875 matches
-
ea cu o anume ciudă...Mă arunc înaintea celor doi și înaintăm în șir.Am ajuns. Le-am zis să-l prindă de păr, iar eu o să-l împing de picioare. Timpul parcă a încetat să curgă și noi înaintăm alene, într-un cortegiu mortuar conturat ca într-un tablou macabru. Mă uit. Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
curând va trebui să renunțe, și cât de dragi îi erau aceste fuste! — Ia du-te, fă Rusaldo și fă-ne ceva de-ale gurii că mă roade pe la lingurea. Pă voi nu? — Of! Of! Mă duc, se scoală Rusalda alene și cu durere în suflet îndreptându-se spre cort. Copiii care trec repede de la o stare la alta, încep să alerge să se joace antrenând-o și pe Prințesa. Ea era în centrul atenției acum, de aceea toți o lasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat o cheie. Grav. Solemn, aproape. David e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clară. O clipă, doar o clipă, ochii cercetează chipul unui bătrân foarte singur, după care valetul de pe Thule testează, din nou, cu vârful ară tătorului, temperatura fierului de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies aburi gemeni celor din ibric, pe care-i în tâlnesc la exact două degete
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say never, nu? Mama lui, în vis, cu degetele trecându-i alene prin păr și cu zâmbetul acela care alungase, odată, cu mulți ani în urmă, poate în alt timp, poate într-o halucinație, poate într-o pană universală de curent neuronal, toate, dar absolut toate coșmarurile. 46. Anonim Același gazpacho în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume, ingrediente de poțiuni vindecătoare, de gastronomie orientală și de pomezi parfumate, care transfor mă nopțile în grădini. În acest timp, fata din tren răsfoiește alene paginile neterminate prin care trece un vas de poveste, condus de un mare vrăjitor în ale bucătăriei, descendent al țarilor Rusiei, care farmecă lumea cu roșii zemoase amestecate cu opt feluri de ardei iute, reinventează feijoada, doro wett și puiul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn. "Grăbește-te, Gosseyn! Nu-i lăsa să-și revină. Nu le da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bătrâne! Rătăciră un timp pe străzile din preajma conservatorului cu gândul de a se reîntoarce pentru a vedea listele cu rezultatele candidaților. După câteva ore, se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea devenea din ce în ce mai grea. Când apăru o secretară ce purta în mână câteva hârtii, bănuiră cu toții că în acestea se află norocul sau nenorocul lui Mihăiță. Cum Mihăiță nu avu puterea să se apropie de panoul cu pricina, Vișinel bravă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
animată cu vânzătorul de înghețată. - Frumoasă vreme pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa e. - Să nu mai fie nici inundații. - Așa e. Mai doriți o înghețată? Nu mai dorea, trebuia să plece. Domnul Popa tocmai pornise alene, ținând osul în sus, sfidător și calm, în ciuda canonului de lătrături care-l urma ca pe un Sfânt Francisc al zilelor noastre. Tînărul încă mai avea dureri de cap după leșinul de la Palat. E drept că se cam înfometase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu s-a întâlnit în acest fel cu nimicul, nici nu crede că este posibil așa ceva. A întâlnit totuși multe rostiri de felul celor de mai sus, de pildă în cele spuse de Heidegger într-o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aroganță: ― Cei citiți să părăsească clasa imediat! Sânt eliminați până vor aduce banii de taxă! Și-atunci au început să se ridice: unii, cu figurile radiind de bucurie, că li se oferă prilejul să "chiulească oficial", cu asentimentul direcțiunii; alții, alene, cu silă, vădit indispuși, fiind elevi silitori. Printre aceștia era și Pârvu Dumitru, băiat de tâmplar, fără dare de mână, și unul dintre cei mai buni elevi din clasă. S-a ridicat și, fără să părăsească banca, a îndrăznit să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui Jujucă și s-a instituit imediat o anchetă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la fermoar și iată, apare statul, continuă ea. Tragi fermoarul și statul se retrage cuminte la locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat din gura sa, aproape fără voia ei, făcând-o să chicotească după fiecare silabă rostită. Un râs cristalin Însoțea fiecare sintagmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce traversa grădina și unde iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se, Mașa citi scurtul anunț ce se prelingea din gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi, tarot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sus, domna Bernic era nevoită să-și caute clientela În saloanele Învecinate, unde apărea și dispărea instantaneu, folosindu-se de serviciile femeii-ușă, căreia Îi intrase, nu se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu desăvărșire. Pentru ei, Satanovski nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la plecare lui Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse scurt Bikinski. „Chiar suntem...” „Înfloriți așa frumos”, continuă pe același ton inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică Bikinki. „Nu numai sus, ci și jos. Suntem numai stamine...” „Așa, așa”, făcu inginerul, scuturându-și alene scrumul În farfurioara de la ceașca de cafea. „Deci și sus, și jos”, zise el. „Interesant...” „Mă rog”, Îl Îngână Bikinski, „e chiar destul de interesant...” „Eu știam că doar prietenul dumneavoastră Oliver are mania de a Înflori... Acum văd...” „Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu cred că domnul Triner se considera salariat, ci mai degrabă proprietar. Hedrock văzu că Triner și-a ațintit privirea asupra biroului și că mîna lui se îndrepta alene către o statuetă ornamentală. Hedrock zise: ― Royan, vino încoace. Făcu un gest cu mîna stîngă, așteptînd pînă ce tînărul luă poziție în stînga lui Triner. Apoi manipulă inelul propriului său aparat de mărit. Augmentarea obținută era mică, cam de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ NU CONTASE ÎN MOD CERT PE O IZBÎNDĂ. CONTINUA SĂ ȘADĂ PE SCAUNUL MULTIFUNCȚIONAL DE LA PANOUL DE COMANDĂ PENTRU CĂ RELAXAREA ERA SINGURA LUI METODĂ DE ÎMPOTRIVIRE; ȘI DE ACUM ÎNCOLO AVEA INTENȚIA SĂ SE ÎMPOTRIVEASCĂ. ÎN TIMP CE AȘTEPTA, SE UITĂ ALENE LA TELEECRANELE STRĂLUCITOARE. TREI DINTRE PLĂCILE VIDEO ARĂTAU UN SPAȚIU ÎNSTELAT, DAR ÎN CEA RETROVIZOARE ERA IMAGINEA UNEI NAVE. CIUDAT, I SE PĂRU. BARCA LUI DE SALVARE NU MAI PUTEA FI ÎN INTERIORUL MAȘINII STRĂINE, SE GÎNDI ÎNCRUNTÎNDU-SE UȘOR LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]