1,052 matches
-
subiect de bârfă pentru întreg satul. Când Takamori și Tomoe au trecut pe la Hoshioka, au fost dezamăgiți. Se afla într-adevăr un străin acolo, dar era profesor la universitatea din Sendai. Se făcuse seară când s-au întors, epuizați și amărâți. Proprietarul hotelului Araki Mataemon era la intrare când au coborât din taxi. — Am impresia că nu l-ați găsit. Și-a dat seama de rezultatul investigațiilor lor înainte ca Takamori să înceapă să-i explice. — Tocmai am auzit că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o uniformă. Câți ani avea? Purta verighetă. Era căsătorit, cu siguranță că avea și copii. Muncitorul acesta, tată de familie, ar fi Încasat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceea ce făcea. — N-ai vrea să-mi faci bucuria de a lua masa cu mine În această primitoare sală de dans? Întrebă Elio, așezându-și ochelarii pe nas. Nu, tată, răspunse Zero ridicându-se. Am o Întâlnire. — Înțeleg, comentă Elio amărât. Oricine e mai important decât tatăl tău. Zero clătină din cap, luă cecul și-l făcu să dispară În buzunarul hanoracului. a treisprezecea oră — Nu, nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ieșea. Era șifonată, umilită, frântă. 23. Giulia se gândise toată dimineața la Andrei Ionescu, iar către prânz chemase un taxi, hotărâtă să-l vadă la birou, adică să-i vadă fața lui socială și să-l înțeleagă mai bine. Era amărâtă că el n-o sunase, nu-i trimisese nici măcar un e-mail, și i se părea penibil să sune ea. Dar putea să pretindă că a trecut prin zonă și că s-a gândit să-l scoată la masă. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu poți vorbi de altceva? Nicolas e prietenul meu, Îmi pare rău pentru tatăl lui și pentru Întreaga familie. Yvonne nu scăpă prilejul de a-i da și ea un bobîrnac ginerelui. - Are dreptate, taci din gură. Ești mult prea amărît ca să-ți poți permite să critici pe cineva... Gwenaëlle, plicitisită, evadă la bucătărie. Îl sună Încă o dată pe Loïc și simți În sfîrșit ușurarea de a-i auzi glasul. - Unde ești? - Cu Marie... Am să-i spun totul... - Dacă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fărîmița nervoasă lacul de pe unghii, marcîndu-și astfel neliniștea. Își scoase mobilul și formă cu precizie numărul de telefon al prietenei ei, Carline Dantec, soția procurorului. Se dovedi un gest eficace. CÎteva minute mai tîrziu, sună telefonul lui Fersen care, foarte amărît, se văzu nevoit să-l elibereze pe PM. - Relațiile dumitale nu te vor proteja mereu, iar dacă ești cumva ultimul dintre jefuitori, sîngele Kersaint riscă să curgă foarte curînd pe un menhir, i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peșterii. Ce mai oameni. Se veseleau din ce În ce mai tare, și asta fără să bea vin, așa că ne dădură cele mai bune bucate pe care le țineau În peștera aceea a lor pe care o prețuiau nespus, căci erau dintr-un neam amărât care Încă nu știa cum se ridică o casă. Atunci, le-am arătat cum se face o casă, iar ei au văzut ce lucru bun e și s-au veselit și mai tare. Ne-au arătat drumul spre Miazăzi, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
seama. Noroc că l-am auzât că era sângur în casă și reșou în priză, scotea fum de numa’. No, apăi am spart ușa, doară mă vedeți că mi-s destul de voinică și ușile astea de bloc îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că ei nu-i mergea televizorul, cică. Doamne Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La etajul zece locuiește o fată bătrână care își trece vremea scriind poezii și scrisori unui iubit imaginar care, culmea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el și-i șopti: „Dumneavoastră ce ați furat în anii aceia?“ Ridică din umeri. Ce să-i explici imberbului cum au stat lucrurile. „Vorbim la masa de seară“, îi răspunse totuși. „Ce să vorbești cu ăștia“, se gândi mai apoi amărât. „Vor să înțeleagă și ei câte ceva, că au început să deschidă ochii. Văd și ei cum complexitatea realității e mai altfel decât poate mintea lor să îmchipuie. Dar cum să se orienteze, dacă nimeni nu-i ajută. Citesc și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i putea convinge pe americani? Calculele sunt prea complicate, nu se înțelege mai nimic. Îți trebuie răbdare, încredere și mai ales resurse ca să planifici un experiment cât de cât edificator. Cum crezi că or să te asculte pe tine, emigrant amărât, așa, din primul moment? Am început să ne certăm rău de tot. Eu nu voiam în ruptul capului să mă despart de caiete, el voia să mi le ducă în Seattle, și nici măcar unul nu s-a trezit să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în spatele urechilor ei ascuțite, părea un șoricel speriat. — La ce te-ai referit mai înainte? întrebai eu. Când spuneai că ești îngrijorată din cauza ei. Credeam că vorbești de amețeală, dar e clar că nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
notă amenințătoare. A, evident, nu vreau să spun cu lapte praf, a adăugat ea repede. Tot cu lapte de la sân. Pot să-l pun în sticle cu o pompiță. Așa că pentru Rosa nu ar exista nici o diferență. Iar sânii mei amărâți și terciuiți și-ar putea reveni, a adăugat ea rânjind. Jake s-a lăsat pe vine în fața lui Alice, luându-i mâinile într-ale lui. —Al, a spus el persuasiv, nu vezi că ăsta ar fi începutul sfârșitului? Dacă începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-o altă creșă. —Mulțumesc. Amanda a clătinat din cap cu grație. Și-aici vine surprinsa, cum se spune. Surpriza. —Cum? — Aici vine surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare de culoare neagră, dimensiuni reduse, bateria poate rezista chiar și cinci ore, dar asta numai în teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
parcă suspinând. ...Ziua era pe sfârșite, se stingea încet-încet, ca o lumănare. Iorgu cu Emil s-au întors de la cimitir acasă. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era aproape de ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească, din sufletul amărât de gânduri. În casă, tăcere... era o tăcere rea cu spaime. Cu fața în sus, în pat, Iorgu se uita țintă la tavanul întunecat pășind în trecut... În neclintirea lui nu putea desluși decât zvâcnetul venelor. Toată noaptea aceea, din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dat viața mai bun!... murmură el ieșind pe poarta cimitirului, abia stăpânindu-și lacrimile. ... Ziua se stingea încet, încet ca o lumănare. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de gânduri. În cameră era tăcere... o tăcere rea cu spaime. În pat cu fața în sus, Iorgu privea tavanul întunecat, pășind în trecut. În neclintirea lui, nu-și deslușește decât zvâcnetul venelor. Năpădit de gânduri se simțea străin și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doua zi după Sf. Dumitru... o zi mohorâtă de toamnă târzie... Ziua se stingea încet-încet, ca o lumânare. Lumina era departe, moartă... Soarele nevăzut, se prăbușea în noapte. Era ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de suferință, nemișcat și amorțit. Tăcere... o tăcere cu spaime... Iorgu nu-și deslușea decât zvâcnetul arterelor. Il cuprinse o teamă nedefinită. -Fata, Fata mea dragă... unde ești, Fata?!.. se tângui el. -Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e! Îți mulțumim frumos, nene Gigi, dar, nu ne da bani, că, Înțelegi matale, de ce, noi, scuză-ne, Însă, nu-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
numai acordând șanse egale populației prin asigurarea bugetului potrivit necesităților reale, prin asigurarea asistenței medicale în cabinete cu aparatură performantă și aprovizionate permanent și egal cu medicamente și materiale sanitare. ... Poate că ar înțelege că nu toți locuitorii acestei țări amărâte pot da fuga în străinătate pentru operații, tratament, recuperare, Marian Malciu întreținere. Ei nu au salarii și pensii „nesimțite” precum au majoritatea celor din clasa politică, din conducerea instituțiilor statului sau ai serviciilor speciale, care sunt mai numeroase ca ale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Voi sînteți niște porci. N-o să mă înțelegeți... - Încearcă, barosane. C-o să facem eforturi... trase un fum, din portțigaretul său din lemn de cireș, Cristi Popescu și-și miji ochii a zeflemea și bună-dispoziție. - Degeaba! N-aveți nici cea mai amărâtă șansă. Voi ați scris poezii numai când erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai la Tarapana și până la prânz te-ai și întors înapoi". Stăpânea. Împrejur numai amărâți, se uita la ei cu milă, n-avea ce le face. Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu. Avea ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se întorcea către fetele acarului: - Iar voi, amărâtelor, dacă suflați ceva, dă benga-n voi! Dacă te uitai la el, nu-l bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o voce subțire, de fată, parcă nu mânca decât miercurea. Se scărpina într-una în cap și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce să mai vorbim? Parcă era vreunul mai pricopsit? încă Neacșu mai avea și darul beției, ce câștiga băga-n el. Umbla muierea pe urmele lui, o țigancă frumoasă, înaltă, numa cozi, o bătea, vai de mama ei de femeie amărâtă câte pătimise! Anghel și nea Mitică Ciolan erau mai așezați. Guristul strânsese câte ceva, avea un bordei de casă, adunase pentru copii. Ăl tânăr mai risipise, că-i plăceau țigăncile, le mai cumpăra de-o basma acolo, dar n-ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de Paști, de Crăciun, și duminicile. Așa că, dacă s-au trezit cu unul înalt și bun de gură, la răspântie, în fată la Stere, ce și-au zis: ăsta cine-o mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]