976 matches
-
Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stat de vorbă cu ospătarul despre un omor recent, neobișnuit de ciudat, care făcuse senzație și provocase multe discuții. Dar, de îndată ce-și aminti, iar se întâmplă cu el ceva deosebit. O dorință extraordinară, irezistibilă, aproape o ispită îi amorți brusc toată voința. Se ridică de pe bancă și din grădină porni direct spre cartierul Petersburgskaia Storona. Mai înainte, pe splaiul Nevei, îl rugase pe un trecător să-i arate cum se poate ajunge acolo, pe celălalt mal al fluviului. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se-ncumete la o povară ce n-o presimte? Și-ai putea să-ți lepezi otrava sorbindu-ți primăveri într-o tinerețe defunctă? Sau să pătezi ochi nevinovați cu greul întristării? Ce virginitate nu-ncetează în preajma lui? În carnea lucidă amorțește seva și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prelungită care se mlădie pe lungimile timpului și pe întinderile spațiului trebuie "săltate" în ardoare și fanatism. De la infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc, pentru a nu amorți învăluit în umbre. Aceasta este problema psihologică a României. O mișcare politică n-are nevoie de "idei generoase" pentru a triumfa și a realiza efectiv. Este destul să cultive idealuri eroice și să valorifice posibilitățile de fanatism din om. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
arate apropiat de el în timpul peripețiilor cursei de care, pe parcursul luptelor sau al piesei de teatru? Să se vadă că împărtășește emoțiile, dorințele, temerile și bucuriile oamenilor. Nu să scoată chițăituri isterice de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E un truc vechi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine de ceremonie. Doar se păstrează încă vie amintirea unor blesteme ce au tulburat multe sacrificii. Odată a dispărut partea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a Întîmplat, iar Dan spune ceva despre cineva care Îl ducea În brațe pe Tom, s-a Împiedicat și l-a scăpat pe scări, dar nu mai poate continua, căci izbucnește În plîns. SÎnt conștientă că Întreg trupul Îmi e amorțit, că nu mă pot gîndi la nimic, nu pot rosti o vorbă, nu simt nimic. Ne oprim la L’ Hôpital des Broussailles din Cannes, parcăm mașina și ne repezim În camera de urgențe. — Tom Cooper, spune Dan, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu porcării nedigerabile. — E ok, e marfă bună. E beton, spune Ray, cu ochii lăcrimându-i În timp ce trage pe nas În continui. Fac și io o-ncercare și e bună marfa. Mirosul ăla dulceag din capul meu, fața care-mi amorțește, un puseu de energie mă străbate. E vremea să trecem la acțiune. Bat puternic În ușă. O dată, de două, de trei ori. Aud o voce plângăcioasă: — Bine, bine! Vin. Ocky, alias Brian Ockenden, alias un pămpălău pricăjit și bleg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gândesc la asta. Dar nu. Mă abțin și mă hotărăsc să ies În oraș. Strada e friguroasă și cenușie, aidoma atâtor străzi din atâtea orașe ale țării ăsteia. Vântul te străpunge În valuri, scăzându-ți temperatura corpului până când ești prea amorțit să-ți mai dai seama cât de rău și incomod te face să te simți. Iar oamenii: zgomotoși, prădători, mereu gata să se delecteze cu nefericirea altuia. Un bărbat se uită la mine. Știu genul. Un tip libidinos de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar mai fi văzut carne albă până acum. Poate din cauza iritației, fără doar și poate că se Înrăutățește. Se Înrăutățește. Mai bag o tură de băută după-amiază, Heineken și gin, Înainte de a pune laba pe niște cocaină bună care-ți amorțește gingiile, de la un tip dintr-un bar tradițional olandez. Dupaia mă trezesc din beție. Ăsta-i chestia bună cu coca: Îți dă forțe super-umane la băutură. Nu c-aș avea nevoie de ele. Într-un bar Îmi iau o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îmi face semn din cap să vin. Mă Înfig În prima linie cu bancnota de douăzeci deja rulată. Îmi Închid o nară și trag de mama focului. Mă izbește la greu. Marfă bună. Uau, ce puțoi Împuțit ești. Gura Îmi amorțește instantaneu și Încep să trăncănesc. — Ascultă Ray ar fi trebuit să auzi ce vorbea ieri despre tine puțoiu ăla de Toal. Ray Lennox face aia, Ray Lennox face ailaltă. I-am spus puțoiului că paici se pun pe seama lu Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
I-am trimis departe, dar nu suficient de departe. Încă mai avem o punguță cu cocaină la noi și probabil că a mai rămas o jumătate zdravănă de gram și ne frecăm pe gingii cu o doză, iar fața ne amorțește. Avem nevoie de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gând să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Descoperise că e ciudat de calm. Serenitatea aceasta îi amintea de momentul imediat următor incendiului de la circul Hasbro din Ohio, înainte ca toate implicațiile dezastrului să devină evidente. Deși ar fi fost normal să urle, descoperise de fapt că e amorțit. În comă emoțională. Simțea același lucru și acum ascultând muzica, bașii amplificați, se părea, chiar de pânza întinsă a cortului. Aplauze difuze, râsete, murmure de uimire. În toți anii în care interpretase, i se întâmplae rareori să aibă trac. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ninge!... Un roi de fluturi albi și-a început dansul în văzduhul răcoros. Gerul aspru zugrăvește pe ferestrele caselor flori uriașe de gheață. Totul s-a acoperit cu mantie argintie. Copacii par de zahăr, iar câmpul de cristal. Întreaga natură amorțește sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
visul și mă sculă apoi și pe mine. Neînchipuita lumina solară mă fascinase atât de mult încât îmi uitasem tot visul. Puțina gimnastică m-a înviorat. Treptat, apa și săpunul mi-alungă somnul, iar periuța și pasta îmi trezesc dinții amorțiți peste noapte. Pielea buburuzată abia așteaptă să se încălzească și, după ce mi-am îmbrăcat corpul, acesta este mulțumit. De la un timp, stomacul începe să scoată urlete așa urâte încât ai crede că aș avea niște broscuțe. Am înțeles ce vrea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și nu găsea cuvintele, ca și cum n-ar mai fi avut puterea să exprime nici un gând. Pe urmă se ridică de pe scaun, își tîrî picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să oprească o reacție în lanț incontrolabilă. Îndoiala nu fusese inclusă în programarea lor. Dincolo de zona de aterizare, se ridica în nori un turn metalic. Antenele parabolice regrupate în vârf aduceau cu niște păsări care au poposit pe un copac amorțit în iarnă. La poalele acestui turn se zărea o siluetă stingheră aplecată sub un panou deschis, cu spatele în bătaia vântului. Bishop blocase capacul în poziție ridicată și izbutise să branșeze consola portabilă la emițătorul turnului. Se considera satisfăcut, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
folosire - ca să atragem atenția (prin miros, desigur!Ă asupra penuriei de apă potabilă din Africa. Becurile stinse vreme de o oră mi se par o formă de deresponsabilizare. Le-am stins, mi-am făcut datoria de cetățean și mi-am amorțit conștiința o bună perioadă de timp. Iar când apare o problemă reală, serioasă, gravă, nu mai suntem în stare s-o vedem, fiindcă nu mai e treaba noastră. Mie întreaga poveste mi-a amintit de o scenă dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
capul și mi-a zâmbit drăgălaș. —Nu-i marfă rea asta. —Specialitatea jurnaliștilor. Mi-am plimbat degetul pe suprafața de sticlă, adunând firimituri hoinare pe care le-am frecat mai apoi de gingie. El a făcut la fel. Mi-a amorțit limba, mi-a spus uitându-se la mine. —Complet? am întrebat ridicând din sprâncene. —Trebuie să o testez, dacă nu te superi... S-a aplecat peste mine și m-a sărutat foarte încet, atingându-mă doar cu gura și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crezut... Taxiul se Întoarse „Liber”. Ce naiba o fi atît de complicat și greu de crezut ? Îmi umblau prin cap tot felul de idei și nici nu mai știu ce mă determina să fiu atît de bănuitor. Cred că mi-au amorțit creierii... La fereastra lîmÎiatică, nici o schimbare... Mărgică de sticlă În loc de bomboană, asta aveam eu acum!... Bine că n-am apucat s-o mestec! M-a trecut un fior cînd am terminat de urinat, mi-am luat valiza și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
i-am răspuns pe loc. Eram consternat, dar mai ales Încercam un sentiment de Înfrîngere. Ca să fiu sincer, nu prea mă așteptam să-l mai Întîlnesc. Poate și din pricină că veghea din noaptea trecută se dovedise zadarnică și pur și simplu amorțisem. Mă muncea gîndul că-i oricum mai dificil să crezi că omul exista cu adevărat decît că el era fratele despre care vorbea ea. Îi era lesne să roage pe cineva să telefoneze din parte-i. Apoi, chiar dacă presupunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă e bărbat, imaginează-ți că ești femeie și-i ții companie. Din păcate Însă, eu n-am dat dovadă de prea mult zel În ceea ce-l privește pe EL, căci ceva, și nu i-aș pune neglijență, mi-a amorțit zelul și n-am mai putut face nimic... și numai clienta mea era de vină. Pentru mine, adevăratele motive ale clientei, și nu locul pe unde se afla cel dispărut, EL, constituiau elementul ofensiv și dubios. Și Încă tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi părăsea obrajii amorțiți de frig. Cu siguranță că cele două sticle și jumătate de bere pe care le-am băut Începeau să-și spună cuvîntul, stimulate de whisky. — Asta voiam de la bun Început. De ce nu mi-ai furnizat pînă acum o informație atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu mâinile ridicate în fața unor străini, și voi v-ați gândi de două ori înainte să mai mâncați încă o brioșă. Când ieșim din hotelul călduros, aerul rece ne biciuiește pielea descoperită a fețelor. E atât de ger încât îți amorțește pielea. Îmi înfășor strâns eșarfa în jurul feței, astfel încât doar ochii rămân la vedere. Ne îndreptăm direct spre Prudential Centre. De-ndată ce intru, simt o undă de emoție cuprinzându-mă. Sunt obsedată de mallurile americane. Cum să descriu centrele comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și dacă e ce cred eu că ar putea fi. Nu ar trebui să spun. Wendy apucă o șuviță din părul ei castaniu și începe să se joace încet cu ea. — Nu o să spun nimănui, îi promit eu. Încep să amorțesc. Nu o să spui? Se uită cu încredere la mine. Dau din cap. Și mă pregătesc pentru vestea proastă. —Îl cheamă Adam, îmi spune ea și inima mi se afundă parcă în piept. Adam Kirrane. Îmi vine să vomit. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]