4,490 matches
-
407, apoi lângă Terenut (de-a lungul Nilului, la vreo douăzeci de mile de Sceti) și a murit după Arsenie (deci după 449) este de departe călugărul cel mai prezent în culegerile de apoftegme (circa 250, un sfert din seria alfabetică); s-a spus că această culegere de apoftegme ar fi fost realizată întâi în cercurile frecventate de el. Totuși, prezența masivă în colecție a unor monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din Egipt ne-ar putea determina să situăm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1981; L. Regnault, Les sentences des Pères du désert, série des anonymes, Abbaye St-Pierre de Solesmes, Sablé-sur-Sarthe; Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985. În italiană: L. Mortari, Vita e detti dei Padri del deserto, 2 vol., Città Nuova, Roma 19903 (seria alfabetică). Studii: W. Bousset, Apophtegmata. Studien zur Geschichte des ältesten Mönchtums, Mohr, Tübingen 1923; J.-C. Guy, Recherches sur la tradition grecque des „Apophtegmata Patrum”, Société des Bollandistes, Bruxelles 19842; L. Regnault, Les chemins de Dieu au désert. La collection systématique
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și care sunt menționate și în epistolar (Contra grecilor, II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253), sunt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). În seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in d.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
denumit așa pentru că era cântat de credincioșii „neașezați”, adică de cei care stăteau în picioare în timp oficierii slujbei. Structura acestui imn este mult mai complexă. Este compus dintr-o introducere și din douăzeci și patru de strofe care formează un acrostih alfabetic; strofele pare au opt kola și se încheie cu un refren: „aleluia” (un kolon poate fi înțeles ca o „fracțiune” regulată - literalmente: „membru” - a unui vers; în cazul acestui tip de imn, am spus-o de mai multe ori, versurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
răspândit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși poate fi considerat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diavolului crearea trupurilor și negau învierea cărnii. (N.t.). * În original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de poezie latină creștină (carmi sau inni abecedari) ale cărei strofe sau versuri încep cu litere care se succed în ordine alfabetică (n. trad.). * Creștini care sărbătoreau Paștele la 14 martie (lat. quartum decium), adică la 14 nisan, la fel ca evreii. (N.t.) * Lavra (în gr. bizantină: „stradă, cartier”) - formă de monahism în care traiul în sihăstrie era asociat cu momente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I: Teoria, București, 1992; Neliniștile istoriei culturii, București, 1992; Între cucută și coca-cola, București, 1993; Călătoriile domnului Rubens, București, 1994; Columb și insulele zburătoare, București, 1994; Necunoscutul de la Ambasada Franței. Un episod al biografiei lui Giordano Bruno, București, 1995; Dicționar alfabetic al literaturii americane, București, 1996; Pietrele de la Stonehenge tac, București, 1997; Brâncuși și arta secolului XX, București, 1998; Romanul american al secolului XX, București, 1999; Jocul cu oglinzile, București, 2000; Civilizații enigmatice din Nordul Americii, București, 2001; Povestea artelor surori
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea strict alfabetică a vocabulelor, selectate nu din texte, ci din viu grai, păstrând coloritul dialectal bănățean -, dicționarul este important prin numărul relativ mare al termenilor (5000), care includ, pe lângă nume comune, denumiri topografice și o incipientă nomenclatură botanică și medicală. SCRIERI: Oda
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Baronzi, Zaharia Boiu ș.a.). H. are meritul de a fi alcătuit un corpus al proverbelor românești, chiar dacă nu a respectat totdeauna forma lor autentică, nu a indicat izvoarele, nu a însoțit textele de un glosar și de un indice. Clasificarea alfabetică după litera de început a celui mai important cuvânt este, de asemenea, arbitrară. Apariția colecției a stimulat formularea, de către G. Dem. Teodorescu, a principiilor de culegere și publicare a proverbelor. Se pare că broșurile Orații ținute la nunțile țărănești (1878
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
Valoarea Bibliografiei românești vechi, considerată un monument al culturii naționale, îi asigură lui H. un loc distinct în acest domeniu. A doua mare realizare a fost lucrarea Publicațiunile periodice românești (I, 1913), în colaborare cu Al. Sadi Ionescu, un „catalog alfabetic 1820-1906”, cuprinzând descrierea bibliografică a fiecărui periodic, cu diferite mențiuni și informații, uneori reproducând și articole-program mai importante. Preocupat de valorificarea manuscriselor eminesciene, H. a editat o primă culegere de Poezii postume (1902) și a început pregătirea pentru tipar, împreună cu
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
activitate intensă, laborioasa, în scopul organizării și sistematizării bibliografice în instituțiile de carte românești. Introduce catalogul de materii al Universității din Halle, îl adaptează „la trebuințele noastre speciale” și impune utilizarea sistemului de clasificare zecimala. Debutează cu articolul (nesemnat) Lista alfabetică a publicațiilor periodice românești din și afară de Regat în „Vulturul” (1907). Prima carte, Bibliografia călătorilor străini în ținuturile românești, îi apare în 1916. Colaborează la „Universul literar” (1908-1926) și mai cu seamă la „Buletin bibliografic săptămânal”. Numele consacrat prin uz
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
Bruxelles, Paris, și în cadrul activităților Institutului Internațional de Bibliografie (1914), a căror consecință este studiul Instrucțiuni regulamentare de organizare (1916), unde se inițiază noul catalog sistematic, bazat pe clasificarea zecimala. Între 1916 și 1918 efectuează și o revizuire a catalogului alfabetic al cărților. Ideile lui S.I. au fost fructuoase, fiind considerate un vademecum pentru colaboratori și urmași. Formă tipărită a lucrării Bibliografia călătorilor străini în ținuturile românești, la origine lucrare de licență, a ars în anii primului război mondial, reconstituindu-se
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
la aceste cursuri au fost invitați să participe, din toate filialele, oameni din toate departamentele și din toate nivelurile ierarhice. La masa de seara (și la toate mesele de după aceea), oamenii au fost așezați - la sugestia managerului general - în ordine alfabetică, astfel încât să nu existe, spre exemplu, o masă a managerilor diferită de a celorlalți. Ca atare, directorul Ionescu de la Cluj s-a trezit la masă cu un agent de vânzări din București, cu contabilul-șef al filialei Bacău și cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de carte, așa cum, în fond, erau majoritatea creștinilor. Astfel, după un scurt prolog, urmează douăzeci de strofe de cîte douăsprezece versuri fiecare, dispuse în ordine alfabetică, de la A la V, însoțite de un refren la începutul fiecărei strofe; textul se încheie cu un epilog de treizeci de versuri, fiecare dintre ele terminîndu-se printr-o asonanță pe sunetul e (-e sau -ae). Augustin știa că romanii din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesant din punct de vedere poetic este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe, ale căror prime litere sînt în ordine alfabetică. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine), s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit.; C.P.E. Springer, The Gospel as Epic in Late
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil chiar și celor neinstruiți și să poată fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. între strofe apare un refren, cîntat în cor; textul se bazează pe monorimă, deoarece fiecare vers se sfîrșește cu sunetul -e, ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, „Abecedarium Fulgentii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dezvoltă în dialoguri cu schimburi de replici între Maria și Iosif (cap. 9) și între Maria și îngerul Gavriil (cap. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gavriil); perechile de replici formează acrostihuri, literele cu care încep respectînd ordinea alfabetică, și adesea rimează. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit la Canope, lîngă Alexandria, iar apoi la Troe (azi Tura), lîngă Cairo; a murit prin 449. în seria alfabetică a apoftegmelor (cf. infra) se păstrează 44 de sentințe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața angelică și au crezut în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apoi colecțiile autonome, organizate în funcție de două tipuri principale de clasificare și precedate de prologuri în care se precizează scopurile lor. Primul tip de clasificare îl constituie seria alfabetico-anonimă, în care maximele sînt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentințele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior extinsă mult, prin adăugarea a zeci de maxime luate din diverse surse. Celălalt tip de clasificare e sistematic; sentințele referitoare la o temă precisă de viață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în 407, apoi lîngă Terenut (pe Nil, la vreo douăzeci de mile de Sceti) și a murit după Arsenie (deci după 449) este de departe călugărul cel mai prezent în culegerile de apoftegme (circa 250, un sfert din seria alfabetică); s-a spus că această culegere de apoftegme ar fi fost realizată întîi în cercurile frecventate de el. Totuși, prezența masivă în colecție a unor monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din Egipt ne-ar putea determina să situăm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1981; L. Regnault, Les sentences des Pères du désert, série des anonymes, Abbaye St-Pierre de Solesmes, Sablé-sur-Sarthe; Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1985. în italiană: L. Mortari, Vita e detti dei Padri del deserto, 2 vol., Città Nuova, Roma, 19903 (seria alfabetică). Studii: W. Bousset, Apophthegmata. Studien zur Geschichte des ältesten Mönchtums, Mohr, Tübingen, 1923; J.-C. Guy, Recherches sur la tradition grecque des „Apophthegmata Patrum”, Société des Bollandistes, Bruxelles, 19842; L. Regnault, Les chemins de Dieu au désert. La collection systématique
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și care sînt menționate și în epistolar (Contra grecilor: II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253) sînt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). în seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor, extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, 1971, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Akathistos, numit astfel pentru că era cîntat de credincioșii „neașezați”, adică de cei care stăteau în picioare în timpul oficierii slujbei. Structura acestui imn e mult mai complexă. Este compus dintr-o introducere și din douăzeci și patru de strofe care formează un acrostih alfabetic; strofele pare au opt kola și se încheie cu un refren: „aleluia” (un kolon poate fi înțeles ca o „fracțiune” regulată - literalmente: „membru” - a unui vers; în cazul acestui tip de imn, așa cum am spus de mai multe ori, versurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămîne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi considerat mai degrabă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
red.). * Eucheriu a fost episcop de Lyon (n.red.). * în original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de poezie latină creștină (carmi sau inni abecedari) ale cărei strofe sau versuri încep cu litere care se succedă în ordine alfabetică (n. t.). * Centonă (lat. cento), poem în care autorul tratează o temă nouă compilînd versurile unui poet cunoscut. * Mărturisitorii sînt creștini care au avut de suferit pentru credința lor în Cristos, spre deosebire de martiri, care au primit moartea pentru Cristos (n.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]