688 matches
-
altceva decât formalism, alterare individualistă și estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență politică. Consecințele acestei îngrădiri a expresiei artistice se văd în aproape toate filmele deceniului 6, începând cu Răsună valea (1950). Prim- planurile, ca să nu mai vorbim de gros-planuri, sunt extrem de rare. Aparatul se menține
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din piatră, frontoane cu devize grave, atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu atât este mai valoroasă! Instrumentele culturale Încorporate la un moment dat trebuie să fie trainice. Asumpția de bază În momentul predării este aceasta: cunoștințele trebuie să dăinuie, să fie Însușite o dată pentru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
deși nălucirile lui Oreste sunt doar plăsmuirile unei minți rătăcite, ale unei simple doxa, ele au o putere reală asupra victimei lor, reducând-o la neputință. Așadar, unul dintre atributele zeilor este și acela de a crea fantome sau imagini amăgitoare, adevărate capcane în care cad și sunt distruse vieți omenești. Cei pe care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității, unde domnește teroarea; așa se întâmplă cu Io din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a nopții, o năzărire de vis), dar Menelau nu poate fi convins, el se îndoiește de propria percepție și se întreabă dacă nu cumva și-a pierdut mințile. Să fi căzut oare într-un delir halucinatoriu, sursă a unor năluciri amăgitoare? Pe Menelau îl înfioară, îl înspăimântă existența acestei duble Elene, a acestor două trupuri (soma) neînchipuit de asemănătoare. În ciuda încercărilor Elenei de a sublinia deosebirile dintre femeia reală și eidolon-ul ei, fantoma trimisă în Troia, forța acesteia din urmă este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atât de bine închegată și atât de convingătoare a „vedeniilor” nopții de vară, adică a piesei însăși. Hipolita acceptă însă și referința la miracol, la „minune”. În Visul..., teatrul se definește prin tensiunea dintre imaterialitatea imaginarului și consistența reală, între amăgitoarea închipuire și dovada, fie ea cât de firavă, a adevărului, temă a dialogului dintre Tezeu și Hipolita. Cu Visul..., Shakespeare ne antrenează în vertijurile unei realități pendulând între umbră (shadow) și substanță (substance)1. Iată de ce adresarea finală către spectator
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
măsurată dacă nu se face o analiză cuprinzătoare a elitelor guvernamentale. Mai mult, se lucrează, În general, cu prezumția unui control total al partidului asupra guvernului În regimurile comuniste. După cum au arătat Însă Lane și Ross, aceasta este o perspectivă amăgitoare care ar putea duce la o interpretare denaturată a relației dintre cele două structuri de putere. Luând această avertizare În serios, m-am lăsat condus de ideea că măsura În care guvernul era efectiv controlat de partid este mai degrabă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
individ ca la un „tehnocrat incert”. În ambele cazuri, trebuie notată prezumția de „tehnocrație” implicată În conceptele alese pentru a descrie aceste categorii mai complexe. A doua etapă Recunosc că aprecierea bazată numai pe mandatul guvernamental ar putea să fie amăgitoare. În această a doua etapă vor fi luate mai Întâi În considerare carierele din partid ale membrilor elitei guvernamentale (mai ales apartenența la Biroul Politic și la Secretariatul Comitetului Central). În cazul tehnocraților, cel puțin, putem fi mai Încrezători În
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă de achiziții materiale: îl vedem în degradarea condițiilor materiale, în descurajarea provocată de restricții, în consumul minimal, în vreme ce existența cotidiană continuă să fie bombardată de solicitări amăgitoare. Infern nu înseamnă spirala interminabilă a consumativității, ci subconsum la nivelul populațiilor fragile în chiar sânul societății de hiperconsum. Excludere, consum și individualizaretc "Excludere, consum și individualizare" Sărăcia și vulnerabilitatea de masă prezente în societățile noastre se manifestă în diverse
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
continuat să reprezinte, deopotrivă cu celelalte așa-numite organizații de masă, o simplă anexă, subordonată și obedientă P.C.R.-ului. În România autoproclamată socialistă, independența lor nu putea fi și nu a fost niciodată mai mult decât o etichetă gratuită și amăgitoare. ștefania Mihăilescu, doctor în istorie 1TC "1" Moțiunetc "Moțiune" În ziua de 21 aprilie 1929, s-a întrunit la Brașov comitetul Uniunii femeilor române din România Mare împreună cu reprezentantele comitetelor locale și a votat următoarea moțiune: Uniunea femeilor române din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ale creionului ținut elegant În mână și incredibil de bine ascuțit, făceau ca liniile camerei pe care o crea din nimic (pereți abstracți, tavan și podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
elegant În mână și incredibil de bine ascuțit, făceau ca liniile camerei pe care o crea din nimic (pereți abstracți, tavan și podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era parodierea unei abordări biografice, proiectată - ca să zicem așa - În viitor, transformând astfel prezentul amăgitor Într-un fel de trecut Încremenit, așa cum ar fi el văzut de un memorialist senil care Își amintește, ca printr-o ceață neputincioasă, cum a cunoscut un mare scriitor când amândoi erau tineri. De pildă, ori Lidia, ori eu (care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-ar putea să ignore cu totul poanta problemei și să descopere soluția ei „tetică“, foarte simplă, fără a trece prin chinurile plăcute pregătite pentru persoana sofisticată. Aceasta din urmă va cădea la Început În cursa unei scheme de joc amăgitoare, bazate pe o temă de avangardă la modă (expunând regele albului la șahuri), pe care creatorul problemei s-a străduit mult s-o „planteze“ (ea putând fi dejucată doar de o mică și nesemnificativă mutare a unui pion discret). După ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]