947 matches
-
Arghezi un nou articol, în care să revii asupra criticilor la adresa lui. La urma urmelor, orice om poate greși. Nu este însă cazul să repui în discuție problemele de principiu.» Evident, se căuta o ieșire onorabilă dintr-o situație care devenise anacronică și penibilă. Mi-a lăsat un gust amar faptul că Dej, care aprobase la timpul său elaborarea și publicarea articolului, îmi cerea acum să-mi asum, de unul singur, răspunderea și rolul de țap ispășitor.” Așa este. De altfel, știu
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
cu un act de candoare teoretică. Mai mult, pentru ochiul cinic al insului abrutizat de massmedia, pînă și intenția de a vedea în iubire o temă cu virtuți speculative e pierdere de vreme. Prefirarea nuanțelor de suflet e un ritual anacronic, care fură din timpul cuvenit actului în sine. De aceea iubirea se face, nu se discută, ceea ce înseamnă că actul surclasează trăirea, comentariile diluînd procedura. Dar în secolul al XII-lea, cînd Andreas Capellanus și-a întocmit tratatul Despe iubire
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
în uzul curent: un ofițer prost și sever nu poate fi numit altfel. Tot la Bacalbașa apar gradații Papă-Lapte și Tîrîie-Brîu, chemați așa pe la spate. Un maior ține însă anume să i se spună Moșul. La Gh. Brăescu un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită în București, admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
condiție se așteaptă la represalii. Nu mai sunt pumni dați în gură, ci „sprayuri” pulverizate cu tact. Și astfel consternat scriitorul român contemporan se întreabă în ce lume i-a fost dat să trăiască. Unii văd în el un extremist anacronic, alții îl acuză de imoralitate deșănțată. Pe unde să mai scoată prăpăditul cămașa? Și dacă și-o scoate o vor juca la zaruri mercenarii acestei lumi...
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
un tânăr cărturar extrem de dotat, - despre bucuria de a-l citi pe Stevenson de la o vârstă fragedă, bucurie care - din păcate - se ivește tot mai rar printre tinerii din zilele noastre. (Făcând această afirmație, Borges era, de bună seamă, complet anacronic: Pessoa n-ar fi putut să știe de Manguel, care avea să se nască douăzeci de ani mai târziu. Dar, fie din tact, fie din indiferență, a acceptat explicația cu aceeași grație visătoare care-i marcase întreaga atitudine de la bun
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
răscoalei țărănești, aceeași vână subversivă din poemele de tinerețe, același „violent sentiment de revoltă socială și metafizică”. Înclin să-i dau dreptate, dacă mă gândesc că reveneau sub pana lui Arghezi nu doar ororile plasate în perioada ultimei răscoale țărănești anacronice din Europa, de o bestialitate cu care tardiva Românie latifundiară de pe atunci s-a umplut de rușine, dar se puteau citi și aluzii la samavolniciile la care erau supuși țăranii români chiar în perioada când apărea poemul - ticăloasa colectivizare. 1907
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
s-a restrîns considerabil în România, spre-a persista, în virtutea unor circumstanțe diferențiale, în așa-zisa Republică Moldova. Pe de altă parte, antologia consemnează - lucru deosebit de important - cristalizarea unei conștiințe critice în raport cu un eminescianism de multe ori spontan, amorf, deci anacronic. E o dovadă că poetul nu mai e receptat epigonic, ci așezat la treapta analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen Lungu sînt
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
unui Alexandru Cantacuzino. Înainte de Cioran, de Eliade și de alții...". După cum merită subliniată rezerva eseistului față de campania dusă azi, inclusiv în Occident, împotriva lui Eliade și Cioran care "nu e cu totul onestă": "campania actuală este, după mine, tardivă, complet anacronică, inactuală și mai cu seamă totalmente anulată în esența ei de tot ce-au făcut acești oameni ulterior. A! Că e nevoie să se știe? Evident că e nevoie să se știe". Dacă nu i-am putea nega pe T.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Iordăchescu Ionuț Analistul politic Cozmin Gușa pune declarațiile lui Traian Băsescu despre Ungaria pe seama unui joc politic al președintelui, care profită de slăbiciunile lui Crin Antonescu și Victor Ponta, plecați în vacanță în această perioadă. Discursul lui Băsescu este unul ”anacronic”, opinează Gușa, pentru că nu de mult se afișa la braț cu premierul ungar, Viktor Orban. Instinctul președintelui de animal politic de cea mai bună calitate i-a spus că, având în vedere tăcerea și inacțiunea celor doi lideri de la guvernare
Gușă: Băsescu îi călărește pe Ponta și Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35911_a_37236]
-
bună calitate i-a spus că, având în vedere tăcerea și inacțiunea celor doi lideri de la guvernare, ar fi bine să facă așa (n.r. să iasă cu acel discurs). E bine din punct de vedere politic. Din nefericire, e total anacronic să avem astăzi un asemenea discurs din partea unui om care m-a mâhnit foarte tare când îl vedeam că danseasă ciardas cu Viktor Orban. Azi profita de această slăbiciune dovedită a celor doi lideri USL, care se întorc din vacanță
Gușă: Băsescu îi călărește pe Ponta și Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35911_a_37236]
-
toate astea cu severitate în glas, apoi, întorcându-se către Concha, care o ținea pe Teresa, adormită, în brațe, a adăugat: - Sper să nu întâlnim niciun cunoscut. Nu am chef să schimb amabilități cu doi pepeni la picioare. Un edificiu anacronic, cu acoperișul plin de turnulețe ca un castel din povești, îi întâmpină la intrarea în Paseo de Gracia. Acea stradă poate că era cea mai mare realizare a bogătașilor din oraș. Largă precum ambițiile lor și opulentă ca visurile lor
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
calc englezesc - de la începutul lungmetrajului. Un truism care o fi adevărat în viață, dar nu neapărat și în filme. Doar dacă ne întoarcem la perioada începuturilor foarte timpurii ale acestei arte, pe când principala ei sarcină era de a oglindi realitatea. Anacronic, cel puțin. Filmul sud-coreean Tae Guk Gi e o contrapondere necesară publicului românesc îndopat cu serialul ,M*A*S*H". Viziunea de acolo era colonialistă (puțin spus): localnicii existau doar în relație cu mărinimoșii americani care le săreau în ajutor
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
goetheenele Afinități elective, e un fel de ’artist al îmbinării’, un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se întîlnesc într-o viață paralelă, care le dă o formă comună nouă, neașteptată și paradoxală.)”. Această perspectivă voit anacronică, interesată de valoarea intrinsecă, aproape exclusiv estetică, a textului literar amintește de superba metaforă a lui E.M. Forster, din Aspecte ale romanului, după care ar trebui să ne imaginăm că toți romancierii și-ar scrie operele în același timp, contaminîndu-se
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
Cosmin Ciotloș A reciti, astăzi, memorialistica lui Panu exclusiv ca document (fie el și unul interior, așa cum l-a văzut nu demult Sorin Lavric) e un pic anacronic. Amintirile de la Junimea din Iași figurează de ani buni în „bibliografia obligatorie” a studenților de la Litere, în pandant cu celelalte Amintiri (de astă dată din Junimea) ale lui Iacob Negruzzi. Vulgata e, așadar, cunoscută. Chiar arhicunoscută. Inexactitățile ei, atâtea câte
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
adevărat moderne renunțau la industria grea, devastatoare pentru mediu, și se orientau către tehnologiile de vârf ale electronicii, industriei ușoare, telecomunicațiilor. Guvernanții români ai anilor ’60 și ’70, legați la ochi cu ochelarii de cal ai ideologiei comuniste, ea însăși anacronică, nu au putut înțelege enormele transformări ale lumii în acea perioadă, când adevărata modernitate devenise deja postmodernitatea. De la Combinatul de la Galați la Casa Poporului și de la cultul personalității lui Ceauș escu la titlurile academice ale so- ției sale, sloganul Big
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
mai bine. Scriitorii descompun și recompun sensurile istoriei, punându-și întrebări și căutând să rezolve ambiguitățile. Uneori delicat și subtil, alteori agresiv și zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
-i cunoștea personal pe doi sau trei.) Scrupulele lui Gelu Ionescu țin, așadar, mai degrabă de un cod al profesionalismului, de o regulă de etichetă internalizată, decât de vreo reală dificultate de încadrare. Dacă astăzi ele apar într-un fel anacronice e pentru că vechile (și bunele) reflexe au căzut în uitare. Are dreptate Daniel Cristea-Enache atunci când remarcă, pe coperta a patra a cărții, că autorul „are ceva nemțesc în modul riguros de a aborda un subiect, oricât de personal ar fi
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
extremis. Însă cel mai important lucru rămâne, pentru el, stabilitatea sistemului, obiectiv apărat chiar și în cele mai incoerente fraze. Să-i dăm cuvântul criticului: "Când Farfuridi se încăpățânează să se întoarcă repetat la una-mie-opt-sute-douăzeci-și-unu-fix n-o face din tembelism anacronic sau din impuls regresiv neîntemeiat: demersul său oratoric, punctat și de alte borne cronologice semnificative, are vădit sens recuperator și integrist, personajul fiind animat de intenția jalonării cât mai convingătoare a unei linii de continuitate (...) Dacă trecem peste cronologia defectuoasă
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
în uzul curent: un ofițer prost și sever nu poate fi numit altfel. Tot la Bacalbașa apar gradații Papă-Lapte și Tîrîie-Brîu, chemați așa pe la spate. Un sergent-major ține însă anume să i se spună Moșul. La Gh. Brăescu, un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu: Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la numele stăpînului
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
galbeni în ceața scânteierii lor palide, deveniră încercănați de o umbră care se trase în jos, spre colțul gurii. Parcă râdea a rânjet, în timp ce-i treceau prin cap toate imaginile astea care se succedau rapid, într-un film colorat și anacronic. Cât de demult se întâmplaseră toate... Uri, certuri, gelozii, scrâșnete ale sufletului și ale cărnii, boli și puroiuri, pe toate le astâmpărase pumnul lui hotărât, palma lui descărnată măturase toate "gunoaiele" care i se puseseră în cale. Mereu își arunca
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete și talazuri ! Și
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
lipi) care ar oglindi mai degrabă apetenta ludica, precum și improvizatorica a unor ignoranți pentru care starea fragmentată, dar și fragmentul în sine, reprezintă realitatea primară, deci una normală, iar istoria obiectelor întregi este pentru ei doar o foarte tristă și anacronica poveste despre conștiința nefericită și rătăcirea inexplicabil de înflăcărata a predecesorilor (moderniști-avangardiști). Ne putem întreba în mod logic, daca valorile modernității ar fi putut fi moștenite altfel decât într-o formă distorsionată, adică fragmentată. Iar răspunsul ar putea fi unul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
proclama prin òpus-urile sale disoluția și ulterior moartea autorului, Iannis Xenakis își edifica întreaga concepție pe reinterpretarea critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente față de exagerările unei concepții seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât de contestatare ar fi aceste reacții la adresa pan-serialismului, considerăm că aceasta disociere nu este suficientă pentru a-i defini pe compozitorii mai sus enumerați drept postmoderni. Este vorba doar despre ecuația unei evoluții interne a
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
răspândirea în postmodernitatea muzicală a preocupării pentru citat sau colaj în virtutea atitudinii de recuperare și reciclare a trecutului istoric muzical; 2. a doua expresie - "Leș héros șont fatigués", cu referire la eroii ultimei avangarde și la eforturile lor (tot mai anacronice că substanță) de a se menține în prim-planul atenției publicului, în: Brigitte Francçois-Sappey, Histoire de la musique en Europe, Presse Universitaires de France, 1992 (seria "Que sais-je?"), pp. 117 și 121. footnote>. "Dacă în modernitatea clasică era negat mediul ("atonalitatea
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]