3,631 matches
-
rost de păr ecologic de cal pentru arcuș. Să faci atâta drum, cu niște ochelariști savanți după tine, pentru a recolta câteva grame de păr de cal este, într-adevăr, o ispravă demnă doar de tine. Cică s-au cam amuzat mongolii văzându-vă cu microscopul lângă coada dobitoacelor lor, dar asta e, arta cere sacrificii. Bănuiesc însă că nu te-ai întors de-acolo cu păr ecologic doar pentru un arcuș. Mai ții dieta cu lapte de iapă mongolă? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la școală. Noi o iubeam pe doamna de franceză și pentru că ne stimula să spunem glume, ca să vadă dacă avem "spirit". Câteodată traduceam glumele în limba franceză, dar, de cele mai multe ori, luați de valul râsului, suna de ieșire și ne amuzam numai în neaoșa noastră limbă dulce ca... Hai, zi și tu o glumă, tăcutule! Măcar în limba română deschide gura, mă îndemna doamna... Ce mai la deal la vale: doamna știa să încurajeze un om, nu jignea; era foarte delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
administrația locală, ca să-i întreb dacă au mai aprobat rezidență pentru încă vreun cetățean, cu evidentul scop de a protesta, de a face un scandal monstru, dacă numărul locuitorilor din coasta Mării Caraibelor ar depăși suta. Fac scufundări acvatice, mă amuz urmărind cum oamenii de aici cresc broaște țestoase de mare și, bineînțeles, încerc să pictez. Cel mai mult mă reconfortează faptul că pot hrăni și mângâia pisicile de mare. Pe-aici se spune ceea ce zicem noi despre câini: "Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceea ai venit, într-o noapte, foarte târziu acasă. Eu știam deja că fuseseși la hotel cu soprana aceea unguroaică, o frumusețe de femeie, și era clar că nu ați pierdut acolo vremea cu vocalize și descifrarea solfegiilor. M-am amuzat teribil în acea noapte. Îți mai amintești cum îți dădeai silința să faci sex cât mai natural, mai voluptos, cu declarații de dragoste strecurate ca un adolescent aflat la prima întâlnire? Doamne, ce m-am mai distrat! Îți spun sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de balustradă și pereți. Durează ceva vreme și auzim pași coborâtori și prudenți. Burtă Multă, liniștitor, către tinicheaua din întuneric: "Mai avem un pic. Pășește cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decât atât: "Mâna ta, Z! Am auzit despre tine..." Mă iubea nespus de mult în clipa aceea; era clar. Știa la poarta cui bate talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu mă credea... Hai s-o luăm încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu mintea de multe carate și înțelegi care-i diferența... Eu, nimic. Întreb totuși din ochi. Întrebarea era vagă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc așa perioada aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia ta de vioară. Dacă ne-ar fi filmat un observator neutru fuga aceea cotidiană a noastră către celălalt, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia ta de vioară. Dacă ne-ar fi filmat un observator neutru fuga aceea cotidiană a noastră către celălalt, s-ar fi amuzat fără măsură desigur. Dar ar fi fost amuzamentul lui. Am fost recent în țară și am refăcut, la pas, ca altă dată, traseul acela de vis. Chiar mi-a plăcut să cred că unele dintre zonele în care tencuiala clădirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poporului, ale mele. Cum să scot eu bilet, ca să intru la mine în casă?... Aici cerberii erau mai scoși din boale, aveau puterea să râdă, îmi dădeau câte o palmă peste ceafă și-mi făceau vânt înăuntru. Unii chiar se amuzau, atunci când reveneam: "Atenție! A venit poporul în vizită!" Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani pentru mie... Vai, tu, dar Lili o face fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie. M-am amuzat, dar peste câteva momente am plecat. N-am făcut nici două sute de pași, când, deodată, marea parcă a devenit turbată. S-au pornit apoi și stihiile cerului. El-Zorab presimțise asta și voia să mă apere. Întâmplarea asta nu-i fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu eram sigură. Ei, acum poți fi sigură. Și nu, nu vreau să-mi bat joc de tine. Însă nu pleci de aici până nu termin cu tine. Și ne petrecem după-amiaza într-un fel ciudat: eu în tensiune, el amuzându-se. Și când s-a nimerit să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
O copleșise cu vorbe plăcute, cu sărutări, cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să-l țină mult în asemenea stare și-i spunea adevărul, iar el se bucura ca un copil mic și o săruta cu dragoste. Își amintea de ziua în care Matei o văzuse
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prieteni, mai mult doi iubiți, îi spune el posomorându-se. — Am putea fi așa cum ne consideri tu, fiindcă ne înțelegem extraordinar de bine, vrea să-l păcălească Cecilia. S-a văzut acest lucru, completează Matei, cu fața plouată care o amuza pe Cecilia. Ca să-l readucă la realitate cât mai repede, că nu suporta să-l facă să sufere, ea i-a spus: — Am citit într-o revistă că terapia prin râs te ajută să lupți împotriva stărilor de melancolie și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i pipăie degetele de la mâna stângă. Cecilia își dă seama că îi căuta inelul de logodnă care de fapt nu exista, dar se face că nu ia în seamă gestul lui și continua cu minciuna, fiindcă îi plăcea să se amuze de asemenea situații în care îl punea pe Matei când era în țară, iar pe de altă parte să nu rămână datoare pentru jignirea pe care o suferise înainte de a pleca în Germania. Nu mă crezi? Îți voi dovedi. — Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
morcovii, cartofii pentru salata beuf. Are o îndemânare la așa ceva, unchiule, de nedescris! Eu n-aș fi avut atâta răbdare a tăia cubulețele ca el. —Dacă-i toată ziua cu bisturiul în mână, cum să nu taie la fix, se amuză unchiul. Zilele frumoase s-au scurs repede cu plimbări prin oraș, cu vizitarea unor locuri, cu vizitele primite sau făcute la prietenii lui Filip Ardeleanu, cu momentele lor plăcute de iubire până când l-au condus pe Matei la aeroport spre
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și Matei s-au ridicat, s-au scuzat și au plecat după ce Cecilia și-a luat rămas bun de la membrii familiei lui Matei. Tiberiu i-a șoptit: — Să-l ții în șah pe frate-meu, că atât de mult mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a spus, nebunul de Matei? o ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poți da bine pe lângă el că doar stați bot în bot toată ziua? —Nu este chiar cum credeți voi, a surâs pentru prima dată Matei de la accident. De fapt, discuția cu copiii îi aducea liniște în suflet. Naivitatea lor îl amuza. Zburdălnicia, veselia cu care vorbeau, necunoscând adevărata situație a mamei, alungau, chiar dacă numai pentru câteva clipe, tristețea lui Matei. La plecare, Matei le-a atras atenția părinților 289 Ceciliei și Elenei să nu spună copiilor că mama lor este în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de vigoare de douăzeci și cinci de ani, o amputație de braț, pentru mulți dintre noi reprezintă o imagine ce nu vrea și nici nu poate să ne încapă în închipuire. Cel tânăr se amuză de moarte, iar cel bătrân o tratează serios. Lucrul acesta nu numai că nu este de mirare, dar este și foarte firesc. Osvald, însă, deși era tânăr, se gândea acum la moarte mai mult decât oricine altcineva, însă o făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-i, capul și surâde sumimasen, așa cum a învățat că trebuie să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta și o pufnește râsul bărbații japonezi se pierd cu firea din orice -, eu mă amuz copios, iar degetul ei gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al dejecțiilor care, oricât de sterilizat ar fi, ar putea impregna și colacul, astfel încât trebuie minimizate zonele de contact cu acesta, oroarea în fața unui act fiziologic a cărui necesitate, în planul divin al creației desăvârșite, încă îmi scapă. M-am amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a purității prin care părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simți și percepe care să fie cuprinzătoare și intuitive, după acel esprit de finesse situat la antipodul lui Descartes, urmându-l pe Blaise Pascal, și el un excelent matematician. Când eram la liceul din Lucerna, împreună cu colegii mei uneori ne amuzam pe seama profesorului nostru remarcabil de istoria artei care, în observarea unei opere, atunci când ne aflam în fața a ceva necuantificabil, ci mai degrabă estetic, când era vorba de frumusețe, frecându-și degetul arătător și cel mijlociu spunea: "Trebuie să o simțiți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții parșive s-ar fi amuzat să-l supună din când În când. Poate că asta era și cauza simțului său cu totul special al umorului, aspru, dârz și disperat. E drept că a trecut mult timp de-atunci și mă cam Încurc În date. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că era pe punctul să cadă, ca perfectul imbecil ce era, Într-o nouă capcană a aventuroasei sale vieți. Sărea În ochi că italianul se distra de minune. Putea să-l fi terminat de câteva ori pe rănit, dar se amuza chinuindu-l cu false atacuri și fente, de parcă găsea o plăcere În amânarea loviturii definitive și mortale. Părea un motan negru și jigărit jucându-se cu șoricelul Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Începu să umezească lespezile care acopereau esplanada regală, devenind destul de repede o ploaie măruntă ce Împrumuta tonuri de gri fațadelor clădirilor din apropiere și le reflecta tot mai clar pe dalele ude de sub picioarele mele. Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]