta e tabloul... Poate într-o primăvară ca asta, făcut... Erați un prudent, maestre? — Ce-i cu scrisoarea, de ce o ascunzi? continuă maestrul. Ți-o fi scriind scârboșele, să te momească. Le știu eu!... Citește, hai, citește, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i cu scrisoarea, de ce o ascunzi? continuă maestrul. Ți-o fi scriind scârboșele, să te momească. Le știu eu!... Citește, hai, citește, să mă încălzesc. Citește invitația pentru la noapte, hai, citește... Într-o zi ca asta, primăvara, ați început Alegoria Prudenței? Un bărbat foarte în vârstă, în profil, privind spre stânga. Profilul dumneavoastră, sunt sigur. Numai două autoportrete se cunoșteau, cel de la Berlin și cel de la Luvru. Ăsta ar fi al treilea, Colecția domnului Francisc Howard. Vândut apoi lui Legatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Luca Caragiale și George Bacovia, poetul melancoliei citadine și al viziunilor suprarealiste.“ (PAUL BAILEY, Times Literary Supplement, Anglia, 10 mai 1996) * „Prin Plicul negru, a apărut o capodoperă. Arta metaforei face ca volumul să rămână întunecat și luminat, totodată, precum «Alegoria prudenței» lui Tizian, cu cele trei fețe ale timpului. O carte mare, limpede, deși o carte cu enigme și sugestii.“ (JUERGEN VERDOFSKY, Frankfurter Rundschau, Germania, 23 septembrie 1996) * „Plicul negru al lui Norman Manea: o capodoperă tumultuoasă și tulburătoare.“ (ENZO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]