768 matches
-
clipă acordat diavolului în creație, ca și rânduirea de azi a firii"428. Motivul dualist din cosmogonia românească mărturisește despre prezența necesară sau chiar fatală 429 a negativității în lume, despre necesitatea răului, dreptul său la ființă, sau chiar despre ambivalența principiului suprem, care poartă în sine negativitatea, fiind oarecum dincolo de bine și de rău. Când spiritul înclină către o metafizică aparent dualistă, cum se întâmplă în acest spațiu, nu se mai poate vorbi despre un anume început sau sfârșit al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
începând cu secolul al XX-lea. Parcurgând unele momente din istoria ideilor, Wunenburger identifică anumite scheme și figuri ale acestei raționalități alternative, ce apar risipite în diferitele situații în care s-a încercat ieșirea în afara cadrelor gândirii identitare: mediere, triadă, ambivalență, polaritate, contradicție, paradox etc. Asociate sau operând în sinergie, acestea ar putea compune un nou model de reprezentare și înțelegere a realului, pe care profesorul francez îl numește modelul "dualitudinii contradictoriale"886. Structura sa logică generală este dată de logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cea mai paradoxală" (Ibidem, p. 185). 888 Ibidem, p. 228. 889 Ibidem, p. 229. 890 Ibidem. 891 Ibidem, pp. 230-231. 892 "Revenirea spre marile principii ale unei inteligibilități a complexului, luat ca atare, întoarcerea la inspirația energetismului, a polarității, a ambivalenței, chiar a logicii terțului inclus, nu par să implice o nouă delimitare între știința clară și știința obscură, între o gândire riguroasă și o gândire neclară (...), între limbajul adevărat și spiritul fals (...)" (Ibidem, p. 231). 893 Ibidem, p. 232. 894
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o proprietate a respectivului obiect pe care acesta o are indiferent dacă este descoperit și contemplat de vreun subiect. O cale tentantă de urmat este aceea a echivalării dintre natura sălbatică și frumusețe. Și în acest caz putem identifica o ambivalență ce permite situări teoretice divergente. Pe de o parte, putem discuta cu îndreptățire despre frumusețea unui peisaj în întregime natural, nealterat de om, ori despre frumusețea unui animal sălbatic. Carlson propune o asemenea echivalare, considerând natura virgină un bun estetic
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care îl propun teoreticienii mediului pornind de la datele științelor contemporane ale vieții. Numeroși cercetători se ocupă de analiza modului în care marile religii promovează o anumită atitudine față de natură 178. Dezbaterea este dominată de două teme, una cu privire la o anumită ambivalență a creștinismului privind atitudinea față de natură, alta privind viziunea asupra naturii specifică religiilor orientale. Despre ambele teme discut pe larg în alte contexte în această lucrare, așa că aici își pot găsi locul numai câteva considerații generale. Cât privește viziunea asupra
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ecologică 189. Etica mediului este definită de Leopold ca un proces deopotrivă rațional și emoțional, întrucât putem avea o atitudine etică numai față de ceea ce iubim, respectăm sau admirăm, adică numai față de ceea ce produce în noi emoții și sentimente 190. Această ambivalență a eticii mediului este accesibilă minții omenești prin inteligența emoțională. Leopold descrie mediul ca un "organism colectiv" care poate fi sau nu sănătos 191. Leopold propune o abordare biologistă, reduce importanța criteriului psihologist al conștiinței în înțelegerea organismelor, și astfel
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și sub inteligibil se arată a fi fâșia îngustă a unei liziere invizibile 3 din care accesul se face în ambele direcții, cota înaltă de pe culmea căreia se vede atât versantul manifestărilor materiale cât și cel al nemanifestatului pur spiritual. Ambivalență ambiguă, cum spuneam, căci "E puțin înainte de auroră. Dar aurora/ Nu vine niciodată aici. Poate e un etern amurg/ Și undele acestea cu văluri ușoare să-nsemne ora/ Dintre seară și zi". Imaginea se profilează cu greu, nu pentru că nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
între om și sine-ntregul cer", "un dor de început de lume/ (...) când cerul/ era ascuns în cele ce nu sunt"33. Începutul e ascundere a înaltului în adânc; chipul se desenează între cer și lume, în mediul trans-aparent al ambivalenței. "Era sub cer dar nu era în lume"34 desemnează nu localizarea ci starea, natura primordială a distanței ce se deschide încă de la început. Ascuns în cele ce nu sunt, cerul e imaginea posibilului care semnifică înainte de a fi. Posibilul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai productive rădăcini, sufixe și prefixe au fost sintetizate în volumul Terminologie medicală și farmaceutică (I. Popovici, L. Ochiuz, D. Lupuleasa, 2007: 48-61) dintre care selectăm: (1) Rădăcini, prefixe și prefixoide care indică valori cantitative: ambi (cf. lat. ambo): ro. ambivalență (cf. fr. ambivalence); amfi- (cf. gr. άμφι, άμφί "împrejur"): ro. amfiartroză (cf. fr. amphiarthrose); bi- (cf. lat. bis): ro. bicuspid (cf. fr. bicuspide); hyper- (cf. gr. hyper "în exces"): ro. hipertricoză (cf. fr. hypertrichose); hipo-(cf. gr. Ίππο-, ϊππος): ro
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
civile egale în cadrul a ceea ce se va numi nation une et indivisible, ei își vor pierde drepturile colective, tradiționale, de comunitate autonomă, urmând să dispară ca popor și religie în urma procesului de asimilare individuală. Anexiunile vor duce și mai departe ambivalența emancipării evreilor prin intermediul francezilor, Napoleon I restrângând-o deja, prin ceea ce se va numi decret infame (1808). În secolul XIX, evreii s-au lăsat asimilați în mod semnificativ nu numai în Germania, ci pretutindeni în Europa, unde ei au avut
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
dorința este deopotrivă exaltată și reprimată, stridentă și înăbușită. Totul se petrece pe ascuns sau în clandestinitate. Lumea se ascunde de nemți, de miliție, de autoritățile morale ori de părinți. Unii își ascund uneori lor înșiși dorințe de nemărturisit. Această ambivalență și violență a sentimentelor este ilustrată de un episod din romanul Alegerea Sofiei, de William Styron. Acest roman o operă fundamentală evocă grozăvia de negrăit a Holocaustului. El se învăluie ca într-o spirală, gravitează în jurul mărturisirii teribile pe care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
identitatea de criminal a răufăcătorilor cu o anumită valoare pozitivă acest caracter ambivalent fiind accentuat și de identitatea dublă a lui Crockett și Tubbs, care joacă roluri de răufăcători înstăriți, dar și de polițiști profesioniști în cadrul aceluiași episod. O asemenea ambivalență accentuează poate acel gen de relativism care este, susțin anumiți teoreticieni postmoderni, simptomatic pentru condiția contemporană. Serialul expune și subliniază tendința din societatea contemporană de a adopta multiple identități, de a schimba identitatea și înfățișarea după cum se schimbă hainele, slujba
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
majore generale conducătorilor civili. Forțele armate se simt de obicei nepregătite și cer în continuu mai multe resurse pentru a atinge capacitatea de reacție pe care care o consideră necesară și care totuși nu este atinsă niciodată (Huntington, 1957: 66). Ambivalența este generală. Este deosebit de pronunțată în lumea contemporană cu privire la armele nucleare. Se consideră că acestea reprezintă un factor de descurajare: cu alte cuvinte, ele există pentru a nu fi folosite; potențialul de apărare este desfășurat la o asemenea scară încât
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumea contemporană cu privire la armele nucleare. Se consideră că acestea reprezintă un factor de descurajare: cu alte cuvinte, ele există pentru a nu fi folosite; potențialul de apărare este desfășurat la o asemenea scară încât războiul devine imposibil. Câte ceva din această ambivalență se poate observa și în cazul războiului convențional. Astfel, o mare parte a personalului armatei se pregătește aproape în permanență pentru o activitate care se întâmplă rar sau poate să nu aibă loc niciodată. În timp ce alți funcționari publici sunt numiți
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
carieră extraordinară, depășindu-și mult granițele, după epocala carte Originea speciilor a lui Darwin. Și, În viziunea mea cel puțin, acest verb, a te adapta, a avut chiar și În tinerețea mea - sau, poate, atunci În primul rând! - o clară ambivalență, deși adulții acelei epoci, cei care mă crescuseră, care mă Înconjurau și admonestau nu rareori, Îl aplicau Într-un singur sens, cel fatalist: trebuie, după povața lui Miron Costin și a altor sceptici Înțelepți de care e plină istoria, trebuie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i-am asigurat pe Alleni că așteptam cu nerăbdare să ne vedem duminică seara și i-am înapoiat aparatul digital lui Jayne. Știam că nu era foarte înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai vrei să rămâi înăuntru. Atmosferă de angoasă tulbure, insidioasă, măcinând nervii unui om normal, și mai ales ai unui intelectual cu ceva lecturi la activ, a cărui vulnerabilitate psihică se hrănește prin accesul la o memorie culturală de o ambivalență discutabilă. Aceste „achiziții” literare, acest „combustibil” al spiritului, în labirintul de la Oktyabriskaia, cum spuneam, nu te ajută, ci te dezavantajează. Începi să vezi stafii acolo unde nu e vorba decât de un ecleraj execrabil, să exagerezi pericole abia mijite. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Franța și bine integrat în sistemul de sănătate israelian chiar dacă, aparținând unei organizații private, nu este subvenționat de stat. Personalul e mixt, ca și pacienții: arabi creștini, dar și musulmani, druzi, evrei. După ce limbile se mai dezleagă, înțelegi mai bine ambivalența, disconfortul arabilor din țară. Loiali față de statul central în conduita lor, musulmanii sunt loiali, în gândire, și față de cauza arabă. Recunosc cu plăcere că au un avans față de cei din țările învecinate, că sunt mai liberi, mai bine instruiți. Asigurările
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Liban, lumea este edificată: nu s-a mai făcut niciun recensământ din 1932. Se știe că dacă datele ar fi reactualizate, decorul instituțional ar încasa o lovitură serioasă, numărul înclinând de partea musulmană, iar în interiorul acesteia, de partea șiită. Năbădăioasa ambivalență a inventarelor era anunțată încă din Vechiul Testament. Când David a cucerit Ierusalimul de la iebuseeni, el a făptuit acest păcat. Atunci s-a sculat satana împotriva lui Israel și a îndemnat pe David să facă numărătoarea israeliților. Deci zise David către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a nervilor, via ecran, este o poartă deschisă pentru furioși. În afara faptului că noua ubicuitate favorizează mai multă Șaria și mai puțină putere a statului, ea stimulează nu atât cunoașterea prin gândire, cât emoția concretă și nemijlocită. Exprimându-ne cu ambivalența clasică a limbii lui Esop, se întâmplă acum și cel mai bun și cel mai rău dintre lucruri, instrumentul religiei radicale fiind și acela al relativismului moral. La întrebarea de a ști dacă această revoluție mediologică se va îndrepta, "către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un cuceritor atroce în acțiune, dar destul de puțin vindicativ după aceea. Pilat din Pont, un sceptic, l-ar fi lăsat bucuros pe Isus să fugă. Succesorii lui Titus nu i-au pedepsit pe evreii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
individului e prioritară, dar acest lucru nu te împiedica să iei în derâdere "hegemonia distrugătoare a Occidentului". Modernitatea de care vorbeai nu era un 4x4 cromat, comandat prin Internet și livrat la domiciliu, al cărui motor toarce ca un motan. Ambivalența ta față de Occident am regăsit-o la toți frații tăi arabi, laici și progresiști. Ei ne iubesc pentru că la noi au învățat să gândească și să trăiască liberi. Și ne detestă pentru că v-am colonizat și pentru că încă n-am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
laici și progresiști. Ei ne iubesc pentru că la noi au învățat să gândească și să trăiască liberi. Și ne detestă pentru că v-am colonizat și pentru că încă n-am renunțat la insolența noastră de stăpâni. Fără îndoială că resimțiți aceeași ambivalență și față de islamism. Islamul le-a permis popoarelor voastre să rămână ele însele în timpul colonizării. Aceasta a înghițit totul, în afară de nucleul dur. Dar fără religie, ce mai rămânea din cultura arabă? Deci, mâna întinsă. Dar cei care se reclamă azi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secretele noastre intime, pentru că ne face să scoatem capul din nisip. Cel mai bine păstrat, cel mai fatal pentru "previziunile noastre romantice", este și cel mai derizoriu, ca litera ascunsă a lui Edgar Poe. Este secretul energiilor mutante și al ambivalențelor elanurilor noastre de credință. În interiorul oricărei adunări de oameni, după cum s-a văzut, zace o mașină de respins intruziunile. Este reacția creștinilor la adresa unui evreu, a evreilor la adresa unui creștin, și a amândurora când cineva strigă Allah Akbar! Identitatea ucigașă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Fragmentul citat in extenso conține toate indiciile procesului inițiatic: intrarea în întunericul paroxistic prin dublarea nopții cu negura „de-ngrozit” provoacă un regres total. „Noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lunii; însă în acest timp apare angoasa de a fi văzut fără a putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor, transformate rapid în bestiar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]