1,343 matches
-
celui din stânga sa, apoi și-a deschis mapa neagră și a scos câteva hârtii din ea. Parcurge cu privirea titlul, parcă pentru a-și aduce aminte, apoi ia poziție și începe să vorbească. Se auzea numai vocea sa, căci a amuțit Protopopescu: "Stimați cetățeni ai acestei țări, mă aflu aici, în Sala de conferințe a Palatului Izbânda, pentru a vă aduce la cunoștință următoarele decizii luate de conducerea acestui stat.". Așa încep toate comunicările pe care trebuie să le spună Ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcu el entuziasmat spre est. Îmi luasem ochii de la el și priveam încotro îmi indica mâna sa, iar ceea ce văzui mă lăsă fără cuvinte. Perdeaua de nori ardea. Capitolul 10 Dimineața părea mai sumbră în acea zi. Totul parcă era amuțit. Nici un sunet nu era la fel de puternic cum fusese ieri. Până și natura părea amorțită. Se părea că o furtună trebuia să apară în orice moment și acum mediul în care trăiam se liniștea și se pregătea pentru a o întâmpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei îl cercetează îndelung din priviri. Rufus, pe sub gene, gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
impresionat nu de vorbe, ci de aerul grav al procuratorului. Își trece încet limba peste buzele uscate. Instinctul nu l-a înșelat. I se pregătește ceva foarte grav. Încearcă să zică și el ceva, dar glasul nu-l ascultă. A amuțit. Și trupul pare că-l trădează. Se simte incapabil de cel mai mic gest. Doar ochii și-i mai poate roti. Privirea îi fuge la opaițul ce zace sfărmat la picioarele lui. Îl recunoaște cu o strângere de inimă. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încep să i se scurgă în jos pe frunte. ― Nu sunt ale mele. Ăsta e primul lucru pe care-l spune. Eu nu zic nimic, dar încep să tremur. E ca o scenă statică dintr-un film, una care te amuțește: nu se mișcă nimeni, și în cele din urmă îmi regăsesc glasul. ― Presupun că le ții pentru un prieten. ― E o poveste lungă, spune el. Dar nu sunt ale mele. ― Brad, încep eu, apăsând cuvintele. Nu sunt proastă. Brad își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți. Numai pentru scurt răstimp, firește. Căci dimineața, când razele soarelui vor râde iarăși pe colnice... Deodată, ca la un semn nevăzut, larma amuți. Nu departe se auzea ceva ciudat, la început slab, slab de tot. Însă, cu cât înaintau, zgomotele deveneau din ce în ce mai clare. Bunicul aprinsese lanterna. Îi îndreptă lumina către locul cu pricina. „Miiiaaauuu!” Toată lumea putu vedea, pe o cărăruie, patru pisoiași. Fiecare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
specială. Dar curând aflăm că nu poate fi operată pentru că nu e Înregistrată pe numele cuiva. Ca s-o Înregistrez, trebuie s-o adopt. Ca s-o adopt, trebuie să am treizeci de ani. Atunci am doar douăzeci și cinci. Prietenii mei amuțiseră. —Părinții mei nu pot să adopte, prea bătrâni. Așa că nu știu ce să facem, prea tânără, prea bătrâni. Chiar și așa, cu sau fără acte, decidem s-o creștem noi. Dar chiar dacă avem bani de operație specială, nu se poate deoarece pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un nou truc cu cărți. Se uită În sus spre cameră și, zâmbind larg, spuse: După cum se vede treaba, s-ar putea să nu mai plec de-aici niciodată... Brusc, se auzi o voce ascuțită de copil țipând, iar toată lumea amuți. Toate capetele se Întoarseră spre băiatul cu păr arămiu din a cărui gură atârna o țigară de foi fumegândă. Stătea În picioare pe un butuc și avea o expresie sălbatică. Se legăna Înainte și-napoi. Sora lui geamănă se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vadă altfel timpul și riscurile. Înainte, atenția Îi fusese concentrată pe viitor, proiecte viitoare, clienți viitori, extinderi pe viitor. Acum Însă viața Însemna Înainte și acum. Heidi râse. — Ești ridicol, nu mai glumi. S-ar putea să nu glumesc. Ea amuți și Îl privi uluită. Moff Îi trase ușor fața lângă a lui și o sărută delicat. —Frumos. Cel mai bun sărut de care am avut parte În ultimele două săptămâni. —Și eu, spuse ea Încet. Și cu acea Încuviințare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Nu sunteți decât niște... Se opri la timp, cu greu; dar ea, îndreptându-se în șa și fulgerându-l cu privirea, își luă un ton sarcastic și completă fraza în locul lui: — Niște barbari, vrei să spui, nu-i așa? Sebastianus amuți. Ferocitatea fetei îl descumpănea. Ea, însă, insistă, implacabilă: Sigur că da! Păcat numai că tocmai barbarii ăștia violenți și ignoranți sunt cei care apără fundul pudrat și parfumat al împăratului tău și se luptă pentru el, în vreme ce generalii lui fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se retrase, ieșind în afara conului de lumină al lămpilor. Hippolita nu se mai ocupa acum de el. întoarsă către oaspeți, îi invită pe toți, cu gesturi largi și hotărâte ale brațelor, să părăsească terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și șterseră copacii din interiorul împrejmuirii. Craig își întoarse gâtul și privi uimit cum dispăreau în direcția aerodromului său personal. Motoarele gălăgioase scoteau acum sunetul atenuat, de neconfundat, al aparatelor pe cale de a ateriza. Vâjâitul elicelor se auzi din ce în ce mai încet, amuți cu totul; apoi un pârâit de motoare mai mici: jeepuri, le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele cuvenite, Întinzând mâna omului care de fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându-se În fața lui Tony Pavone. Cu ce-a mai elementară lipsă de educație, Mingoti Își aprinse o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă din nou să sune la spital. Toate liniile erau ocupate În acel loc mohorât, așa că Închise, amuțind cârâitul repetat al aparatului. Gândindu-se la numărul colosal de conversații, la toate acele comuniuni. Folosind puterile invizibile ale universului. Afară În grădină, Shula era și ea angajată Într-o conversație. Era cald. Lalele, narcise albe, narcise galbene și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine să arunce săculețul în râu, să-l lase să-ncerce să treacă singur de barajele mortale, să-și croiască drum către mare ca somonii sau ca un mesaj ascuns într-o sticlă. Zach să fie în siguranță. Pașii au amuțit. Zach stătea în picioare, în spatele ei, și aștepta. Hai să mergem, i-a spus Jina. Ellis a desfăcut frânghia cu care gabara fusese ancorată de mal, iar Zach a chiuit. Aveți grijă, le-a strigat Ellis. Zach a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene n-a crezut în cererea în căsătorie a lui Naji. A căutat să dibuie un scop ascuns, a vrut să știe ce aștepta bărbatul în schimb. În ziua nunții, jurămintele afectate, dar aparent din suflet ale lui Naji au amuțit-o. Oare nu ea era actorul din cuplu ? Naji nu făcea diferența între chipul ei machiat și cel natural. Nu-i găsea nici un defect, chiar dac-ar fi vrut. Naji trăia alături de ea fără ovații, fără tamtam și, inițial, Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Are un băiat retardat, iar ea îl protejează ca o ursoaică. Probabil că pân-acum ar fi schilodit pe careva dacă n-ar fi fost bărbatu’ ei, Zach. O clipe, tăcerea a fost totală. Până și râul părea să fi amuțit. Alice s-a uitat în celălalt capăt al verandei, la Jina, care strângea în mâini balustrada. Pearl e un caz extrem, a adăugat repede Drew. Majoritatea oamenilor vin aici pentru liniște, pentru o șansă la un alt fel de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a fost lansată la apă cu urale și-un scâncet de copil. Următorul ghid a ridicat vâsla deasupra capului, iar grupul a amuțit. Omul a început să prezinte instrucțiunile de securitate. Drew s-a apropiat de alți doi ghizi de la Salmon Adventure Company - unul urma să plece cu microbuzul înapoi la Salmon, celălalt trebuia să plece înainte cu o altă barcă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spațiu. Inserție, 2004. Îmi amintesc cu câtă plăcere comună îmi beam Tuborgul mai an cu Mircea C. Pe o terasă sinăiană: „Tu Borg, eu Borg”, conjuga el ludic, pe când eu îi spuneam pe o terasă singuratică despre Dania și cum amuțesc Micile sirene. Se țesea o prietenie misterioasă, suspendată din timp și de timp. Cum câteva zile a citit două Go Westuri de-ale noastre: „Mihaela, don’t Go West, Go Ahead!”... avusesem inima strânsă. Era primul nostru cetitor. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
răspunzându-mi. „Nimic, dragul meu... Ce-ar fi putut să se schimbe? Tu însuți spuneai că substanța nu se schimbă” „Atunci a fost”... dar în timp ce încercam să-i vorbesc se întoarse spre mine, îmi puse palma dreaptă pe buze și, amuțindu-mă, încheie zâmbind: „Taci!” - „Keti, cum se face că ești acum lângă mine?” o întrebai. - „Ți se pare... Sunt numai iluzia a ceea ce aș fi putut să fiu, dar până la urmă e totuna. M-aș întoarce, mi-a răspuns, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a vorbi, domnule judecător, dar nu e ușor să te rupi de locul unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vârsta mea... El vorbea în timp ce eu mă vedeam alături de el, traversând Mediterana spre Țara Sfântă. Amuțisem. - Vă înțeleg, spuse profesoara, punându-i mâna pe umărul stâng. Era vădit emoționată. Să vă ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lângă noi. Comandă o înghețată. El încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, în timp ce munca noastră se săvârșește, privind substanța, numai în singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca înainte. „Și totuși, când mă gândesc...” Vorbirea i se opri brusc de prezența fizică, nespus de apropiată a judecătorului. Își ridică brațele, vru să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai strânse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]