1,083 matches
-
eruptiv al lui N. Steinhardt, care detestă gradul zero al scriiturii. Mai mult decât atât, expeditorul îi reproșează la un moment dat destinatarului, pe un ton patetic, că nu primește de la el scrisori la fel de înflăcărate: " Foc supărat, întristat, indignat, revoltat, amărât, cătrănit, mâhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori - circumlocuțional, simandicos, obsecvios, fastițios, năzuros, meandric, contabilicesc și, în general, cu totul lipsit de prietenie - de parcă nu mi-ai scrie mie, ci nu știu cărui ștab ori șefuleț
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
Poliție, Tribunal, Consiliul județean, la Circumscripția financiară, la piață, la o întâlnire cu un "segment reprezentativ" al societății românești, apoi la alta, cu așa-zisa "elită", m-a străfulgerat un gând: oare vrem cu adevărat schimbarea? Oare toată această umanitate amărâtă, debusolată, epuizată, chiar are chef s-o ia de la început? În mârâiala tăcută, în protestul scrâșnit, în vehemența surdă, în disperarea vizibilă pe fețe nu intră și-un dram de fățărnicie? Dacă e atât de rău, dacă nu mai suportă
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
Asta nu e o noutate. Că oamenii ăștia trăiesc parcă în alt timp, într-un soi de rezervații ale sărăciei, ce să le facem?!! Preferăm să nu ne gândim la ei, ca să ne menajăm sensibilitatea de orășeni. Prin satele lor amărâte, înșirate de-o parte și de alta a drumurilor naționale, apăsăm pe accelerator: 80, 100 la oră, ca și cum satele astea n-ar exista. Dacă mergem însă cu mașina în străinătate, încetinim în sate, chiar și în cătune. Nu din respect
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
mergem însă cu mașina în străinătate, încetinim în sate, chiar și în cătune. Nu din respect, stați liniștiți. De frica radarelor și a Poliției. La noi acasă știm că nu pune nimeni radar, să-i apere pe țăranii din satele amărâte. Iar polițiștii ce să caute acolo? Nu e rost de nimic. Dacă vine însă o inundație, atunci ne năpustim în satele nefericiților să luăm primii imagini de la fața locului, să înregistrăm declarații. ("Moșule, dacă nu plângi în fața camerei, nu-ți
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
dezvoltată într-o prefață la roman. În jumătatea lui martie 1936 mărturisea o "cumplită depresiune morală" care continuă. Iar în mai 1936 se produce amintita cădere la alegerea în Academia Română, în condițiile amintite mai înainte. La 22 mai 1936 notează amărît: "mă dezgust de toată ticăloșia asta". Și, asigurat de I. Petrovici, își pregătise și un discurs de recepție. Și, totuși, căderea se produce, Lovinescu consemnînd 36 de articole și intervenții lui favorabile după acest scandalos eveniment, la care Iorga s-
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
o căruță, ajunge în fine în cetatea Tomis. Aici, în Constanța românească de mai târziu, avea să fie primit mesajul orașului Sulmona, locul de naștere al Poetului, cu prilejul împlinirii a două mii de ani - BIMILENARIUL - nașterii lui Ovidiu. Orice om amărât sau fericit se poate opri astăzi la umbra artistului gânditor, cu o mână în bărbie, cum îl arată statuia imensă de bronz de doi metri și jumătate, - opera lui Ettore Ferrari din Sulmona, - dezvelită în anul 1887 și dăruită Tomisului
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
dintre dumneavoastră reușesc să se mute anul acesta, cum se face punctajul, pentru că este foarte important să nu se întâmple, așa cum știm noi în România că unii sar peste rând și să fie cu adevărat cel mai necăjit, cel mai amărât, primul pe listă. Cred cu adevărat că putem să facem și în alte orașe ale țării în care primarii țin nu doar la cei bogați și puternici, cei bogați și puternici au ei grijă de ei și țin întocmai la
Ponta, la Constanța: M-am gândit că vin toți copiii lui Radu Mazăre și nu știu cât sunt de mulți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40840_a_42165]
-
listă. Cred cu adevărat că putem să facem și în alte orașe ale țării în care primarii țin nu doar la cei bogați și puternici, cei bogați și puternici au ei grijă de ei și țin întocmai la cei mai amărâți, la cei cu probleme, la cei care au nevoie să fie ajutați", a mai spus Ponta, care a subliniat că vrea să revină aici atunci când Constanța va fi primul oraș în care oamenii nu vor mai dormi pe stradă. După ce
Ponta, la Constanța: M-am gândit că vin toți copiii lui Radu Mazăre și nu știu cât sunt de mulți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40840_a_42165]
-
asta? Dacă sub numele dumitale sefac cine știe ce afaceri suspecte? Acum am sentimentul precis că aceste magazine sunt o agentură de spionaj. Canalia de fiu-meu primește bani străini. De-aia s-a dus la Berlin. Saferian își clătina mereu capul, amărât. -- Așa e comerțul, nu-i alegere! Ar fi riscat dacă refuza, s-a consultat cu toți armenii de vază. De nu primea el, magazinele tot se înființau, sub un alt nume, o bancă la care erau interesați oameni politici puternici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu evina mea, domnule Ioanide, domnul Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai are uzul complet al graiului și albrațului. . - Nu importă, un timp măcar trebuie să-l lăsăm să-și vie înfire, nu putem trece peste el. Ar trebui să-i vorbești personal. Multe zile Conțescu șezu întins pe pat, foarte amărât și taciturn. Își mișca cu maximă forță degetele brațului paralizat, căutând să le dezmorțească. Ca să nu se obosească vorbind, G. Călinescu făcea numai semne. Încolo, mânca bine, era liniștit și se întrema. Într-o bună zi făcu semn că vrea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o cumplită apăsare a poporului nostru. La urma urmelor însă nici un popor nu e osândit de Dumnezeu de a fi vecinic robul invaziunei stârpiturilor orientale și când, fără nici un bine pe pământ și fără rază de speranță în inima sa amărâtă, cade ostenit în umbra străinătății, el a murit pentru istorie, dar moartea va fi fost o binefacere supremă și o mântuire pentru el. [19 august 1882] [""LUPTĂTORUL" DIN FOCȘANI CONTINUĂ... "] "Luptătorul" din Focșani continuă a ne da tabloul stării economice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-a sfârșit (am mai văzut-o acum câțiva ani: o gospodină cu un băiețel de mână, cu o sacoșă diformă din care se ivea emisfera unei verze, privind în jur ca să traverseze, pe undeva pe la Ziduri Moși. Avea înfățișarea amărâtă a infirmilor și cocoșaților. Pe pometele obrazului drept avea o vânătaie înnegrită. Am bătut în geamul tramvaiului care mă ducea spre Pantelimon, dar n-am reușit să-i prind privirea) și că, de-acum înainte, avea să orbecăiască prin tenebre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
boi, huruind printre casele cu mai multe caturi și umplând podul de balegi fierbinți. Cei din marile căruțe trebuiau să închipuie, trecând prin fața baldachinului regal, mărețe tablouri vivante, dar deocamdată ședeau pe loitre uitîndu-se plictisiți în jur ca niște maimuțe amărâte. Defila mai întîi carul Agriculturii, cum se și cuvenea într-o mică țară rustică unde grâul, purtat pe șlepuri în susul Dunării, era aproape singurul mijloc de câștig. O țărăncuță de operetă ținea în brațe un uriaș, cumva indecent, corn al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
genunchi un mare ornic sclipitor, de alamă plină, cu un pendul lustruit ca oglinda ce luneca lent, la dreapta și la stânga, sub un clopot de sticlă. La urmă de tot trecu carul Justiției, nu fiindcă dreptatea ar fi șchiopătat în amărâta țărișoară dunăreană (cum și începuseră să rânjească unii din gloată), ci pentru că una dintre roți i se-nțepenise și nu se mai învîrtea laolaltă cu celelalte. Carul nu se voise original. Era tras de două perechi de cai albi cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să le-ntinzi, să faci biluțe din ele, sau zaruri... Degetele-ți rămâneau după aceea lipicioase și parfumate. Jean avusese de data aceea noroc, se-ntorsese cu un breloc cu turnul Eiffel. Lui îi dădeau toți turiștii, fiindcă arăta mai amărât. Deja se-auzeau răcnete dinspre menajerie. Urlete adânci de leu, trompete de elefanți. Copiii o luară la stânga, pe lângă castelul de apă ce fusese construit anul trecut pentru spectacolul pe apă. O clădire mică, albastră adăpostea birourile circului și cabinele actorilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rupeau sub povara roadelor. Dar vasta hală, cu cele trei etaje ale ei, ca de-nchisoare model, era acum pustie. În vreo trei locuri se mai vindeau cartofi cât alunele, plini de țărână, și borcane cu castraveți palizi. Totuși, femei amărâte tot mai intrau, sperând că vor avea ce pune pe masa bărbatului și copiilor. Gardul de beton armat al fabricii de mase plastice avea-ntr-un loc o deschidere pe unde pătrundeau și se bifurcau pe un imens maidan șine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
loc la prezidiu așa cum veneau de la repetiții, îmbrăcați și fardați ca pentru spectacol, și infiltrase-ntre ei câțiva agenți care cu mare trudă învățaseră cîte-un număr: unul dresa maimuțe, altul plimba ursul pe monociclu... veneau toți la sediu zgâriați și amărâți ca vai de ei. Turnători, altfel, câți pofteai, căci artiștii erau geloși unii pe succesele altora și se dădeau în gât cu mare plăcere. Cel mai valoros era de departe forțosul care ținea-n spinare cinci acrobați cățărați unii pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câștiga mai bine ca el și de unde-i veghea și lui cariera. Femeile-și dăduseră mâna fără să se pupe, o doamnă și o... casnică (altfel cum ai fi definit-o pe mama lui Mircișor?), un taior nemțesc și un amărât plovăraș luat cu ani în urmă de la "Vulturul de mare", pe care atârnau perle de plastic. Dar zâmbetul Mariei era naiv și cald, și, dacă vreun strop de omenească invidie a încăput în sinea ei, a fost probabil înăbușit pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ochii de clădirea sinistră, puțind a dentist până-n josul străzii, îi dispăruse durerea de frică. Așteptaseră vreo două ore în fața cabinetului, pe un hol întunecat. Lângă ei, pe scaune de plastic slinoase, așteptau resemnați mulți alți oameni cu figuri amărâte. Din cabinet se auzeau cei de pe scaun urlând, văitîndu-se și, din când în când, cîte-o voce de femeie isterică răstindu-se la ei: "Gura mare am zis! Ce zbieri așa? Ar trebui să-ți fie rușine, om bătrân, să-mi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arse, clădirile de cărămidă și poarta de fier a țesătoriei "Donca Simo", știi că trebuie să cobori. O faci la dreapta pe o străduță mult prea meschină pentru uriașul cer de vară de deasupra. Treci de un dud, de niște amărâte straturi de cârciumărese, te latră câinii din toate curțile. O faci la stânga și iar la dreapta, pe lângă ruina sinistră a unei foste case negustorești cu pretenții: pe pereți avusese "frește", cum se lăudase decenii întregi proprietarul. Mai rămăsese-n picioare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arate pe poze, să-i spună "Un pitic tare mic" și "Păsărică albă-n cioc" și să-l așeze-ntre perne "ca boierii". Îi cumpără lapte proaspăt de la un vecin care avea vacă și îl îndopă cu macaroane și marmeladă, amărâta hrană a muncitorimii în acei ani pe care fetele și băieții tineri, aduși la oraș și băgați în fabrici printr-o întoarcere de brazdă a lumii de care nu aveau habar, îi îndurau cu opinteli și chin, dar și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cazul în care, după fuga copiilor lui Waldomar, situația ar fi luat repede o întorsătură urâtă, obligându-i, pe el și pe tovarășii săi, să părăsească ținutul acela necunoscut; ori poate, mai simplu, amânarea venea din faptul că marcomanul acela amărât și necioplit începuse să-i fie simpatic? Oricum ar fi fost, acum se căia amarnic pentru hotărârea pe care o luase. După ce aruncă o privire prudentă în spatele său, se apropie de cei doi prieteni, îndepărtându-se puțin de burgunzi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil, cu localnicii fugari din vale, alții căutau, cu siguranță, să ajungă la Noviodunum; trupurile tovarășilor lor mai puțin norocoși zăceau risipite cu sutele prin noroiul vadului sau prin desișurile dimprejur; altele se mai aflau, totuși, pe ulițele acelui sătuc amărât. Victoria, cu toate acestea, nu o obținuseră fără să plătească un preț și în seara aceea aveau să fie multe focuri aprinse care să încredințeze spiritelor vântului trupurile luptătorilor Hiung-nu uciși. Dintr-un nor de fum negru-albăstrui ieși Khaba, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
degetele încrucișate pe masă, îl îndemnă din nou să continue: — Și atunci?... Cum se termină? Tensiunea care-l animase până în momentul acela pe bagaud păru să dispară dintr-odată: ridică din umeri și lăsând privirea în jos, scutură din cap amărât. — Rău, din păcate. în cel mai rău mod posibil. Ceva m-a lovit în cap, mi-am pierdut simțurile și n-am mai văzut nimic. M-am trezit în sihăstrie, înconjurat de confrații mei. Mă priveau ca pe un ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]