7,050 matches
-
discernămînt și spirit critic, fără supralicitări apologetice sau accese inutile de „patriotism local”. Rețin îndeosebi lectura „stranietății” de sursă dostoievskiană a personalității lui Mircea Streinul și a romanelor acestuia printr-o grilă cvasi-psihanalitică, apelul la Jacques LeRider (cu ale sale analogii între antimodernism, antisemitism și misoginism) fiind aproape obligatoriu în discutarea „masculinității în criză” a scriitorului. Jurnalul lui Traian Chelariu, discutat pe larg și într-un capitol din secțiunea finală de „completări”, este adus în prim-planul literaturii noastre diaristice din
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
la fel precum „căderea” ei în materie. E ca și cum un spirit, ca să se întrupeze în ceva particular, are nevoie de o conștiință cu rol de martor ontologic. Dacă nu ar fi martorul, nu ar fi căderea și nici particula. Prin analogie, căderea spiritului în trup ține de tipar cultural pe care, de la miturile cele mai vechi pînă la acceleratoarele de particule, îl regăsim în mod constant. Concluzie: conștiința e un fapt indispensabil în iconomia lumii. Ea nu e o verigă într-
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
dea animalele în îngrijire pe riscul și în contul părților. 8. Transporturile de cai, mînji, catîri, cîini și de animale sălbatice sînt supuse francării obligatorii. 9. Afară de dispozițiile speciale arătate mai sus, la transporturile de animale vii se aplică, prin analogie, dispozițiile relative la transportul mărfurilor în general. 10. La primirea animalelor vii se mai observa următoarele dispoziții: a) calea ferata poate prescrie prin tarif că primirea animalelor vii, afară de cîini, să nu aibă loc duminică, în zilele de sărbătoare sau
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
din 1912 a volumului Pe drumuri de munte, Calistrat Hogaș își anunță, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, intenția de a revoluționa specia literară aleasă, memorialul de călătorie. Pe un ton solemn, el prezintă geneza operei sale prin analogie cu un eveniment mitic, nașterea zeiței înțelepciunii din capul părintelui său olimpian: o idee genială, în adevăr, se zămislise în capul meu; iar când îmi arsei palma peste frunte, această idee, întocmai ca Minerva din capul lui Joe, ieși mândră
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
glumi pe socoteala vreunei depărtate antichități, oricât de clasică ar fi fost ea (260). Primul vers din a doua bucolică vergiliană Formosum pastor Corydon ardebat Alexim definește relațiile dintre tinerii ciobani Scribincea și Huțan, călăuzele la trecerea Tazlăului (283). Pe lângă analogiile propuse prin folosirea acestor citate din marii autori latini, este interesantă și sugestia dintrun pasaj eliminat la redactarea versiunii finale a textului. În capitolul Pe Șestina figura inițial o adresare către tovarășul de drum cu o referință ironică la eposul
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
a economiei de piață, ivirea nemților de categoria a doua, la care belferii din vest privesc cu dispreț, mentalitatea de Blitzkrieg prin care capitaliștii vor să anexeze neputincioasa RDG (Grass folosește chiar termenul Anschluss, spre a nu lăsa îndoieli asupra analogiei pe care o are în minte), pentru ca apoi scriitorul să denunțe cruțarea ofițerilor Stasi, concomitent cu vînarea intelectualilor care au colaborat cu regimul comunist. Așa se explică tenacitatea cu care Grass ia apărarea scriitoarei Christa Wolf, un simbol al disidenței
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-o carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist și detabuizant al obiectului ei. Aproape fiecare capitol e însoțit de niște „marginalii” - investigații psihobiografice subtile - care-i fac concurență. E cazul insolitelor analogii între gîndirea cioraniană din anii ’30 și „euphorionismul” cerchiștilor sibieni pe care-l premerge (pe această linie, ar fi de notat și raporturile dintre gîndirea lui Cioran și morfologia culturii a lui Blaga, via Spengler); sau al extraordinarului, pasionantului dosar
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
sau reaua folosire a cuvintelor și a sensurilor, și în același timp comunității specialiștilor, lingviștilor interesați de dinamica românei actuale. Atitudinea e nuanțată, abaterile sunt atent ierarhizate, în funcție de explicațiile istorice, de riscurile de confuzie, de gradul lor de răspândire, de analogia cu alte evoluții similare din română sau din alte limbi. Obiectivul educației lingvistice e asumat de autori, care își propun să-l învețe pe cititor „să judece (cu dreaptă măsură) fiecare situație, să știe să utilizeze sursele, în special dicționarele
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
sau reaua folosire a cuvintelor și a sensurilor, și în același timp comunității specialiștilor, lingviștilor interesați de dinamica românei actuale. Atitudinea e nuanțată, abaterile sunt atent ierarhizate, în funcție de explicațiile istorice, de riscurile de confuzie, de gradul lor de răspândire, de analogia cu alte evoluții similare din română sau din alte limbi. Obiectivul educației lingvistice e asumat de autori, care își propun să-l învețe pe cititor „să judece (cu dreaptă măsură) fiecare situație, să știe să utilizeze sursele, în special dicționarele
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
-și ceafa pot fi în primul rând interesante pentru că îți oferă impresia că vezi trupuri în mișcare. Marea majoritate a lucrărilor din lumea baletului nu descriu scene de spectacol ci siluete obosite, o muncă sisifică, repetiții fără sfârșit. Există o analogie între efortul creator al unei balerine - revenirea obsesivă la același punct de plecare, constanta căutare a perfecțiunii unui gest - și cel al lui Degas însuși... În pofida aparențelor, arta sa nu este o artă a spontaneității. A revizuit „Dansatoare la bară
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
companii multinaționale. Ideea e, oricum am întoarce-o, profund nefericită. Misiunea unui romancier e aceea de a recrea realitatea folosind numai piesele pe care realitatea lui internă i le oferă. Importul de date nu e permis. Și nici astfel de analogii contrafactuale. Sadoveanu nu l-a ipostaziat pe Alecu Ruset ca pe un avatar al lui, de exemplu, Carol al II-lea, în vremea căruia și-a publicat Zodia Cancerului. (Cum ar fi fost să facă una ca asta, nici nu
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
aceasta, romancierul pare a fi în situația Creatorului. Așadar el ar putea fi asemănat cu o divinitate, dar se cade să precizez imediat: nu este o divinitate propriu-zisă, ci doar o divinitate degradată. Drept care aș părăsi foarte repede terenul acestei analogii (scriitorul - totuna cu o divinitate, cu Creatorul): găsesc că este un teren extrem de nesigur, fiindcă îl situează pe artist la un nivel prea înalt pentru posibilitățile sale reale. M-aș opri la o altă comparație, simplă, foarte terre à terre
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
desigur, implicit, dimensiunea temporală, prezența în paginile scrierii a unui pregnant sentiment al timpului. Ca într-o ecuație matematică precisă, aceste elemente trebuie avute în vedere sine qua non de autor, atunci când concepe un roman. Aș reveni o clipă la analogia propusă la început și abandonată rapid, autorul egal cu divinitatea, încercând să explic/să detaliez de ce am renunțat la ea și de ce am numit autorul doar o divinitate degradată. Această postură de divinitate a autorului era valabilă mai ales în
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
văzut ca o întrupare a răului, este răpus de forțele binelui, este ucis/ făcut zob / ciuruit într-o sală de cinema din Paris. Tot legat de libertățile câștigate de romancier, de fideliatea-nefidelitatea cu care este reprodusă lumea și păstrând, totodată, analogia inițială - autor de romane egal constructor-arhitect-, aș aminti o operă a unui celebru arhitect, Hundertwasser, Casa din Viena (Hundertwasser Haus), unde elementele constitutive ale unei clădiri sunt poziționate altfel și au funcții surprinzătoare, altele decât cele cu care ne-am
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
declarat Geoană, la emisunea " După 20 de ani", fiind întrebat dacă va candida la președinția României în 2014. Voi ajunge în situația să fiu acolo (de a candida la alegerile prezidențiale -n.r.). În primul rând... mai spuneam eu de analogii de Liga Campionilor și de campionate de tenis, trebuie să treci de semifinale. Faza de semifinale sunt alegerile din 2012. Dacă voi avea succes în 2012, dacă voi putea să construiesc sau să reconstruiesc, atunci cred că șansele pentru 2014
Geoană: Nu am abandonat ideea de a candida la prezidenţialele din 2014 () [Corola-journal/Journalistic/46717_a_48042]
-
mijloc și la sfîrșitul jurnalului, grație unei simetrii simbolice - a părului bătrîn din curtea parohiala din satul Chintelnic, singurul supraviețuitor al unei livezi bogate care a căzut sub secure cu prilejul ridicării noii case preoțești. Îmbătrînirea pomului e pusă în analogie cu propria înaintare în vîrstă, într-o comparație nostalgica. „Încep să uit cum arata părul de la Chintelnic. Simt nevoia să îl văd. Îl redescopăr într-o fotografie alb-negru așa cum l-am întîlnit prima dată: sobru și măreț. Mă întîlnesc cu
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
le prinzi în șperaclul tehnic al analizei filologice, ele devin de o serbezime plicticoasă și sibilinică. De aceea, mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată fonetic de Cartojan (la nivel de accent, silabă și aliterații vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului logic al lui Cassirer, sfîrșește într-o dilacerare
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
societate își luau foarte tacticos înghețata napolitană a senatorului Capșa” (p. 62). Înghețata napolitană apare și azi în rețete ca una alcătuită din mai multe straturi, așa că n-ar fi fost imposibil ca de la ea să se fi extins, prin analogie, denumirea napolitanei. Se pare că există, totuși, o explicație mai bună, pe care o datorăm acumulării de informații (texte însoțite de imagini) din internet. În versiunile germană și engleză ale Wikipediei există câte un scurt articol despre Neapolitaner- Waffeln, respectiv
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
molipsesc tema cu ținuta lor și, dacă lăsăm deoparte excepția numită Mircea Dinescu, care face figura unui intrus care nu-și găsește locul în mijlocul intelectualilor pomeniți, toți își aduc partea de șarm personal. Tranziția e privită de vorbitori cu ajutorul cîtorva analogii: ca o punte al cărei capăt nu-l întrezărim, ca un tunel a cărui luminiță n-o vedem, sau ca un purgatoriu prin care trebuie să trecem spre a ne curăța de tarele comuniste. Irina Nicolau vorbește chiar de o
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
pe Gorgias, cu mulțumiri pentru prodigioasa lui activitate, și să-l exileze pe Oreste. Sancțiunile sunt contestate abia șoptit, dar votate în fapt de corul mare, reprezentant al mulțimii (II). Indicațiile de regie evidențiază atmosfera opresivă și pun în lumină analogiile cu perioada comunistă: după ieșirea din scenă a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare. Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
neașteptat, într-o scriere despre lumea greacă scena capătă treptat un caracter de Ev Mediu, iar jocul interferențelor literare complică imixtiunea planurilor temporale. Din nou, Atena lui Ștefan Zicher apare ca un spațiu al îngrădirii libertăților cetățenești, care prezintă destule analogii cu România comunistă. Pentru a lua un singur exemplu, scena aclamării Aglaiei, adevărată mamă din Atena, conștientă de datoria tuturor femeilor de a aduce pe lume copii spre a se îngriji de viitorul patriei trimite, parcă, în subtext, la decretul
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
formula aceasta, dezvăluită ca într-un gest de provocare, să nu ne dea iluzia unui jucător exasperat, care-și reneagă inerența și se blochează voluntar în imposibil. Mereu deschise unui impact senzorial, explorările mai înainte citate propun traiectoriei lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința anatomică, să înscrie tensiuni contradictorii, pînă la nivel infinitezimal. Ne amintim, alcătuirii statornicite în planșele sale ilustre, Vessalius, marele flamand, îi hărăzea o lectură
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
metaforic fluctuația, pentru el imperioasă, Bogdan face apel la sugestiile unui domeniu sportiv, în care gestul corporal reiterează săgetător nevoia de a-și menține echilibrul, pe un suport pierdut și mereu regăsit, într-o emulație curajoasă cu deferlanta valurilor. Prin analogie, obiectul impersonal, constituind, și în cazul artei, suportul aventurii, se lasă echivalat în chip semnificativ: shaper, după termenul comun denumind, în engleză, artizanul ce fabrică, pentru surf, planșa plată menită a răzbate viteaz, unealta instabilă a cavalcadei marine. Desigur, a
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
În 2011, Barthes are nevoie de reabilitare. Degeaba vorbește Delia Șepețean-Vasiliu ca despre un epicurian al literaturii, probele o contrazic. Aparent. Dar cine are chef să treacă dincolo de aparențe, să înțeleagă o sintaxă baletată și să-l tîrască pe demonul analogiei afară din labirintica-i peșteră? Cum poți reabilita un teoretician? Extrăgînd, de pildă, un citat insignifiant odată, la modă astăzi (mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe să se uzeze, nu este o operație olimpiană
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
schimbare a normei („după noile standarde ale limbii române acum se folosește numai în propoziții afirmative”), precum și numeroase comentarii despre particularitățile dialectale, despre raportul dintre normă și eroare. Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv - nu are decât o problemă, nu vin decât ei etc. - a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele numai și doar. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]