1,151 matches
-
primitiva concepție despre cultură a activiștilor PCR. Primul se caracterizează prin infantilism, iar cel de-al doilea printr-o seriozitate obtuză și bătrânicioasă. Primul este internaționalist (în genul culturii "coca-cola"), iar cel de-al doilea - naționalist(-comunist). Primul, nerușinat și anarhic, se propagă printr-un mimetism gregar. Cel de-al doilea dispunea cândva de un imens aparat de propagandă, pentru ca în prezent, în absența acestui aparat, să continue totuși, în mod hilar, să încerce să se impună, printr-un ton autoritar
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
Carol I (cel care ne-a adus Independența, nu?) și Ferdinand (Întregitorul, nu?), fiindcă știu că mă aflu într-o zonă monarhofobă. Dar cum rămâne cu toți politicienii de rasă care-au transformat, în nici o jumătate de veac, o țară anarhică, primitivă, într-una virtualmente modernă? Sigur că acestea sunt pentru Vadim Tudor fleacuri. El e prea ocupat să-i dovedească Cizmarului că e „devotat trup și suflet acestui partid”. Ce s-a ales din trupul vadimiot se vede cu ochiul
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex dublează, ca într-o oglindă, postura sa morală, negatoare, ofensivă, implacabilă, coagulată în tulburătoarele norme ale unei permisivități anarhice, postură ce se servește de transfigurarea fără precedent a materiei verbale ca de un auxiliu: "În linia acelui "pasionalism" arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
abate de la exprimarea lor directă și concretă? Lucrurile stau exact pe dos. Absența unei direcții teoretice atrage tendințele amintite în zona efemerului. Le privează de greutatea lor specifică. Conceptul în schimb gestionează, sistematizează, propulsează și relansează către noi situații energiile anarhice ale emancipării. Nu în ultimul rând, le arhivează pentru posteritate. Conceptul eliberează irezistibil instinctul - desigur, în măsura în care e sincer. Pentru a conceptualiza, e nevoie ca aceste energii să fie parțial sublimate. Nu mă deranjează strip-tease-ul verbal dintre blocuri pentru că ar veni
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
în spiritul realismului socialist, Având drept călăuză învățătura Partidului, drept principiu de lucru reflectarea actualității, drept metodă, metoda realismului socialist care îmbină oglindirea fără greș a realității cu visul creator, poezia noastră s-a îndepărtat tot mai mult de individualismul anarhic, de subiectivismul egocentrist, de exaltarea personalității și de adâncirea sterilă în sine însuși." Cine ar putea crede în neînfricata "sinceritate" a unui cărturar și poet (despre care G. Călinescu spune, în Compendiu, că: "În lirica lui somptuoasă și neagră, Al.
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
reflexul mentalitar și în cultura tribală a gangului, iar profesoara Louanne (Michelle Pfeiffer) găsea în poezia lui Bob Dylan transformată în muzică - Mr. Tambourine Man - punctul de inflexiune cu underground-ul, poezia ca orfism cultural servind îmblânzirii civilizaționale a mediilor periferice anarhice. Eșecul în film nu era total, profesorul reușea să scoată din indistinct, din masa anarhică, amorfă, dezabuzată indivizii, fiecare cu istoria lui, cu sensibilitatea lui, cu aspirațiile lui. În Cercul poeților dispăruți (1989) al lui Peter Weir, profesorul cu vocație
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
poezia lui Bob Dylan transformată în muzică - Mr. Tambourine Man - punctul de inflexiune cu underground-ul, poezia ca orfism cultural servind îmblânzirii civilizaționale a mediilor periferice anarhice. Eșecul în film nu era total, profesorul reușea să scoată din indistinct, din masa anarhică, amorfă, dezabuzată indivizii, fiecare cu istoria lui, cu sensibilitatea lui, cu aspirațiile lui. În Cercul poeților dispăruți (1989) al lui Peter Weir, profesorul cu vocație interpretat admirabil de Robin Williams utiliza poezia pentru a sparge osificarea canonică a sistemului, poezia
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
istoria lui, cu sensibilitatea lui, cu aspirațiile lui. În Cercul poeților dispăruți (1989) al lui Peter Weir, profesorul cu vocație interpretat admirabil de Robin Williams utiliza poezia pentru a sparge osificarea canonică a sistemului, poezia funcționând invers, ca un factor anarhic, menit emancipării, formării unei personaliăți sensibile. Și acolo eșecul nu era pe de-a-ntregul eșec, el arăta că sistemul nu trebuie să ignore acest potențial prometeic al educației, că îmblânzirea excesivă înseamnă deformare sau inhibiție a impulsurilor vocaționale. Un alt
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
caracterului de clasă, un criteriu prea tezist ideologic. După al doilea război, dictatura stalinistă se manifestă mai sever, prin intermediul lui Andrei Jdanov, membru în Biroul Politic al PCUS. El pronunțase, la Con-gre--sul scriitorilor din 1934, condamnarea proletcultismului pentru spiritul său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946 cu o critică devastatoare a revistelor "Steaua" și "Leningrad", având drept urmare imediată excluderea din Uniunea Scriitorilor a Annei Ahmatova și a lui Mihail Zoșcenko, pentru literatura lor considerată "antisovietică", prin reminiscențele de "apolitism, spirit
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
ť Să spunem că această inefabilă încărcătură, sezisantă și îngîndurată, a cristalizat sedițios în anii tocmai cînd creatorul se simțea împresurat, în România totalitară, de vicisitudini nu odată exasperante. Cum abia în veacul al III-lea, de loviri neîntrerupte și anarhică nesiguranță pe care le încerca Roma, explorarea spirituală prin artă își face loc pînă la un au-dela ce animează pentru prima oară figurația umană, bravînd confortul securitar al vechilor imagini din epoci glorioase, tot astfel contrarietățile și interdicțiile la care
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
determinînd obiecțiile îndreptățite ale specialiștilor. De menționat, în această ediție, corpul de Note și Variante de care are parte fiecare piesă din sumar. Totuși Perpessicius considera că ediția Botez propune un text aproape ilizibil iar aparatul critic e un laborator anarhic. Dar, crede dl Pericle Martinescu și are dreptate, e un moment important în editarea liricii eminesciene pentru că editorul a cercetat minuțios cele 43 caiete Eminescu de la B.A.R. (Inițial, ediția trebuia să poarte și semnătura lui Ibrăileanu, dar criticul
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să-l susțină în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările haotice ale vieții ce se fărîmițează apar subordonate unei rigori inefabile. Aidoma unui anatomo-patolog, autorul urmărește descompunerea propriei făpturi psihofizice și de asemenea destrămarea lumii ce-l conține, implicînd transcendența. Textele nu fac excepție, intrînd și ele în malaxorul
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
erau datate, au fost percepute de publicul larg ca purtând semnele unui timp (al războiului rece) revolut. Într-o vreme a spectacolului generalizat și a marilor seisme sociale și politice, în care proaspăt dobândita libertate a presei îmbrăca deseori forme anarhice și grotești, chiar și publicarea de către Humanitas (1992) a cărții sale fundamentale, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, nu a stârnit cine știe ce ecouri dincolo de cercul profesioniștilor. Cărțile care au schimbat fundamental percepția românilor asupra propriei lor istorii au fost
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
excepțional acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești - în gestul mai puțin interesant, dar singurul care a alarmat și care e gestul
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
devin defecte. Dincolo de recunoașterea corectă a atîtor merite, critică lui Iorga e dominată de prejudecată conform căreia înzestrarea deosebită, elanurile și proiectele hasdeene redutabile au fost sabotate de-a lungul întregii vieți a autorului de o structură prea tumultuoasa și anarhica, de o formație universitară de mîna a doua ( Harkovul țarist în locul Occidentului) și de nerealismul întreprinderilor științifice. Succesul lui Hașdeu printre contemporanii săi s-ar explică, deci, nu atît prin meritele omului, cît prin superficialitatea contemporanilor și prin miza mică
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
finanțatoare a teatrului. Acesteia i-au adresat și actorii memoriul protestatar, acolo au mers în repetate rînduri să se plîngă. Domnul Ștefan Damian, directorul Direcției mai sus amintite, este în acest moment principalul vinovat pentru criza din Nottara, pentru situația anarhică creată, pentru lipsa de autoritate exprimată plenar încă o dată. Situații tensionate s-au mai născut și în alte teatre. Dar ele au fost dezamorsate, analizate în "familie" și nu lăsate să fiarbă într-un suc propriu înveninat permanent și în
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
narativă era șocantă, asociere de meditații și impresii într-o curgere ca un șuvoi care trecea peste maluri. Era pusă la încercare rigoarea tradițională a prozei franceze care miza pe claritate, sobrietate, transparență. Ceea ce frapa era ieșirea din canon: avântul anarhic de porniri și cutume încă necoagulate; reproducerea vocabularuui străzii, care nu căpătase încă destul acces în sanctuarul epic; sintaxa frazei inedită, care desfidea normele în vigoare. Aici, în această narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
educație, dînsa își păstrează cu cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase pe care civilizația aulică le-a răspîndit pînă la marginea împărăției, și care n-au putut răzbate pînă dincoace de Brașov, unde manifestațiunea anarhică a Ploieștiului și spiritul muntenesc, predispus la subiecte curioase și la porniri de un senzualism mistic, s-au împotrivit cu o înverșunare pentru care nici o minte limpede nu are vreo explicațiune. Îmbrățișînd această lume vie și colcăitoare a Bucureștilor, lume
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
exprime transmisibil idei (Vierkandt, Preuss). Cioran va spune lucrurilor mai brutal pe nume. Aproape că nici Hartmann n-are darurile oratorice ale lui Vianu". Ca numai peste o lună să observe cu totul altceva: "La început răsfățat întrucâtva și cam anarhic, n-am găsit destule genii la Universitate și n-am fost mulțumit nici chiar de primirea pe care mi-au făcut-o profesorii cărora m-am prezentat: Hartmann mi-a părut prea rezervat, Sombart uzat, Spranger stângaci și îmbătrânit înainte de
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
în fața morții pe același teren moale (dar același!) al vanității. Trebuie să înjghebezi ceva care să stea, să se susțină singur. Nu ajunge să aduni mărgăritare. O luptă fără capăt între latinismul echilibrului clasic și fluviile de trăiri vulcanice și anarhice care își cer poate o altă matcă. Neputință de a alege, sau nedorință (?) - sau poate (cu atît mai bine) o sinteză pe deasupra! * A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei. (A o domina prin acceptare, fără a te
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
înțeleaptă decât oamenii" (cf 1 Cor., 1, 25), devine evident, spune o butadă erasmică, că nebunia oamenilor poate fi mai înțeleaptă decât cumințenia lor. Această idee eretică va fi colportată de-a lungul secolelor de o artă minoră, antiaristotelică și anarhică ajunsă până în piesele shakespeariene 10, acolo unde the king's fools se străduiesc să ilustreze desăvârșit nebunia clarvăzătoare. Originile și justificarea acestui gen de nebunie transcendentă, adică fără obiect, pe care o ilustrează toate scrierile lui Urmuz, ca și piesa
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
publicate în serial, permite reconstituirea fidelă a devenirii ideilor lui C. Stere, reconstituire facilitată și de includerea în volum a oratoriei sale politice și a unor scrisori din aceeași perioadă. Putem vedea, pas cu pas, cum socialismul utopic și ușor anarhic de la Gimnaziul nr. 1 din Chișinău capătă, odată scriitorul transplantat în mediul românesc, accente pe de-o parte liberale, pe de alta naționale, spre a se cristaliza, în 1906, în socialdemocraț ia țărănească, umanistă și liberală - în sens intelectual -, de la
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
noi este validată doar de internauții din rețea sau/și de moderatorii ori administratorii site-urilor. O selecție există deja pe unele site-uri, cu toate că subiectul generează o serie de controverse: dacă rețeaua trebuie sau nu să rămână un spațiu anarhic. Peste ceva timp însă, vor apărea și la noi critici literari care vor studia literatura scrisă pe Internet, care vor decanta puținele scrieri valoroase din mulțimea celor de duzină (așa cum se întâmplă, de altfel, dintotdeauna în literatură) și care vor
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
ce-n pulbere s-a șters, O barcă grea de veșnicii să-nvie.” (Sarcofag tracic). Opera lui Pillat se prezintă extrem de unitară. Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreția, o discreție ce ține în fr`u pornirile contradictorii și impulsurile anarhice. Piesele de mare valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție - lexicală, compozițională, figurativă - citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului, aristocratism ce se identifică în stil, adică în marca lingvistică adîncă. A
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
al dispoziției psihologice a omului care vrea să vorbească un grai actual. M-am gândit că, în haosul lingvistic în care se afla și se află, vai, Grecia, el scrie într-o limbă populară proprie, specifică, dezordonată, în afara oricărei reguli, anarhică, alcătuită din elementele pe care a reușit să le păstreze din moștenirea lui și mediul coloniei grecești în care trăia. Într-o scrisoare a prietenului meu Nanis Panayotopoulos citesc: „Fraza lui este luată din vorbirea curentă a oamenilor din popor
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]