10,371 matches
-
și cutumelor din țara de obîrșie, dimpreună cu scutirea de impozite preț de o generație, scutirea de sarcini publice și de obligația Încartiruirii militarilor. Ba mai mult, tinerele cupluri, care aveau ori așteptau un copil fără să fi trecut pe dinaintea altarului, scăpau de pedeapsă dacă luau calea Răsăritului. Era mare nevoie de oameni, dintre cei destoinici mai cu seamă, pe cîmpiile fertile de la est de Oradea, Înainte de toate, În ținutul Sătmarului. Regiunea fusese supusă la devas tări vreme de vreun secol
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică. Noutatea a izbucnit ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
National Geographic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze și toată casa lui Israel o îndrăgi. Coborârea lui Isus în iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, în cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani și oamenii veneau de tare departe să-l vadă. Se spunea și chiar așa era că în ziua cea mai lungă a anului o rază de soare trecea prin inima Fiului și desena o floare de lumină jos, pe altar. O floare sângerie. Și atunci, ostia și vinul aveau gust de carne, gust de sânge. Copilul se uita nemișcat la bucata de sticlă. Pe ea, desenată, era mâna Lui Iisus. Străpunsă de cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când îl respiram. Ne-am trezit în zori. Zori cenușii, pustii și triști. Dar eram afară ! Eram vii ! Trăiam ! Nu știu ce și-au spus tata și vecinul, dar s-au apucat să caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Zori cenușii, pustii și triști. Dar eram afară ! Eram vii ! Trăiam ! Nu știu ce și-au spus tata și vecinul, dar s-au apucat să caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în pivniță. Când l-am întrebat de unde are cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au apucat să caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în pivniță. Când l-am întrebat de unde are cartea, fiindcă noi nu aveam decât Biblia, tata a surâs și a spus că niciodată cuvântul Lui Dumnezeu nu moare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pus-o în mânuțele ei mici. Era grea. Dar fetița a ridicat-o, a dus-o spre fețișoara ei... vedeam cum îi curgeau lacrimile amestecate cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea, cu vitraliul greu în mână, plângând și răsufla rar, tot mai rar... Apoi s-a lăsat jos, lin, ca o petală ușoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plângând și răsufla rar, tot mai rar... Apoi s-a lăsat jos, lin, ca o petală ușoară de trandafir, ea însăși trandafirie în lumina asfințitului... Trei zile mai târziu, tata i-a citit slujba și au înmormântat-o în piciorul altarului. Tot acolo au pus și bucata aceea de vitraliu. Mâna Lui Iisus, țintuită de cuiul Crucii. Acum avem o biserică nouă. Și un vitraliu nou. Iisus, cel înviat din morți. Și prin mâna Lui , în cea mai lungă zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui Iisus, țintuită de cuiul Crucii. Acum avem o biserică nouă. Și un vitraliu nou. Iisus, cel înviat din morți. Și prin mâna Lui , în cea mai lungă zi a anului, trece o rază de lumină care desenează jos, pe altar, o floare. O floare mică, albă, strălucitoare, pe Sfânta ostie. Și Sfânta ostie are atunci mirosul tuturor florilor de pe pământ așa spune lumea. Dar mie mi se pare că miroase numai și numai a trandafir. Și a cer senin. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-o mai mult pentru ceilalți decât pentru mine: "Tu L-ai văzut pe Duhul Sfânt ?" Doar știa ce am să-i răspund : sigur, văzusem "roua Duhului Sfânt", făcând să lumineze mâinile preotului, așa, când cobora în pâinea și vinul de pe altar, fiindcă preotul făcea cruce deasupra lor... Sigur, văzusem și cum, după aceea, lumina era altfel în biserică (se spunea că e de la vitraliu, dar vitraliul era întotdeauna acolo, în timp ce lumina nu. Lumina aceea, aurie și caldă ca bucuria, izvorând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că nici două sute de ani n-o să ne-ajungă!... În afară de faptul că, așa taciturn cum era, emitea periodic astfel de idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
interesul pacienților, susținea sus și tare ocupantul acestei rezerve, trimisul nostru de la Oprișeni și Țarna Mare în Parlamentul de la București. Să-i respectăm liniștea, măi copii! Spitalul nu trebuie confundat cu o sală de tribunal, unde oamenii se păruiesc pe altarul dreptății; sau cu acel cabinet stomatologic al lui Ion C. de la Suceava în care te pricopsești cu paradontoză incurabilă dacă acesta primea vreun mesaj din partea organului de condamnare la infirmitate a clientului. Legat de atitudinea grobiană față de asistente, îl vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unor practici diavolicești ce le-au înnegurat viața muntenească și de care trebuie să se lepede cât mai repede cu putință ca de un veșmânt stingheritor. Când părintele a socotit că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cătălin iubitule! Tu mă copleșești pur și simplu cu suita de surprize și gingășii pe care le savurez cu toți porii ființei mele și pentru care îți dăruiesc în schimb întreaga mea iubire. Niciun sacrificiu nu este prea mare pe altarul iubirii noastre! Află că nu regret absolut nimic pentru pasul făcut și mă despart de trecut cu seninătate și cu toată detașarea... Mă bucur enorm că îți aparțin... Asta-i problema ta, Iosefina dragă! Iosefina făcu ochii mari: Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întrerupt pentru a-l întreba cum vine treaba cu unificarea Germaniei prin oțel și sânge, adică este adept al războiului care aduce atâtea nenorociri! Nicidecum! A răspuns inculpatul. Că și eu, și neamul meu am plătit mult prea scump pe altarul războiului. Atunci cum? Cum se poate? Chiar așa de unul singur. Se poate, domnule președinte! Chiar așa, de unul singur! Prin oțel și sânge! Mă voi strădui să vă demonstrez!.. Că după câte înțeleg, voi avea destul timp la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal de frumusețe într-un spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-au furat cununa Soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau nemișcată, să las clipa să curgă și să trăiesc momentul ce curge printre noi. La cerere lui de căsătorie rostisei într-un final "Vreau să fiu soția ta". La altar mă conduse tatăl meu. Purtam o rochie albă, lungă în falduri, brodată, cu pietricele pe piept și cu mânecuța din dantelă. Îl priveam și pe el, trăiam și în mine și clipele treceau rapid. Preotul ținuse slujba, noi făcurăm schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]