5,298 matches
-
încă un fapt, comunismul nu există în această comunitate, din el au rămas o serie de amintiri, dar capitalismul apare net, agresiv, viciat, inuman, generând o anxietate corozivă care afectează cuplul format din canadianul Alan (Collin Blair) și fiica Emiliei, Alice (Ana Ularu). În cele din urmă, Stere Gulea amplifică această anxietate cu un fapt care nu exista câtuși de puțin în romanul lui Dan Lungu. Pentru a salva căsnicia fiicei ei, cei doi părinți amanetează apartamentul unui chinez în schimbul a
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
căsnicia fiicei ei, cei doi părinți amanetează apartamentul unui chinez în schimbul a 15000 de dolari, suma de care au nevoie tinerii însurăței pentru a nu fi scoși afară din casă. Alan își caută în zadar un loc de muncă, iar Alice are și mai puține șanse să găsească unul, deși mai voluntară, controlează relația cu acest partener ușor visător, nepregătit pentru viață. Remarcabilă antiteză prin care regizorul induce o critică a societății capitaliste, unde spre deosebire de cele comuniste, tinerilor nu le sunt
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
Simona Vasilache În colecția Biblioteca Memoria a Poliromului a apărut recent reeditarea, în două volume, a Jurnalului lui Alice Voinescu, îngrijit de Maria Ana Murnu, cu o prefață de Alexandru Paleologu. E, pe de-o parte, o recitire subiectivă, fiindcă amândoi cei implicați în ediție au cunoscut-o pe doamna unor vremuri mai bune și, pe de altă parte
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
de Alexandru Paleologu. E, pe de-o parte, o recitire subiectivă, fiindcă amândoi cei implicați în ediție au cunoscut-o pe doamna unor vremuri mai bune și, pe de altă parte, o restituire document, a unei vieți, a unei epoci. Alice Voinescu, amestec de femeie de carieră, în accepțiunea anilor ‘30, mai restrânsă, poate, dar mai strălucitoare, și de blândețe plină de griji, de întrebări și de îndoieli, dar și de neabătut devotament și iubire conjugală nu e, când începe jurnalul
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
bântuie ideea că am foarte puțin de trăit. Linia vieții în mână e foarte scurtă. Aș vrea așa mult să mai trăiesc câțiva ani, să mă pot coace în sensul celor de acum.” Cumpăna dintre deceniile doi și trei, când Alice Voinescu începe, la îndemnul lui Roger Martin du Gard, întâlnit la Pontigny, unde intelectualii vremii își puneau, subtil dar presant, problemele timpului, să țină jurnal, trebuie să fi fost încărcată de promisiuni și de spaime. Alice Voinescu face, portretizând prieteni
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
doi și trei, când Alice Voinescu începe, la îndemnul lui Roger Martin du Gard, întâlnit la Pontigny, unde intelectualii vremii își puneau, subtil dar presant, problemele timpului, să țină jurnal, trebuie să fi fost încărcată de promisiuni și de spaime. Alice Voinescu face, portretizând prieteni, cunoscuți, exerciții de recunoaștere, eforturi de a-i citi pe cei de felul ei, oamenii unei lumi care o să se scufunde. Semnele degradării se înmulțesc: „Îmi pare rău că nu voi mai apuca timpul când și
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
de țărani azi, toată ziua.” Mici gesturi de marginalizare pe cât o rănesc, pe atât o ajută să înțeleagă zădărnicia unor scheme de compromis. Societatea stă să se schimbe. Visând la oameni care „pot să te omoare, dar o fac loial”, Alice Voinescu n-are cum să nu înregistreze superficialitatea, precipitarea măruntelor trădări spre marele dezastru. Eșecul de sistem, peste amărăciunea personală. Imaginea lui Enescu în seara când îi moare vioara e imaginea entuziasmului care se stinge, a vremii care se transformă
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
moare vioara e imaginea entuziasmului care se stinge, a vremii care se transformă, cu oameni cu tot. De așteptat, și totuși șocant. Bună parte din primul volum al Jurnalului, care se încheie în preajma Anului Nou 1943, e despre Stello, soțul Alicei, avocat. Om de lume nouă, frivol, seducător, care iubește ca un amant și pe care ea îl iubește ca pe un copil. Cu efuziuni de profesoară, mereu pusă pe modelat. Și nu e singurul pe care-l are în vedere
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
caz, în propria neîmpăcare cu eșecul ca femeie în intimitatea dezbrăcată de orice ipocrizii. Peste toate dezamăgirile, deturnările, împlinirile într-o clipă de admirație pentru marea artă, sau într-o conversație reușită, sau într-o conferință care a avut succes, Alice Voinescu nu încetează să caute, printre cei din jur, un om al viitorului. Nu-l găsește, fiindcă realitatea tulbure din preajma războiului nu încarnează discuțiile de la Pontigny. Trecutul nu mai e valabil, mâine-le de sperat și de temut încă nu
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
-l găsește, fiindcă realitatea tulbure din preajma războiului nu încarnează discuțiile de la Pontigny. Trecutul nu mai e valabil, mâine-le de sperat și de temut încă nu a sosit. Indignări și naivități, asasinate, moartea, aproape simultană, a lui Iorga, de care Alice Voinescu se simte foarte aproape, și a lui Stello, transformat, prin dispariție, în sufletul-pereche, umplu agitații ani de la sfârșitul deceniului patru. Orori consemnate fără invective, cu aceeași secătuire a vitalității, a indignării fruste, care se anunțase de mai demult, dar
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
vitalității, a indignării fruste, care se anunțase de mai demult, dar cu o incredibilă luciditate. Nu cred că erau mulți, în epocă, cei care să fi văzut lucrurile, precipitate și haotice, cu acuratețea plină de nuanțe cu care le vede Alice Voinescu. Isteria istoriei pare s-o trezească din propriile reverii ale inutilității. Despre mâine-le unui ieri de care lumea se desparte ireversibil, din a doua parte a Jurnalului, urmează să scriu.
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
inclasabil. Remarcabilă este și activitatea sa de îndrumător literar al tinerilor săi confrați pe care i-a descoperit și publicat în revistele din Iași, precum Viața Românească, Însemnări literare și, desigur, Însemnări ieșene. După lectura atentă a manuscriselor încredințate de Alice Călugăru, Lucia Mantu, Profira Sadoveanu, Otilia Cazimir și Sandra Cotovu, poetul și profesorul de estetică literară George Topîrceanu elabora epistole convingătoare privind modul de a scrie poezie sau proză. Un fapt cu totul revelator îl constituie cele peste cincizeci de
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
firmă mică anunță că în fundul curții, "Florăria Kerekes" fabrică abat-jours-uri și flori artificiale. Din fundul curții, probabil de la "Florăria Kerekes" - un personaj nedefinit, cu un pardesiu care îi ajunge pînă aproape de glesne - ceea ce îl face să semene cu iepurele din Alice în Țara Minunilor, - iese grăbit și mormăind. Domnișoara de la librărie tratează, urcată pe o scară lungă, cu un militar care vrea să cumpere un stilou, și care o privește de jos în sus cu o vizibilă satisfacție. Apucată de zel
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
în sfîrșit, de prietenie. Toate jurnalele comentate în cartea Lianei Cozea sînt rezerve de afinitate. Pentru Jeni Acterian, era o problemă de atitudine istorică. Cavalerii (de ambe sexe...) ai lui '27 strîngeau rîndurile... Rețin, dincolo fronde și marote, prietenia cu Alice Botez, empatie între două intelectuale ,potrivite", mult mai puțin între două femei, tratată de Liana Cozea drept ,foarte nuanțată dizarmonie". }inînd, în alt fel, de aceeași nevoie de-a strînge rîndurile, prieteniile Monicăi Lovinescu sînt o grilă, revizuită periodic, fiindcă
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
lumina zilei în acest moment." Acest pasaj apare ca moto al romanului Orele, este cheia care i-a îngăduit autorului american pătrunderea în propriile ficțiuni. Cvartetul vocilor Romanul se compune din alternanța vocilor a patru personaje: Jonathan, Bobby, Clare și Alice. Formula amintește de Valurile, unde Virginia Woolf a realizat cea mai îndrăzneață inovație a tehnicii narative, pulverizând epica în decupaje subiective, ce sugerează mișcările fugitive ale timpului, silind cititorul să descopere întâmplările și trăirile personajelor din pânza acvatică în freamăt
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
prins în cvartetul compus de membrii familiei, Jonathan în triunghiul familial, devenit și el cvartet prin adoptarea lui Bobby, redevenit triunghi prin plecarea lui Jonathan la facultate. Jocul de perechi, triunghiuri și cvartete se accelerează prin intervențiile celor două femei, Alice - mama lui Jonathan și, prin transfer și a lui Bobby, Clare - hippioata ușor fanată de care cei doi prieteni se îndrăgostesc, ajungând să compună o familie ambiguă, un bizar triunghi amoros, transformat prin apariția fetiței născute de Clare într-un
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
Dorința unui copil, a unei vieți de familie așezate, a unei case îi duce pe cei trei, după ce se naște Rebecca, undeva la capătul lumii lor, într-o casă la a cărei amenajare trudesc din greu. Și, simetric cu Clare, Alice ajunge la alt capăt al lumii, în Arizona, ca urmare a altui secret pe care îl duce cu ea: o profundă reprimare a feminității, o căsătorie cu un om nepotrivit, o acceptare a unui fel de viață care n-o
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
ea: o profundă reprimare a feminității, o căsătorie cu un om nepotrivit, o acceptare a unui fel de viață care n-o mulțumește, din care nu se decide însă să evadeze. Când eliberarea are loc totuși, prin moartea lui Ned, Alice începe încet-încet să devină ea însăși. Ca și cum viața de familie pe care a avut-o n-a fost decât o captivitate îndelungată. Jocul în oglindă al celor două familii este ironic și aproape sarcastic, soluție nu pare să existe. Clare
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
experimentat." Criticul muzical Dumitru Avakian vorbește despre ,bătaia lungă" a cronicii unui concert irepetabil: ,O cronică avizată, constructivă, ne formează discernămîntul, ne pregătește pentru o nouă audiție, analizează și avizează, stabilește ierarhii valorice; nu este un simplu act contabil...". Dacă Alice Georgescu glosează pe marginea publicului criticului de teatru: ,Autoritatea criticului... se exercită strict în interiorul breslei; cu alte cuvinte, persoanele interesate efectiv de opiniile lui, de diagnosticul valoric pe care îl oferă (sau ar trebui să-l ofere) o cronică teatrală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
de mers în mîini, printr-o lume măcar înclinată, dacă nu răsturnată de-a dreptul, scrie Valentin Iacob în Clownul lui Hrist, recent publicat la Editura Muzeului Literaturii Române. "Zodia" sub care își așază confesiunile incomplete este cea "deschisă" de Alice Voinescu, în Jurnalul ei, a suferinței asumate cu noblețe. A certei distanțe dintre prudență și retragere discretă, dintre renunțare și neamestec. Spre a-și preciza, ca pentru cititorul care nu-i știe cărțile (Petrogradul într-un pahar de șampanie (1996
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
Felix Aderca și Sanda Movilă. Absolvind liceul, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a fost eleva lui Ion Manolescu. Acesta n-o aprecia. în schimb, foarte apropiată i-a fost Alice Voinescu, profesoară admirabilă, iubită de toți studenții, fără să afișeze obișnuita morgă universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: ,Une tęte d'homme sur un
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
promisă de Gh. Tătărăscu, succesorul lui I. G. Duca la conducerea guvernului, nu mai venea), decepționată și bolnavă, Lucia Demetrius se întoarce în țară. Acum începe să scrie nuvele și primul său roman, Tinerețe, care îi place fostei sale profesoare Alice Voinescu. îl predă Editurii Alcalay, care nu-l acceptă. Norocul s-a numit Camil Petrescu. El o încurajase cu ani în urmă, o îndemnase să scrie, îi publică mai întâi fragmente în ,Revista Fundațiilor Regale", după care l-a propus
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
agățate câteva cuști cu păsărele cântătoare multicolore, de care avea grijă ”găzdoiul”, Manolo, să le dea apă la timp, mâncare și cu care avea lungi conversații zilnice. La prima vedea am avut impresia că am pășit direct în povestea lui Alice din țara minunilor. Atâta gust pentru frumos, atâta armonie a climei cu culorile și muzica locului, atâta bucurie și căldură din partea gazdelor de parcă venise acasă fiica lor din străinătate. “Ce oameni frumoși și buni”, mi-am zis eu după asemenea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că bărbatul scurse și ultima picătură din pahar. I se păru că în priveliștea aceea era ceva simbolic. Și atunci își aminti de moș Laurel, războindu-se de unul singur, baricadat în ogradă, doborînd soldații comenduirii cu pușca lui cu alice pentru turturele. Și-și aminti de scrisoarea pe care i-o scrisese colonelul Aureliano Buendía și de gradul de căpitan pe care moș Laurel l-a refuzat, zicînd: ,Spuneți-i lui Aureliano că n-am făcut-o pentru război, ci
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
generale" (pp. 4-5). Rețetele sunt împănate cu amintiri de familie, cu istorisirea unor întâmplări și cu numeroase reflecții despre gastronomie, ceea ce face această carte de bucate foarte originală. Este evocat un dejun la Tețcani, cu Dumitru Rosetti-Tețcanu și soția sa Alice născută Jora, părinții Marucăi Cantacuzino, soția lui George Enescu. De asemenea ,moș" Costache Negri - locuind la Târgu Ocna - și mătușa Maria Aslan născută Sturdza sunt personaje care apar în carte fără ca evocarea lor să distoneze cu prezentarea rețetelor de borșuri
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]