1,588 matches
-
obsedate de relaționarea lui Urmuz cu literatura absurdului și a alienării tragice. Într-un articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare a ființei umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constituie reacții împotriva pătrunderii mecanicului, a automatismului în sfera vieții”. Spre deosebire de Bergson din Le rire, autorul acordă atenție unui „paradox care își găsește o perfectă ilustrare în literatura veacului nostru”: comicul, ca refuz mecanic și convenționalizat al mecanicului și convenționalului. Alienarea implică, în cazul textelor lui Urmuz, o regresie a personajelor din sfera umană spre cea animală, vegetală sau anorganică, un proces de „dezumanizare” ilustrat prin lipsa de comunicabilitate. Observația va fi preluată și dezvoltată, după un deceniu și mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critic român care schițează o analiză a receptării lui Urmuz. Toți monografii celui din urmă o vor face mai tîrziu, într-un fel sau altul... În consonanță cu marxismul epocii, autorul vorbește despre obiectualizarea omului în cadrul orînduirii burgheze și de „alienarea prin limbaj”, văzînd în caracterul satiric al „paginilor bizare” o probă a neîncrederii în valorile tradiționale și o „criză a conceptului de literatură”. „Supraconvenția ironică” apare, astfel, ca un „antidot dialectic”, căci tragicul și apocalipticul nu mai sînt tratate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Balotă (1970) poate fi considerată - pe acest fundal - ca o recuperare polemică. Volumul Lupta cu absurdul, care include și o parte a monografiei despre Urmuz, sugerează — prin titlu și prefață — o replică autohtonă „umanistă” și „optimistă” la absurdul produs de „alienarea capitalistă” occidentală. Monografia sintetizează datele biografice disponibile în acel moment, schițează o analiză a receptării și propune un set de interpretări din perspectivă tematică, filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi avut mitologia exilului și șarmanta legendă mondenă, ca și excentricitatea, izolarea și nonapartenența declarată a autorului la avangardă. În plus, dacă Urmuz fusese înregimentat de către „apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării” capitaliste, Grigore Cugler făcea figura unui anticomunist declarat. Potrivit lui Paul Goma, „apunakismele” circulau și în folclorul Gulagului românesc... Totuși, „autoritatea” precursorului Urmuz a cîntărit greu în balanța validării. Iată doar cîteva titluri de după 1990 în care numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se pornește dinspre automat spre uman, ci invers”. În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul exclusiv amuzant” al scrierilor lui Urmuz postulat de o parte a criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Revoluției proletare și denunțată ca reminiscență burgheză, „decadentă”. În deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tțțț‑ah, tțțț‑ah, teribil de estetic. Dar e departe, foarte departe de orașul Tula - samovarele erau pentru Tula ceea ce erau cărbunii pentru New Castle. Tțțț‑ah, tțțț‑ah, samovarul din Tula nu s‑a pomenit niciodată Într‑o asemenea alienare, Într‑o asemenea maximă dezrădăcinare. Cât despre tine, Chick, tu Îți proclami declarația americană a drepturilor. E un act de bravură, dar și deplasat În același timp... Pe o rază de mile Întregi ești singurul evreu. Vecinii tăi se bizuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lumi mai bune, cu o sticlă de alcool În față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide un popor prin alienare ! — Asta nu poate explica totul, se aude o voce masculină din spate, cu un puternic accent slavon. Există popoare tari ca oțelul, popoare de neclintit, care nu cedează pentru că există conștiință. Am un coleg care vine din Bulgaria. În timpul Holocaustului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumi mai bune, cu o sticlă de alcool în față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide un popor prin alienare ! — Asta nu poate explica totul, se aude o voce masculină din spate, cu un puternic accent slavon. Există popoare tari ca oțelul, popoare de neclintit, care nu cedează pentru că există conștiință. Am un coleg care vine din Bulgaria. În timpul Holocaustului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
greșeală a vietii mele. Oricât aș încerca să găsesc justificări pentru ce s-a întâmplat, știu că ele nu sunt sincere. Da, e adevărat, presiunea pusă de traiul printre străini, stresul la care este supus un imigrant, poate duce la alienare. La fiecare se manifestă altfel - și cazurile de despărțire a familiilor sunt numeroase. Cu atat mai mult trebuia să lupt pentru apărarea relației mele cu ea. Iarăși, este adevărat că o condiție specifică dusese la un impas în relațiile mele
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
oameni să abată o undă nevăzută, irezistibilă, ce-i Învăluie, doborîndu-i În primul așternut? Cam gogonată asta cu cataclismul, doctore, dar nu prea. Oricum, nimic letal În toată povestea asta, numai plăcere. Și mai era ceva: se tot vorbea de alienare - dar de unde? apropierea prin sex contrazicea mai toate teoriile despre Însingurare. Un fel de furie, oamenii, miliarde de adulți, se Împerecheau, se desperecheau, iar se Împreunau, În diverse formule: bărbat cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, menaje În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rezultatele au fost departe de așteptări: explozia conflictelor politice, căderea economiei, o creștere a insecurității colective dublată de incapacitatea cronică a administrației publice de a soluționa problemele și de a preveni corupția și criminalitatea, în fine, explozia sărăcirii, demoralizarea și alienarea populației. Dificultățile accentuate în toate sferele vieții sociale ne fac să vorbim despre o criză globală a tranziției. Tranziția s-a dovedit a fi mult mai lungă și mai dureroasă decât așteptările inițiale. Toate țările în tranziție, atât cele europene
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
păreau a fi deloc o sarcină ușoară. Cu toate acestea, mult peste cele mai pesimiste așteptări, chiar în următoarele zile de după Revoluție, colectivitatea a primit puternice șocuri venite din sfera politicii. Aceasta a devenit o sursă majoră a demoralizării și alienării. Decalajul dintre așteptările Revoluției și realitate a generat un adevărat cutremur în conștiința colectivă. În timp, sistemul politic a apărut colectivității a fi factorul major responsabil mai mult de eșecurile tranziției decât de reușite. Perturbările induse de procesul politic explică
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de lipsă de democrație. Preluarea autorității de luare a deciziilor fundamentale de către CPUN, o instituție de tip caragialesc, rezultat nu al vreunei reprezentări, ci al compromisului dintre grupuri politice în lupta lor pentru putere, a fost o sursă puternică de alienare. În fapt, CPUN a reprezentat mai degrabă o negociere a tehnocrației cu grupurile politice anticomuniste radicale provenite din partidele desființate în anii ’40 și activizate imediat după Revoluție, dublată de tolerarea cu amuzament a unor personaje colorate, dincolo de instituirea unei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și așa mai departe. 8. Legarea cetățeanului de fotoliu în fața televizorului. Pentru a înțelege starea de spirit postrevoluționară, trebuie să înregistrăm și efectul șocant al vizionării neputincioase în fața televizorului a spectacolului luptelor politice. Întreaga desfășurare a evenimentelor politice a consolidat alienarea cetățeanului de viața politică. Primul șoc dezagregator pentru speranțele de libertate și democrație s-a declanșat încă din primele zile de după Revoluție. Un tip nou de neputință s-a cristalizat peste noapte. Dacă neputința față de regimul ceaușist era una clar
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
familiei, alcoolism și, mai nou, dependență de drog, abandonul copiilor, neglijare până la maltratare a copiilor, situații degradante pentru femei (prostituție, trafic de ființe umane), criminalitatea care afectează advers atât victimele, cât și pe delincvenți și familiile acestora, corupție și demoralizare, alienare; creșterea morbidității și mortalității evitabile; în fine, criza social-economică a unor comunități. Graficul. 7.1. Dinamica salariului minim brut și a diferitelor beneficii sociale ca procent din salariul minim brut (Baza de date ICCV) Funcția ideologică a conceptului de cost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în tranziție, fără o minimă rezervă critică față de sursele acestora. Ar fi fals să explicăm atitudinea predilect critică a mass-media prin teoria „cumpărării de către Occident”. Explicarea asumării unei asemenea funcții critice, dincolo de limitele standard occidentale, stă tot în procesul de alienare față de procesul politic, împărtășit în comun de către colectivitate și mass-media. Împinse în pasivism, și mass-media au fost tentate să considere că singura lor modalitate de participare este supravegherea critică a guvernului, dusă până la o suspiciune generalizată. Atitudinea critică a mass-media
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ori o cer este martiriul"192. În alt loc, Le Bon scrie: "Oameni pe jumătate nebuni, asemenea lui Luther sau Petru, au bulversat lumea"193. Fișa acestor nebuni întru credință care ar fi conducătorii este completă. Nu lipsește nimic, nici alienarea, nici setea de martiriu, nici convingerea dogmatică, nici încrîncenarea voinței. Ei sînt un fel de condensat al mulțimii. Diferă însă de ea în mod radical prin energia, tenacitatea lor incomparabilă, pe scurt, prin consistența lor. Ce alt semn mai bun
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care cade peste apariția originară în domeniul fenomenalității (numită de Henry „autoapariție”). Fenomenul nu este, în nici un caz, identic cu subiectul apariției sale (dedublat pentru conștiință într-un obiect). Orice încadrare a fenomenului într-un orizont realizează, de fapt, o alienare față de însuși nucleul apariției. În aceste condiții, echivalența între apariție și revelație (sau Viață), respectiv cea dintre aparență și lume (sau exterioritate), devine legitimă. Nu avem de-a face, în cazul lui Henry, cu o impoziție dogmatică sau cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
culturală. Marx mai credea în posibilitatea separării funcției economice de ritualurile religioase în cadrul societății primitive. Or, acest fapt infirmă categoric descoperirile antropologiei culturale contemporane. Nu orice act de „schimb” - integrat uneori în logica subtilă a darului - este un proces de alienare, așa cum „valoarea de uz” nu poate fi niciodată stabilită precis în raport cu „valoarea de schimb”. Deși recunoaște o parte din tensiunile intrinseci regulilor economiei capitaliste (cum ar fi nevoia de reducere a costurilor de producție concomitent cu ridicarea cererii pieței), Milbank
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
etc. etc. Între ritmul exterior și freamătul subiectiv e o legătură de vase comunicante, Încît subiectul apare deplin integrat evenimentelor ce Îl asaltează de pretutindeni, antrenîndu-l În mișcarea lor convulsivă, provocînd neliniști, senzația pierderii de sine, un acut sentiment al alienării: Îți dai Întîlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni strigi chemi proprietarul Întrebi dacă tu locuiești În tine panică panică desperarea aruncă semnale... Căci Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spune Ion Biberi - „ansamblul faptelor exterioare” apare convertit „sub imboldul unui complex afectiv bine determinat”, Într-o „fabulație” ce schimbă cursul evenimentelor petrecute În realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicînd negativ al poetului se restrînge la cîteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne Înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică Între ele, realizînd un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) În care să nu se manifeste, În chip explicit sau indirect, fie și doar În fugitive aluzii, opoziția
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]