4,178 matches
-
că Îl văzusem undeva, Însă pe care nu l-am putut identifica, poate că era la Paris sau la Roma. La baza acestei picturi murale, masa de scris respira o curățenie și o meticulozitate aproape obsesivă. Creioanele erau ascuțite și aliniate la perfecție. Foile și mapele erau ordonate și dispuse pe trei rînduri simetrice. CÎnd m-am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care au venit aici, supraviețuitori, încă urmează să sosească. Se vedeau nenumărate flori albe, crizanteme în cantitate mare, trandafiri, crini, cale, o floare de cactus de un alb translucid, mii de margarete cărora li se ierta butonașul negru din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uitării. Nimeni n-a mai auzit de el. A dispărut pur și simplu. Poate cam la zece ani după aceea, într-o dimineață, pe bordul unui vas care se pregătea să lase ancora la Alexandria, am fost chemat să mă aliniez cu ceilalți pasageri pentru a fi examinați de doctor. Doctorul era un bărbat corpolent cu haine proaste și când și-a scos pălăria am observat că e foarte chel. Mi s-a părut că l-am mai văzut cândva. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și el pe punte, gâfâind. Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care avea Îndărătul feștilei un disc de alamă pentru concentrarea luminii. O aprinse, cu toate că prăvălia era Încă luminată de soare, și Își concentră ochii miopi asupra părților de mașinărie aliniate În fața lui. - Par să fie elemente dintr-un ceas pentru turn... dar diferite de cele pe care le cunosc eu. În afară de... - Ce anume? - Aceste incizii, pe una dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură Cecco, arătând către un obiect Învelit cu o pânză roșie, greoaie. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din fund, unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu aceeași simplitate ca aceea a poetului. Dar, spre deosebire de aceasta, era plină de codice prețioase. Vreo cincizeci de volume erau Împrăștiate pretutindeni, În parte aliniate pe un raft din lemn de stejar, În parte pe masa de scris sau Îngrămădite pe jos, asemenea unor turnulețe de Înțelepciune. De cum trecu pragul, Dante se repezi să le examineze, cuprins de o poftă de neînvins. Trecu repede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înlocuirea lui Fracasse. Și apoi, soluția a venit, pe 13 decembrie 1914, ca să fiu mai precis, odată cu diligența de poștă care sosea de la V. și care s-a oprit ca de obicei în fața magazinului lui Quentin-Thierry, în vitrina căruia erau aliniate ca întotdeauna cutii cu nituri de toate mărimile lângă capcane pentru cârtițe. Am văzut coborând patru negustori de vite, roșii ca mitrele de cardinal, care își dădeau coate râzând zgomotos după ce udaseră cam mult afacerile pe care le-ncheiaseră; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate mi se contractau într-un mod curios și cald (așa pățeam mai târziu, când mă pregăteam să intru în scenă, la mine, totul se concentrează și acum în sex). Eram gata de atac. Le depășeam ușor pe toate fetele aliniate la start, nici nu trebuia să încerc de mai multe ori. După ce mă pișam, păstram strâns în mine un jet de pipi, mă întorceam spre fete, le stropeam scurt, le udam pe codașe fericită, jaaap!, le luam sub puterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar nu am văzut nici un râu sau vreo barieră, nici ziduri sau vreo poartă, și totuși, imperceptibil, am pătruns Într-o altă lume. Am văzut odată la televizor un documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime de barăci aliniate pe coastele unor dealuri. Pe vremea când eram student, am fost În excursie la Sanya și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
petrecere cu cocaină. Dar probabil că i-au mai scăzut forțele, nu mai are energia de pe vremuri... Aici Gan se opri din povestit. Se ridică brusc ca și cum și-ar fi amintit ceva și se Îndreptă spre rafturile pe care erau aliniate o mulțime de cărți. Luă de acolo o fotografie pe care mi-o Întinse. În fotografie erau Gan, Yazaki, Keiko Kataoka și o fată cu o față micuță și niște ochi mari, pe care cu ușurință o puteai lua drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
seara următoare veneam din nou să-l Întâlnesc. Însă nu amintirea aceasta Îmi crea sentimentul de nostalgie, ci conștiința de sine, faptul că acceptasem această stare de spirit ca pe ceva intim ființei mele. De cealaltă parte a străzii erau aliniate unul după altul adăposturi primitive pentru vagabonzii dependenți de alcool din zonă. Cerșetorii care se zăreau din loc În loc păreau slăbiți din cauza vântului tăios. Cu tot frigul, un miros specific plutea pe străzi, printre clădiri. Era un miros de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un astfel de oraș, erai obligat, vrei-nuvrei, să ai o percepție a perspectivei, m-am gândit eu. Era pentru prima oară când admiram un peisaj urban care depășea cu mult sfera de percepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am cerut o băutură mai specială, pentru a sărbători acest moment. Mi-a preparat un Kir Royal pe care mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior. Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică de Limoge, de culoare albastru-Închis, cu margini aurii. O femeie Îmbrăcată În costum de catifea roșie și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
respectat cu mare strictețe la el în casă. Soția sa, o foarte bună gospodină, făcea plăcinte cu mere și plăcințele cu dovleac - favoritele fiului cel mare. Pe masa gătită cu un acoperământ brodat fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre ușa de la intrare
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ilustrația: Grădină Botanica, Sydney City, Australia PREFACERE - CASĂ Sugestia pe care o primesc de la carminul nopții, între umbră soarelui apus și conturul casei singuratice, îmi aliniază gramatical gândurile pentru re-cunoașterea axiologica a dimineții următoare. SEMNIFICAȚIE - DUALUL Gestul, Că dorința a sufletului născut din elegantă, păstrează paradigmele verbale intacte, surâsul tău explică frecvență genetic decisivă prin care privesc reprezentarea grafică a zilei. TRANSLUCID - EXISTENȚA Este o incluziune
AGNITIO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361289_a_362618]
-
și Ileana Telului și, pentru a nu mă pârâ alor mei sau dascălilor, le promisesem ajutor cât puteam în munca lor de o necesară și onorabilă umilință : căram lemne și cărbuni din magazie în clase și cancelarie (iarna), ștergeam praful, aliniam băncile pe rânduri și simetric catedra față de acestea, udam florile, ștergeam tabla după ce udam buretele sau cârpa, lustruiam ramele și potriveam tablourile de pe pereți ale „tovarășilor” care ne conduceau și ne dădeau pâinea zilnică „... și ne-o dă și mâine
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
care să împodobească vitrina. La drept vorbind, vânatul era interzis - Să ucizi metafore, seri adormite, Nimicul, uitarea și chiar vreun proscris, Ori alte fantezii indefinite. Amintirile sunt ceva mai sus, Nu le pot doborî pietrele. Cu marea Lui blândețe, Iisus Aliniază planetele. De la Nord și Sud până la Est și Vest Se făcea o strictă numărătoare; Dacă mai rămâne cumva un rest, Îl vom socoti data viitoare. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe strălucitoare de rouă; Impresiile se schimbă la
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
Lucrez înconjurată de mulți bărbați, în general oameni de afaceri sau reprezentanți ai autorităților publice care nu întotdeauna sunt dispuși să accepte că o femeie le poate lua locul de președinte”. În cariera de până azi a Corinei Martin se aliniază remarcabil înființarea celui mai puternic parteneriat public-privat din turismul românesc, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Litoral-Delta Dunării, înființarea Federației Asociațiilor de Promovare Turistică ( FAPT), care reunește cele mai importante asociații de promovare și dezvoltare turistică din România, înființate după
CORINA MARTIN. SPERÂND ÎN CANATUL FERESTREI IEŞIREA SOARELUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363844_a_365173]
-
Deltă ). Semnul cel mai limpede că mai presus de obiectul confesiunii stau conștiința acesteia, reflexul retoric al mărturisirii, poetica amintirii este faptul că rememorarea, cel mai adesea, chiar prin asumarea convenției: “Băncile “sufletului se-adâncesc/ Pe o alee-n dăinuire,/ Aliniate-n mod firesc/ Iubirilor din amintire. “”Aleea “, sau “Acolo e gândul și sufletul meu,/ Pe-ntinderi de ape salmastre,/ Nemărginire ce-atrage mereu/ În brațele sale albastre.”( Dobrogea). Elanul confesiunii e cenzurat de construcția poeziei, de ritmul și rima acesteia
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
Articolele Autorului Câtă iubire poate imploda într-un om, când printre apele limpezi ale gândirii fără gânduri, acea gândire în inimă ascunsă apoi transformată în scânteile dorului de a fi, mișcă răspântiile răscrucile până când, cuminți, se alătură, niciodată nu se aliniază decât încercărilor, reinventând arealul de viață firească al acelei ființe. Câte domenii poate reinventa un om pentru ca văile prin care gândurile se perindă sălbatice să-și întâlnească sensurile profunde într-un punct aflat anume între piatra de lună strânsă în
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
Activiștii de partid, unii proveniți din breasla scriitoricească (A. Toma, Sorin Toma, M. Beniuc, Z. Stancu, etc.), au „pus umărul” la impunerea realismului socialist în literatură și în general în cultura românească. Urmare acestui fapt scriitorii care nu s-au aliniat acestei doctrine au suferit rigorile legilor, fiind anchetați de securitate, bătuți, schingiuiți și apoi închiși. Unii din ei murind între zidurile închisorilor de la Sighet, Gherla, Pitești, Malmezon, etc. „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră” Exista pe atunci o
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
pentru câteva secunde. Apoi se abate asupra noastră o ploaie de gânduri, toate cu semn de întrebare, și încercăm să dăm un sens trăirii epuizate. E o stare de euforie care ne încearcă atunci când realizăm sursa acestei revolte fizice. Se aliniază, atunci, simțurile cu rațiunea, clarificând brusc experiența trăită. Totul culminează cu un hohot de râs fericit, eventual un zâmbet întins pe toată fața, sau cu un nod în gât, eventual o grimasă ce se dorește a fi un zâmbet amabil
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]