866 matches
-
intră în tură, zicându-mi pe ton binevoitor, prietenesc: ,,să mergi să te schimbi în camera de colo (arată cu degetul cămăruța de vizavi), că e mai cald acolo! Aici e frig...’’ M-am întors către direcția indicată, puțin dezechilibrat, amețit. Eram pe punctul de a pleca într-acolo, atunci când femeia mi-a pus o mână pe umăr și a continuat să mi vorbească: ,, Uite halatul ăsta, nu are cordon dar e mai bun decât altele deși e găurit într-un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
respirație implică mici creșteri în profunzime sau în viteza respirației, susținute pe o perioadă îndelungată. În general, acest lucru se întîmplă în perioadele de neliniște. Nu este de ajuns că implică o stare de panică, dar persoana se simte neliniștită, amețită și incapabilă să gîndească clar. Dacă astfel de oameni sînt plasați în prezența obiectului de care se tem, iar ritmul respirației sporește chiar și puțin, se poate declanșa panica. Relația dintre declanșatorii fobiei și hiperventilație este rezumată în diagrama următoare
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gînduri pe care le au indivizii care suferă de tulburări de panică. Gînd care provoacă anxietate Gînduri benefice Aș putea leșina data viitoare cînd intru în panică ar fi îngrozitor. Oamenii ar crede că sînt un ciudat. Dacă mă simt amețit data viitoare cînd conduc, aș putea să am un accident și chiar să omor pe cineva. Dacă sînt lăsat singur și intru în panică, îmi voi pierde controlul și voi înnebuni. Dacă sînt blocat în lift timp de o oră
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mijloc, stătea patriarhul, în mare mantie violetă; președintele Lupu, în robă roșie; generalul Antonescu. Funcționarii de la radio se aferau așezând microfoanele. După oarecare forfoteală dezordonată se anunță sosirea regelui”. După ce fusese anunțat că trebuie să depună jurământul de încoronare, „încă amețit, Mihai sări din pat, se spălă și se îmbracă în grabă. Ieșind din Casa Nouă, traversă pajiștea din fața Palatului și intră în Sala Tronului, unde Antonescu îl aștepta în tăcere alături de patriarhul Nicodim, un bătrân gârbov și cu barbă, amabilul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
s-o supăr pe mama, care era și așa destul de necăjită. Cel de Sus a ținut totuși cu noi. Când tata a venit la masă, a întrebat de fete și repede ne-a strigat în casă. Văzându-mă palidă și amețită, m a trimis să mă spăl și să servim masa împreună. Apoi a "certat-o" pe mama și ne-a trimis să ne odihnim. Cânepa am lăsat-o pentru a doua zi. Doar sănătatea e înainte de toate, îi spune tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
roșește Și amar te pedepsește Sabia de foc cerească, Pronia Dumnezeiască, Să te duci, să piei Cum pier negurile, Când bat vânturile, Cum piere roua de soare, Cum piere spuma de mare". Văzând că nu-mi revin, că sunt încă amețită, mama a trimis-o pe Oltea, sora mea, după tata, la primărie. El era plecat cu scrisul prin sat și nu era ușor de găsit. Atunci bătrâna Doca, a încercat alt descântec, tot de deochi: "Am strâns vacile de la nouă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana intra în această construcție cu destinație "specifică" pentru satisfacerea fireștilor nevoi, Haiduc, amețit și obosit, pătrundea și el, prin latura din spate în interiorul cabinei, jos, prin golul de care am amintit. Când materia oxidată, eliminată pe cale naturală, începea să părăsească organismul uman, primul segment îi cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gheretă și a procedat după cum i se ordonase: a ridicat cârligul din încuietoare și a împins până la capăt ușa vagonului, deschizând-o cu totul. Lumina puternică a zilei și aerul curat au pătruns în vagoane, iar locatarii, ca niște huhurezi amețiți, clipeau des și neliniștiți, încercând să-și adapteze sistemul optic la noua conjunctură, la galbenul strălucitor al incandescenței solare. Când mă uit acum îndărăt, presupun că tânărul militar care ne păzea primise apelativul "Neamțul" datorită părului blond-auriu și ochilor albaștri-irizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite, sătui de hărmălaia acestor consumatori agresivi, turbulenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana intra în această construcție cu destinație specifică pentru satisfacerea fireștilor nevoi, Haiduc, amețit și obosit, pătrundea și el, prin latura din spate, în interiorul cabinei, jos, prin golul de care am amintit. Când materia oxidată, eliminată pe cale naturală, începea să părăsească organismul uman, primul segment îi cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
săptămână pentru Hipodrom, amintiri recente de la Paris, Viena, Madrid sau Berlin, noul film al lui Chaplin și o poveste de amor care s-a sfârșit tragic, între doi cunoscuți scriitori. Printre ei abia și-au făcut loc cei trei prieteni amețiți bine, care resimțeau și acum zgâlțâiturile trăsurii ce le înfierbân- taseră și mai tare capetele și ficații. Nimic nu se potrivește mai bine cu cămășile noastre decât un vin alb, rece ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
imediat remarcată, chiar de la intrare, și o liniște sumbră se așezase peste zumzetul obișnuit al crâșmei. Și n-a durat decât câteva minute : — Auzi, jidane... Poți să-ți dai tichia aia jegoasă jos la noi în bar, sare unul, mai amețit, de la o masă de lângă ei. Era un tip solid, puțin mai gras chiar, cu o ceafă mare și niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme de afișarea ostentativă a micuțului evreu. — Ne băgăm ? zâmbește Fernic către
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mojicească ce-i macină până la oase, hai în avion să vezi cu ochii tăi cum e dincolo de toate astea ! Două ore întregi i-au trebuit să-l convingă. Și chiar și așa, după ce Cristi s-a urcat într-un târziu amețit bine, după ce și-a pus casca și s-a legat cu centurile și le-a verificat de vreo câteva zeci de ori, în momentul în care a simțit tremu- rul mașinăriei și elicea pornind, s-a panicat și a început
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la crâșmă, plin de energie și gata iar să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse numărul și sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o cămăruță cochetă, călduroasă. Mirosul de var proaspăt, de zugrăveală încă plutea în aer, semn că fusese de curând renovată. — În picioare ! i se strigă, și Cristi se ridică imediat, abia putând să stea pe picioarele lui, cu o privire amețită și având încă urme de vomă pe cămașă și pe bărbie, căci n-avusese cum să se șteargă. Așa ar trebui să-ți facem o fotografie, ca amintire, râde bătrânul care îi aștepta și stătea în spatele biroului mare din mijlocul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va rămâne. Poate eu voi fi uitat de mâine, definitiv și irevocabil, nu-mi pasă, dar Zaraza ? Niciodată ! Un mic semn al unor mărunte existențe, care s-au visat mari, dar n-au fost niciodată mai mult decât niște furnici amețite și bezmetice, mereu în căutare de dragoste. Dar niște furnici care au schimbat lumea. Căci nu bătăliile și politicile fac oamenii să evolueze și să fie mai buni. Istoria e scrisă de învingători, iar lumea e trasată de niște copii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
meu și în mașina lui Aimee Light’s și în casa mea, știam acum că mă mințise, chiar mai grav - simțeam asta cu un fior premonitoriu - că indiferent care fuseseră intențiile sale, încă nu se sfârșise. Mă simțeam un pic amețit, iar carnea mă durea din lipsă de somn și de hrană pentru că nu mâncasem nimic în afara unui biscuit cu brânză, iar când am ieșit de la registratură m-am pomenit uitându-mă pierdut spre Commons - zona plată, centrală a campusului. Fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de acolo. Manuscrisul acesta este cumpărat de ani de zile de către Uniunea Compozitorilor . Tov. Al. Toma, care a fost atât de amabil cu mine și a Încercat să mă ajute, nu ar mai putea face nimic? Nu știu, sunt complet amețită și descurajată. Țineam atât la cartea aceasta! Aștept un răspuns fulger din partea dv. domnule Dimitriu, și aș dori tare mult să vă văd. Cum Îmi va parveni manuscrisul, este iarăși o preocupare . V-am plictisit destul cu această scrisoare. Pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o coajă despre care pretindea că e ca opiul. Johnny a făcut din ea o țigară și a poștit-o. Pete și Johnny au zis: - Demență! Asta-i cea mai tare! Am tras cîteva fumuri și m-am simțit un pic amețit și m-a ars pe gît. Johnny Însă a cumpărat din coaja aia cu miros Înfiorător, cu gîndul să le-o vîndă drogaților disperați din State. După zece minute a Început să mi se facă rău de la peyote. Toți mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nevoie, după ce se scarpină în cap de necaz. Zi după mine: jur! Jur! Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul din cuvânt în cuvânt. Ei, acuma, spune ce știi? Apoi, conașule, eu sunt rândașul de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă, și de farmecul cântecului parcă i se ștersese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aș fi rămas mai înmărmurit. Desigur, am trebuit să mă îngălbinesc grozav, pentru că am simțit tot sângele îngrămădindu-mi-se la inimă. Noroc că la lumina slabă a lumănărilor de stearină nu se putea bine distinge schimbarea mea la față. Amețit, bezmetic ca un om care nu vede decât ruine în jurul său, m-am îndreptat șovăind spre ușă, am ieșit în antret, unde am stat o clipă ca doar îmi voi veni în fire, fiindcă mi se tăiese picioarele și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o acumulatoare de negentropie. O nuanță se impune desigur și aceea se referă la viața vegetală, aceea care transformă energia primară a Soarelui În negentropie, viața animală doar profitând și desigur prelungind, În ea Însăși, acea primară, vegetală, negentropie. Dar, amețiți deja de atâta entropie și tot atâta negentropie, abstracte de-a dreptul dar atât de semnificative În demersul veșnic al acestei rubrici, să le lămurim printr’un exemplu, barem din când În când. Negentropia, sau entropia tinzând spre zero, Înseamnă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gară, unde plângeam amândoi, deși aveam treizeci și trei de ani. Dar s-a ridicat deodată, aprigă ca o leoaică, și m-a târât pe sus la un hotel, unde mi-a oferit o noapte de pomină. Când m-am trezit dimineața, amețit Încă de excese, eram singur. Nu putuse Înțelege ca generozitățile mele să rămână nerăsplătite. DEȘI EROU SENTIMENTAL CAPABIL DE EFUZIUNI, DEVOtamente și generozități romantice față cu femeile, de parcă aș fi fost mâ nat spre ele ca purtat pe unde providențiale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]