6,661 matches
-
șerpuia pe marginea șanțului ca o curelușă. Ajunsă la școală, fu primită de directoare, care îi detalie tot ce o putea interesa pe Simona despre această instituție de învățământ. Școala funcționa în două schimburi, cursul primar dimineața, cel gimnazial după amiază. Cum preferați să aveți programul? o întrebă aceasta. Pentru completarea catedrei, trebuie să luați și alte ore, de educație fizică sau de muzică. N-am nici cea mai neînsemnată predilecție pentru sport sau muzică. Atunci o să vă plătim la oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei, înfofolit în așternuturi, să nu răcească. Toate diminețile Simona și le petrecea cu băiețelul. Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amintise numele fetei. Înseamnă că pentru ea o făcea. Putea oare să spere că această casă se va mai umple vreodată de o lumină adevărată? Când? Numai Dumnezeu știa... Dar spera... 9 E ra într-o zi de vineri după amiază. Cum Simona terminase orele mai devreme, s-a dus la grădiniță să-l ia pe Răducu acasă. L-a căutat un timp prin mai multe săli de clasă, până a aflat de la o îngrijitoare că Răducu este cu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numele său Văraru. Simona nu-i aminti acestuia nimic despre existența ei în rai, dar cu ceasul în mână derula în mod mecanic programul lui Răducu: ,,E ora zece, acum puiul meu ia micul dejun; acum e ora două după amiază, doarme mititelul mamei, ce o fi visând oare odorașul meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reputație și din încredere, la dracu’! Nu prea mai sunt ceea ce eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-a dovedit a fi un elev conștiincios, cuminte, și purtând la sfârșit de an coronița celor ” foarte buni la Învățătură”, un adevărat exemplu pentru ceilalți colegi de clasă. Mai apoi, a Început să meargă aproape În fiecare zi (după amiaza) la biserică, religia atrăgându-l ca un miracol - miracol În care Începuse să creadă cu toată forța inimii, (fiind botezat În religia „catolică” - continuând astfel tradiția mai multor generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de „sfânta Împărtășanie” trebuia să dăm și un examen. Părintele programa câte patru-cinci copii ( după amiază) și fiecare trebuia să răspundă la zece Întrebări, toate din rugăciunile Învățate până atunci. Poate Își imaginează cineva că exigența era lăsată deoparte. Dimpotrivă! La acest examen existau și restanțieri . Cei care nu primeau acordul părintelui ( În prima fază a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rugat-o cu lacrimi În ochi să nu mă spună părinților. Mă temeam Îngrozitor de reacția lor. Pedeapsa dumnezeiască mă Înspăimânta mai puțin În acel moment. Realitatea imediată... era o durere cu mult mai mare. După cele povestite ( În următoarea după amiază) am mers Împreună cu mătușa mea la parohie, pentru a sta de vorbă cu părintele. După primele discuții pe ton blajin, mătușa mea a preluat frâiele... Cum puteți, părinte, să aveți asemenea atitudine față de un copil nevinovat? Expresia pe care a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează urme de sare și rouă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și cât de frumos și adevărat o spune! Viața fără cultură este ca o zi fără soare; mohorâtă, searbădă. Este ca o fântână fără un strop de apă lângă care te prăbușești. “Literatura este ca ziua: are o dimineață, o amiază, o seară și o noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o sârmă și abia spre seară i-am dat drumul să iasă. Să vadă și ea cum este să stai flămând, dar mai ales, Însetat, o după amiază Întreagă. Ei, ce amintiri! S-a ales praful de tot. Uită-te și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai, iarna Îngheți de frig, după focul făcut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rupte dintr-un gard”, ...și lacrimi dintr-un izvor necunoscut se rostogoleau fără de voie. Am urmat cursurile Liceului Industrial nr. 3 Roman, făcând naveta. Mă trezeam dimineața În jurul orei patru (trenul fiind la ora 4:45) și reveneam acasă după amiaza (orele 17, alteori și la 21 ). În perioada liceului, m-am aplecat asupra romanelor de dragoste, și nu numai, fiind o romantică incurabilă. Amintesc: Stendhal (Roșu și negru) ; Cella Serghi (Pânza de păianjen); Mihail Drumes (Invitația la vals); Ion Grecea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pildă la această temă pe care vreau să o spun și celor care citesc aceste rânduri: Într-o zi de vară foarte călduroasă, Iisus cu ucenicii treceau printr-un lan de grâu, se duceau în satul vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat prin casă și măturat prin curte și pe la poartă. Mama ei pregăti coșulețul în care puse câte puțin din toate bucatele gătite pentru sărbătoare și doi din frații ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel mai gustos), poveștile de bucurie a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu seară. Înainte de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să o arate vecinelor care, credea ea, se vor bucura pentru ea. Maică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când te vei duce la magazin să cumperi pâine, îi zise mama, vei trece și pe la bunică-ta să vezi ce mai face. Cum să se dezbrace ea acum de rochița pe care a așteptat-o atât de cuminte până la amiază? - Mamă, lasă-mă numai un pic, mă duc numai până în drum și imediat mă întorc, o rugă Ioana, care spera că măcar careva dintre prietenele vecine o va vedea, că până seara era încă mult de așteptat. Maică-sa știa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
auzi? - Da, mamă, vin tot acum înapoi, spuse ea îndreptându-se spre poartă. Ieși în drum și ce bucurie! Chiar la câțiva metri de ea, erau cele două copile ale vecinei, care aduceau cârdul de gâște cu bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată observară și rochița ei cea nouă, dar nu o întrebară nimic, prefăcându-se că nu au remarcat. Ioana simțea că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere cu ea. Era sigură că ele vedeau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
duceam și mă așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam acasă ca să văd ce făcea mama. Fratele cel mai mare studia la școala de iluminare culturală din orașul Soroca. Îi plăcea mult muzica. Părinții adunaseră ceva bani și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
seama că tata avea dreptate, nu puneam la îndoială acest lucru. Nevrând și nefiind de acord cu ceea ce urma să fac, o făcusem. O făcusem, credeam eu atunci, nu pentru mine, ci pentru tata. Ajunsesem la universitate cu puțin înaintea amiezii. Întrasem la decan și mă prezentasem. Mi se ceruse să las explicație despre cele întâmplate. Am scris, desigur, neadevăr, dar care părea mult a adevăr. Care a fost pedeapsa? Prea dură pentru mine! Mă lipsiră de loc de trai, pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din farmec și lumea mea începea să revină la realitate. Era iarnă. Afară, era foarte frig și mama nu-mi dădea voie să ies la săniuș, zicea că sunt prea mică. Cu frații sau surorile mele puteam pleca decât până la amiază, timp când ei erau la școală, nu puteam ieși. Reușisem de vreo două ori să ies din casă fără voie, întorcându-mă udă și cu hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că în acea tristețe, părea că se aude un urlet care te înspăimânta. Ce se întâmplase? Nimeni, niciodată, nu a știut concret ce se petrecea în acea familie. Era iarnă și într-o zi, Valentina, soția lui Dumitru, venise după amiază la vecina ei, mătușa Olga. Aceasta torcea lână, iar nora ei pregătea cina. Se gândiră că o fi venit cu vreo problemă la ele, dar ea nu spunea nimic. Se așeză pe un scaun și vorbea ceva foarte neînțeles. De
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ulița noastră, decât în curtea bisericii. Eram convinsă că altădată nu mă voi mai duce acolo. Era o zi de vară, în care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la călduț! îi zisei eu. Copilul ascultă și făcu ce-i spusesem. După ce-l spălasem, îmbrăcându-l, el zise trist: - Mamă, astăzi tanti Genia nu ne-a adus pâine și plăcinte. Eu nu observasem aceasta, dar copilul așteptase toată după amiaza ca să vină tanti Genia cu pâinica și plăcinta caldă. Suferea și nu înțelegea cum de putuse uita tanti de noi. Stătea deja în pătucul lui. Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]