1,592 matches
-
ale personajului, în urmărirea fluxului psihic, având ca efect o sensibilizare, o poetizare a realului prin delicatețea și finețea estetică a percepției, prin rezonanțele trăirilor. Celelalte personaje, mediul social au rol de revelator, de termeni negativi în definirea protagonistei. Sentimentul alienării de propria ființă, provocat de căsătorie și de convențiile sociale, declanșează în romanul Fascinație (1943) rememorarea copilăriei luminoase, ca timp al unei existențe autentice. Insatisfacția generală a prezentului lasă loc unei sterile „fascinații” erotice, care, în final, o nedumerește și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
satisfăcută și materialistă. Arsenalul terminologic al teoriei neo-marxiste aruncă în dispută conceptele de "luptă de clasă", care ar fi motivată de competiția dintre diferite clase sociale pentru avantaje economice, sociale și politice, de "exploatare" a unei clase de către alta, de "alienare" și "reificare" prin pierderea simțului identității sociale în procesul relațiilor de producție. Potrivit lui Marx, relațiile de producție stabilite la nivelul structurii economice a societății ar corespunde unui anumit stadiu de dezvoltare a forțelor materiale de producție. "Bazei economice" a societății
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unei interpretări populare a mesajelor dominante. Cu toate acestea, în anii '80, când noțiunea de receptare a fost detașată de dinamica de clasă, studiile culturale au fost nevoite să reflecte participarea individului la crearea produsului mediatizat global, ducând la perfecționarea alienării, aproprierii, individualizării, etnicizării, împroprietăririi. Propunând un discurs cu privire la schimbarea atitudinii față de studiul culturii, Brian Doyle pleacă de la constatarea că noul domeniu al studiilor media, culturale și ale comunicării ar fi fost fondat inițial pe o critică a disciplinelor academice tradiționale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din practica artistică, de la multiplicarea fără precedent a mediilor, făcând posibilă apariția "noilor medii" (fotografia, happening-ul, performance-ul, instalația, intervenția, publicația, video-ul, filmul, animația, tehnologiile virtuale etc.) la tematizarea radicală (activismul politic, angajarea socială, identitatea, rasismul, consumismul, turismul, ecologismul, alienarea, globalizarea, tehnologizarea, urbanizarea, ideologizarea etc.). Atât revoluția mediilor, cât și reconsiderarea tematicilor au fost dublate de o productivitate reflexivă a unei așa-zise "industrii teoretice", un termen inspirat din conceptul de "industrie culturală" lansat de Theodor W. Adorno și Max
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o funcție a industriei. În condiția în care este identificată o funcție socială a artei, opera există doar în măsura în care este practicată de alți oameni și își păstrează coeficientul de anonimitate care ar implica problema proprietății așa cum circuitul industrial implică problema alienării. Noțiunea de proprietate, de deținere a unui obiect, intră în disoluție odată ce obiectul devine o practică 185. Caracterul post-estetic al artei conceptuale este evidențiat prin evaluarea interesului acestei tendințe pentru dematerializare și critică. Marea majoritate a operelor artistice conceptuale nu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
politică aplicate în reflecțiile asupra producției artistice este reprezentat de critica culturii și societății capitaliste exersată de Internaționala Situaționistă care, pe lângă articularea unor elemente de anarhism, vehicula elemente de orientare marxistă împrumutate în special din critica lui Henri Lefebvre asupra alienării vieții cotidiene. Către sfârșitul anului 1967, cei mai importanți membri ai mișcării, Guy Debord și Raoul Vaneigem, publică Societatea spectacolului, respectiv Revoluția vieții de zi cu zi, două dintre scrierile care prezintă în cel mai elaborat mod teoria situaționistă și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
astfel, una dintre practicile artistice contemporane privilegiate, considerându-se că "dislocarea" este simptomul cultural specific realității sociale și politice a capitalismului târziu (Miwon Kwon), că asistăm la apariția unui nou vocabular prin intermediul căruia estetica de tip relațional operează în vederea evitării alienării, diviziunii muncii și transformării în marfă a spațiului (Nicholas Bourriaud) și că, în condițiile în care experiența culturală a ajuns să fie recunoscută ca o componentă fundamentală a regenerării urbane, rolurile artiștilor au fost redefinite prin perceperea lor ca mediatori
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
www.soros.org/initiatives/scholarship/info/nuts bolts?skin=printable" \t " top" www.soros.org/.../info/nuts bolts?skin=printable) Efectele șocului cultural variază de la individ la individ în privința intensității și a consecințelor. 1.2. Reacția indivizilor la șocul cultural: aculturarea și alienarea Confruntați cu șocul cultural - cu sentimente negative inevitabile de nemulțumire, frustrare, confuzie -, indivizii pot ajunge la două tipuri de rezultate: aculturarea, respectiv alienarea culturală. Cele două rezultate depind de atitudinile inițiale pe care indivizii le au în momentul contactului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
individ la individ în privința intensității și a consecințelor. 1.2. Reacția indivizilor la șocul cultural: aculturarea și alienarea Confruntați cu șocul cultural - cu sentimente negative inevitabile de nemulțumire, frustrare, confuzie -, indivizii pot ajunge la două tipuri de rezultate: aculturarea, respectiv alienarea culturală. Cele două rezultate depind de atitudinile inițiale pe care indivizii le au în momentul contactului cu noua cultură și de strategiile de gestionare a șocului cultural. 1.2.1. Aculturarea Aculturarea se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atitudinea non-critică, umorul sunt atitudini care favorizează adaptarea. Asimilarea este un proces avansat de pierdere a valorilor culturii originare și integrarea totală în cultura dominantă (engl. mainstream culture). Demarcația între aculturare și asimilare este greu de stabilit. 1.2.2. Alienarea culturală Alienarea culturală se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
umorul sunt atitudini care favorizează adaptarea. Asimilarea este un proces avansat de pierdere a valorilor culturii originare și integrarea totală în cultura dominantă (engl. mainstream culture). Demarcația între aculturare și asimilare este greu de stabilit. 1.2.2. Alienarea culturală Alienarea culturală se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale indivizilor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale indivizilor sunt rezultatul interacțiunilor complexe dintre factori culturali, factori contextuali, cunoaștere și emoție. Modul în care comunicăm este ancorat cultural, modelat de mentalitățile, valorile, practicile, expectațiile specifice unui grup etnic, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea culturală Ciocnirea culturală; Contactul dintre culturi; Competența de comunicare interculturală; strategii de formare a competenței de comunicare interculturală; Comunicarea interculturală; caracteristicile comunicării interculturale; configurația schimburilor verbale în comunicarea interculturală; neânțelegerile în comunicarea interculturală; bariere în comunicarea interculturală; factorii care afectează
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
din prima jumătate a secolului al XX-lea. Cel dintâi «roman» imaginează, plecând de la ipoteze mai vechi, o „lume locuită”, alta decât Pământul. Intriga este simplă, lăsând în umbră psihologia eroilor, dar coerența tabloului schițat, precum și atingerea unei probleme grave - alienarea omului prin tehnica omniprezentă - rețin atenția. „Povestea astronomică” O tragedie cerească închipuie distrugerea Pământului și a planetei Marte de către o stea stinsă, accentul căzând nu atât pe aspectul de anticipație, cât pe progresia spaimei și pe modalitățile diferite de trăire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
afirmativ despre un mit ufologic (al "farfuriilor zburătoare"), ca fenomen acceptat de condiția umană din a doua jumătate a secolului XX, adică de această condiție umană pândită, amenințată și torturată până la eroziune de istoria civilizației tehnologice în expansiune galopantă, de alienarea provenită din mișcarea browniană a agitației conflictuale din lume sau de angoasa generală provocată de consecințele globale ale exploziei demografice, ale exploziei informaționale și ale modificărilor ecosistemului planetar. În asemenea împrejurări, mitul ufologic, cu neputință de conceput acum 50 de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ei impune noi reguli, ritmuri și habitudini, radical diferite față de cele ale lumii (lumilor) anterioare, se conturează o nouă mitologie a ruralului, a cărui expresie metonimică o constituie Sudul Statelor Unite, ca păstrător al onestității și al dedicării familiale, rezistent la alienarea și materialismul Americii postindustriale.480 Mitologia aceasta a fost susținută și de explozia predicilor televizate, asociate de asemenea Sudului (eternul stereotip al săracilor și suburbanilor ca păstrători ai valorilor și moralei), precum și de către avântul muzicii country, care devenise o formă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 141. Pentru sistemul etatizat centralizat, precum cel al României comuniste, "libertatea presei" nu putea avea nicio relevanță, mass-media deținând rolul de menținere a status-quo-ului, în ciuda simulării permanente a nevoii de schimbare, presa în special contribuind în covârșitoare măsură la alienarea individului, la îndepărtarea acestuia de "marile probleme sociale și de marile adevăruri ale lumii în care trăia", devenind, după formula lui Gross, "canale de comunicare narcotizante, puține la număr și limitate ca timp de emisie". Ibidem, p. 143. 813 Ibid.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zboară vulturul? (1966), B. își schițează tema obsedantă, dezvoltată apoi în romane: comportamentul individului nonconformist, luptând să-și păstreze autenticitatea personalității, în raport cu un mediu care își impune constrângător, adesea brutal, legile alienante. Rescriind, în câteva variante epice, tema împotrivirii la alienare în socialism, scriitorul a intrat în conflict cu cenzura. Primul lui roman, Absenții, apărut în anul 1970, va fi retras din circulație; la fiecare dintre romanele următoare va avea discuții cu cenzorii și va fi nevoit să opereze eliminări în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
află un inadaptat la realitate, un nonconformist care refuză regulile jocului social pentru a-și putea păstra nealterată personalitatea profundă. În toate cazurile, devine el însuși victima acestei opoziții, un înfrânt moral, adesea cu consecințe grave, de la nevroza agresivă la alienarea clinică. În Absenții, în centrul narațiunii se află medicul psihiatru Mihai Bogdan, cercetător într-un institut, care refuză să mai alimenteze cu rezultatele cercetărilor sale gloria directorului Poenaru și care asistă neputincios-revoltat la tot mai eficienta adaptare la sistem a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
muncitoresc: tânărul Ștefan Pintea părăsește facultatea pentru a lua viața de la început, ca muncitor, viețuind într-un cămin de nefamiliști, printre lumpeni ce-și conservă, în fericita lor ignoranță, autenticitatea psihică. Ruptura, schimbarea modului de viață introduc, ca subtemă a alienării, manifestările nevrozelor ca reacție a inadaptatului. Pintea - haiducul muncitor are o viziune obsesivă, coșmarescă, a inutilității ciclice a împotrivirii: „o roată de moară suspendată deasupra unui pârâu sec, învârtindu-se în gol, continuu, lent.” Romanele Refugii (1984) și Drumul cenușii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
în cuplu (femeia va deveni proprietatea unui potentat local, care îi asigură existența), de imposibilitatea evadării într-o nouă dragoste, din pricina lașității partenerului și a intervenției violente a proprietarului. Recviem pentru nebuni și bestii (1999), în care temele autenticității și alienării sunt proiectate în mediul mult mai brutal deschis al concurenței instaurate după 1990 în societatea românească, roman cu titlu optimist și încrezător - pentru că nici nebunii, nici bestiile nu au nevoie de recviem, ci de imn de triumf -, reia figura căutătorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
de orice subiectivitate, o condiție care era și mai exacerbată de transformările considerabile în plan social și cultural și a crizei din acea perioadă. În acest spațiu creat de aceste transformări, de o conștiință critică a fluidității fenomenologice și a alienării subiectivității - incluzînd-o pe cea a autorului, a persoanelor prezente în reportaj și a cititorilor - se oferea o deschidere prin care putea să-și facă apariția jurnalismul literar narativ în forma lui modernă, și care era o condiție relevantă care să
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a reflectat în curentele principale ale jurnalismului profesionist. Apoi voi examina de ce a apărut această ruptură epistemologică exact în momentul în care aveau loc mari transformări sociale și culturale pe fundalul unei crize profunde. În final, o să examinez reacția împotriva alienării așa cum a fost reflectată în textele jurnalismului literar narativ. Aruncând o privire retrospectivă asupra carierei lui de reporter la un ziar, Theodore Dreiser își amintește cum a pășit în prima zi de lucru în redacția lui New York World: "M-am
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]