1,290 matches
-
păscut (culegeau buruieni de supă de pe imașul din spatele căminelor studențești), sfârșind cu obișnuitul „Dom’ ambasador, analizăm marfaloghia unei votci?“. Cumpărasem, de câteva săptămâni, de la Consignația un costum albastru-metalizat, lucios și Matvei când m-a văzut m-a asigurat că am alură de ambasador incaș la nu știu ce Comisie ONU care dădea pâine și samahon înfometaților din Anzi. La a treia votcă, Matvei mi-a spus că intrase, de fapt, întâmplător în cafenea. Aștepta să treacă vremea, să se deschidă ambasada lor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri sau simple zvonuri, cu îngroșarea listelor cu cei morți, „până ieri l-am văzut“. Un bătrânel, alură de cocoș, iese din cabinet, cu pieptul avântat: „Paișpe cu opt!“. O doamnă în cărucior dă să aplaude, apoi renunță, oftând: „Săptămâna trecută l-am îngropat pe tov. Conțilă“. Cocoșelul oftează: „Mi-a fost șef, la brutărie. Om de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mizerie ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În jos. În fața lui, la distanță de o palmă, se afla ceva ce semăna cu un picior (mai degrabă de bărbat decât de femeie) care avea o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de genunchi și stătea neclintit În fața lui Noimann, ținându-și mâinile la spate. Privindu-l, lui Noimann Îi reveniră În minte versurile unui cunoscut poet austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai avea două lingurițe de vin. Un val de praf Îi umplu gura și ochii În clipa În care voi să mai adauge ceva. Părul lui rar și alb i se răvășise și-i cădea pe frunte dându-i o alură de filozof suspect pentru psihiatri. Părea beat când se ridică și-ți propuse să mergeți În casă. Începuseră să cadă picăturile alea mari de ploaie răzleață de la Începutul oricărei furtuni. L-ai ajutat să strângă sticlele, paharele și folia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alergau bucuroși Înainte, nu le vedeai fețele și erai convins că nu-i cunoști, nu-i mai văzuzeși Înainte. Tu, Însă, Întorceai din când În când capul pentru a distinge trăsăturile acelei femei. Vedeai de fapt numai marginea satului cu alură de mireasă În amiază și numai pe acest fond rochia murdară a femeii. Fața pe care satul și-o arată spre lume, Îți spuneai, este această margine cu grădinile Înflorite și nu, ca la oraș centrul, piața, intersecția a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Jiu. Deci cei de la tribună sunt elevi de la alte școli, deduce Popescu și aplaudă tare, vrea să se facă remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare printre palmieri, chiar pe scaunul de lângă cea cu părul negru și alura băiețoasă pe care Gelu nu o mai scapă din ochi. Recită apoi un băiat din Maramureș, o tipă durdulie și negricioasă de la Constanța, apoi ea, aleasa privirilor lui Gelu, dar despre ea nu spune nimeni din ce zonă a țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atac Însemna un număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ân ziua de 25 martie, de Blagoveșteni - se aude din off vocea lui gâjâită de om bătrân și credincios fumător al țigărilor Mărășești - am luat În primire serviciu’ care mi s-a ordonat, adică șef de cuptor. Imaginea Îmbrăcă imediat alura ei de arhivă de război și Înțelegem că lucrurile despre care vocea bătrânească vorbește s-au Întâmplat În urmă cu ani. Imaginile se succed cu repeziciune ca la un jurnal de actualități din acea vreme și nici gramatica montajului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
minute în urmă încă erau oșteni, au ieșit în liniște. Tocmai atunci trecea locotenent colonelul, însoțit de șeful Statului Major. Când i-au văzut pe foștii lor comandanți - fără nici un ordin - au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
al FBI, stătea cât mai departe posibil de Vânătorul Roșiilor, rămânând totuși în aceeași încăpere. Era un bătrân micuț și pirpiriu, cu niște ochi albaștri, strălucitori, și o tuse pe care o alimenta cu țigări europene foarte tari. Avea acea alură specifică captivilor de pretutindeni, disprețuind prezența celor care l-au capturat - deși circula și supoziția că își oferise serviciile de bunăvoie. Satterlee se plimba acum de colo colo, gesticulând spre cei prezenți ca și cum ar fi fost patru sute de oameni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puțin june-prim. Noua lui frizură era în contradicție flagrantă cu îmbrăcămintea. Orice polițist care nu l-ar fi cunoscut și ar fi remarcat umflătura pistolului la subsuoară l-ar fi arestat pe loc, gândindu-se că e vreun asasin mafiot. Alura sa și improvizațiile lui dezinvolte îl făceau să se simtă încrezător, iar Chateau Marmont i se părea un accident pe care prinderea lui Claire De Haven îl va șterge din catastif odată pentru totdeauna. Danny o porni spre secția Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de îngrijorat din cauza unor crime între homosexuali. N-ai vrea să ne spui de ce? Nu! Ce mă-sa e asta?! Am intrat prin efracție pe Tamarind. Ce altceva mai vreți de la mine? Cel de-al treilea polițist, un ins cu alură de culturist, întrebă: — De ce v-ați luat la pumni, tu și cu Niles? — Nu-mi dădea pace cu chestia de pe Tamarind și mă amenința mereu că mă toarnă. — Și asta te-a înfuriat? — Da. — Destul de tare încât să te iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
palatului, fostul Ninja Înțelesese mai multe decât Într-o lună sau un an de cercetări. Privirile sale distinseseră trăsături și evaluase puteri. Mai avea nevoie doar de puțin timp pentru ca informațiile să fie depline. Unul dintre cei care intraseră avea alură de stăpân și putea fi folosit pentru confirmarea sau infirmarea datelor pe care Ștefănel le avea deja. Mai știa și că palatul se afla sub supravegherea unei alte forțe, care nu era cu nimic amenințătoare În raport cu el. Era o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care îi are în față pe adolescenții deșirați de acum aproape un sfert de veac, sau pe tinerii zvelți și atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se bărbierească, urme închise de sudoare amestecată cu praf i se ivesc pe frunte. Numai el e de vină pentru asta, știe prea bine. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în spatele ușii, așteptându-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pieptul aplatizat, de animal care mai mult umblă, aleargă și muncește decât să alăpteze... Și-n privința femeilor s-ar fi potrivit la gusturi cu Milică. Îi venea din nou apă-n gură. Câinele, de fapt, semăna cu ea. Preluase alura celei care-l hrănea și strălucirea părului scurt, chiar dacă al ei era auriu și bătând spre roșu, ca blana unui animal trăgându-și vitalitatea din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Lathuile, că trebuia să alergăm la Cigale, unde se producea Eugénie Buffet, la Mirliton, unde domnea Aristide Bruant, la Scala, unde Yvette Guilbert cânta Les Vierges, Le Fœtus și Le Fiacre. Eram ca doi frați, mustață albă - mustață brună, aceeași alură, aceeași pălărie, și el era cel pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în ele se ascunde ceva amenințător. Fără să spun nici măcar un cuvânt de bun-rămas, ies pe ușă, arunc o ultimă privire spre fetele adunate în jurul lui Anat, amenințând-o cu burțile lor nefericite, ea este prinsă între ele, cu o alură tinerească, copilărească, dar imediat furia mea se îndreaptă asupra ei ca o spadă, tu ai fost prima care m-a părăsit, spun eu, prima care m-ai judecat atât de sever, de vreme ce te-ai purtat în felul acela, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plece, Agliè Îi Înmână un snop de travellers’ cheques, Îi spuse să-i trimită opera la hotel. Am rămas să conversăm, Agliè vorbea portugheza destul de corect, dar ca unul care o Învățase la Lisabona, ceea ce Îi dădea și mai mult alura unui gentilom din alte vremuri. Se informă asupra noastră, făcu unele reflecții asupra posibilei origini geneveze a numelui meu, deveni interesat de istoria familiei lui Amparo, dar, nu se știe cum, deja dedusese că ramura ei principală provenea din Recife
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bine, că am fost mai mult timp împreună. Era un băiat foarte sincer. Și Alexandru este sincer și în același timp un bărbat protector. Cu el nu ai nicio grijă că ți se întâmplă ceva, oriunde te-ai duce. Are alura unui bărbat serios, cu prestanță. Și Cezar se maturizase după terminarea facultății. Nu mai era ca la început când ne-am cunoscut. Mi-am dat seama de lucrul acesta când ne-am întâlnit la concertul meu. Atunci i-am povestit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a fost întreruptă de cei care i-au invitat la joc. Au avut o nuntă frumoasă. Teofana a fost la înălțime. Rochia de mireasă, aleasă de Zina, i-a pus în relief frumusețea ca și părul pieptănat în coc. Avea alura numelui pe care-l purta, de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și copilărise în zonă. Nici unul dintre amici nu apucase să observe, însă, umbra înaltă, care se desprinsese din peretele cârciumii, dintr-un intrând neatins de iluminatul stradal și care înainta acum, înspre dânșii. Un tânăr chipeș, blond, bărbos și cu alură neîndoielnică de hipiot purtând cu stângăcie o pereche de blugi Dolce & Gabbana gri, mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai vedeau pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]