1,979 matches
-
putere, un nou sistem internațional care poate uni sau dezbina. Realiștii clasici au analizat starea comportamentului unui stat ca o construcție din natura înnăscută a omului de a cumula putere pentru a face față mediului anarhic. Neorealiștii consideră supraviețuirea în anarhie numai pe puterea proprie a statului, singurul actor capabil să asigure mijloacele necesare de existență a acestuia. Deja contestată la sfârșitul anilor 1970, această viziune face obiectul unei critici radicale la sfârșitul Războiului rece. În prezent, liderii politici și cadrele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
omului). Aceeași judecată se poate aplica și la funcționarea statului. Statul, ca un construct de identitate, reprezintă un fenomen de excluziune a celuilalt pentru a-și construi frontierele cu cei incluși în teritoriu. Totodată, statul este un pericol (amenințare, dezordine, anarhie) asupra celuilalt, atunci când intervine asupra locuitorilor unui teritoriu pentru a le afecta identitatea din cadrul statului respectiv. De aceea, discursul de securitate se face în folosul statului respectiv pentru a-și îndrepta energiile ofensive și defensive împotriva celor din exterior. Dar
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mai multe identități, fie prin absorbție sau, în cel mai nefericit caz, prin trădare. Această schemă de incluziune-excluziune poate fi privită, fie dintr-o perspectivă pozitivă structura internă oferă ordine, stabilitate, siguranță, securitate -, fie dintr-o latură negativă sistemul internațional (anarhia în termeni realiști) poate aduce amenințare, risc, pericol. Totodată, schemele de incluziune-excluziune presupun și aplicarea relației hegemonie-subordonare, unde se iau în calcul diferite elemente: simetrii, compromisuri, identități, ambivalențe, structuri multipolare de discurs etc. Nu există securitate absolută, deoarece lumea nu
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și totul crește în spirală, fără nici un spor de securitate față de punctul inițial, odată cu costurile necesare dobândirii și menținerii puterii"42. Noțiunea "dilema securității" (după John Herz) sau "frică hobsiană" (după Herbert Butterfield) este strâns legată de postulatul realist de anarhie internațională, sinonim stării de război 43. După realiști, relațiile interstatale se derulează în contextul prezenței fricii declanșării intenționale sau spontane a războiului, fiecare stat având percepția că se află în permanență expus riscului de a fi atacat de către alt stat
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
state total neîncrezătoare și temătoare unele de altele, și incapabile de a interpreta intențiile lor cu privire la capacitățile de securitate și apărare. Astfel, dilema securității generează o stare de incertitudine proprie a unui stat care, prin contagiune, duce la starea de anarhie internațională: comportamentul de insecuritate subiectivă resimțită de către un stat determină o stare de insecuritate obiectivă pentru toate statele. Drept urmare, dilema securității are un efect multiplicator care duce, de fapt, la cursa înarmărilor. Dar cum se poate ieși din dilema securității
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și Cooperare în Europa (O.S.C.E.). De remarcat este și ideea potrivit căreia securitatea prin cooperare se realizează nu numai între prieteni, ci mai ales între rivali sau între părțile aflate în conflict. Dacă relațiile internaționale sunt privite din perspectiva anarhiei, unde conflictul este posibil oricând și între orice pereche de actori, securitatea prin cooperare poate fi și temporară, urmare a unor amenințări iminente. Securitatea prin cooperare nu se realizează în mod gratuit, ci presupune și unele cheltuieli făcute de statele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Charles Glaser a reformulat argumentul realist, creând un nou brand al realismului defensiv care reclamă a determina mai bine cooperarea din lumea reală 52. Realismul defensiv nu refuză posibilitatea unei cooperări prin securitate de lungă durată, chiar sub asumpția că anarhia este structura sistemului internațional și în care statele actori, bazându-se pe forțe proprii, își continuă securitatea lor, în condițiile afectării intereselor naționale. Glaser începe cu definirea cooperării ca un instrument de autoapărare, privită ca o acțiune de asigurare împotriva
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
asigurare împotriva unor incertitudini din mediul anarhic. Securitatea prin cooperare nu elimină incertitudinea despre prezentul și viitorul partenerilor. Atâta timp cât securitatea unui stat depinde în mod esențial de cooperarea cu alții, certitudinile autarhice ale autoapărării sunt înlocuite cu incertitudinile inerente ale anarhiei, atâta timp cât se acceptă premisele de bază ale teoriei realiste. De aceea, riscurile de cooperare trebuie cântărite cu riscurile de non-cooperare. În timp ce "realismul defensiv" este mai potrivit la explicații privind faptul că puterile au succes în cooperare în domeniul securității, se
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
din punct de vedere ontologic ele sunt intersubiective, iar din perspectivă epistemologică ele reprezintă interpretări obiective despre lumea materială. Totodată, constructivismul respinge concepția realistă despre natura egoistă a intereselor naționale, în sensul că ele nu pot fi deduse mecanic din anarhia internațională, care potrivit lui Wendt (1999), aceasta este asemănătoare cu o stare permanentă de război, o stare de cooperare parțială și o lipsă de autoritate internațională asupra statelor, realitate în care valorile constitutive ale culturii internaționale sunt de natură hobbsiană, iar
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
discută despre caracterul de normalitate în viața internațională, natura violenței sau a războiului în cadrul raporturilor interstatale sau între diferite grupuri sociale. Pentru susținătorii concepției raționaliste (realiști), raporturile conflictuale între state sau comunități sunt inerente relațiilor internaționale și sistemelor caracterizate de anarhie. În acest caz, recursul la forță este considerat legitim. În schimb, pentru liberalii instituționaliști contează capacitatea instituțiilor, dreptului și valorilor de a modifica natura raporturilor între state; ei pun pe prim plan virtuțile instituțiilor și mecanismele de cooperare care permit
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
națională pe fondul dezvoltărilor europene privind politica externă și de securitate comună (P.E.S.C.) și politicile europene de securitate și apărare (P.E.S.A. / P.S.A.C.), în succesiunea tratatelor de la Maastricht, Amsterdam, Nice, Lisabona. "Europa de est se situează între zonele continentale deschise larg răspândirii anarhiei, cronicizării și multiplicării conflictelor interne și interstatale. Deschiderea se datorează absenței unui sistem de securitate în zonă, practic existenței unui vacuum de securitate, intervenit la sfârșitul Războiului rece și odată cu disoluția Pactului de la Varșovia. Amenințările cele mai puternice la adresa securității
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
în considerare posibilitatea ca prăbușirea unei societăți închise să nu ducă la o societate deschisă, ci la continuarea dezintegrării. în loc să le tratez ca alternative, a trebuit să redefinesc societatea deschisă ca fiind amenințată din ambele părți: de prea multă libertate, anarhie și state slabe, pe de o parte, și de diverse ideologii dogmatice și regimuri autoritare sau totalitariste, pe de altă parte. Societatea deschisă a ajuns să ocupe un prețios loc central amenințat de felurite extreme. Această construcție este consecventă cu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
1996: Cine suntem noi?, Editura Anima, București. Nicolescu, Valentin Quintus, Pircă, Radu, 2002 „Femeia în gândirea naționalistă românească: patriarhalismul indiferenței”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Nozick, Robert, 1997: Anarhie, stat și utopie (1974), traducere de Mircea Dumitru, Editura Humanitas, București. O’Brian, Mary, 1981: The Politics of Reproduction, Routledge & Kegan Paul, Boston. O’Brian, Mary, 1989: „Feminist Praxis”, în A. Miles și G. Finn (eds.), Feminism: From Pressure to
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce În poezia galantă a Văcăreștilor o notă de austeritate, punînd un prag (ordinea firească, dragostea cu socoteală) În calea plăcerilor și a anarhiei simțurilor. Discursul său a devenit preponderent moral. Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța) Nicolae Văcărescu plânge, adevărat, cu inima Înfrântă, dar nu are totdeauna duhul slobod. IV Iancu Văcărescu. Psihologia unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În legi stricte, Îi scoate peri albi, cu sugestia că dacă ar fi altfel, dacă legislația limbii române ar fi mai severă, operele bune ar putea apărea mai ușor. Erezie estetică clasicistă, Încredere fanatică În gramatică, Îngrijorare (de Înțeles) În fața anarhiei limbajului: „Avem un dialect bun, ușor și Înmlădios; În el fieșce cuvînt nu e ca la voi legat, cu un articol semeț, cu un pronume ciudat, Pronume-articole lungi care sufletul ți-l scot și seamănă cînd pîșesc cu suita unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rază de soare rușinoasă, care lunecă pe la un colț de casă și dispare curînd Într-un hău de negură. Însăși elementele sînt Împărțite În categorii: unele monarhice, altele republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate și a produce anarhie În plămîni, precum și În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență”. Nicolae Văcărescu, „Spiritul auster și chibzuit al familiei”, pune „un prag (ordinea firească, dragostea cu socoteală) În calea plăcerilor și a anarhiei simțurilor. Discursul său a devenit preponderent moral. Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța)”. Iancu „are deja psihologia unui poet profesionist”: „De la versuri Iancu trece la Poezie, adică la un proiect spiritual
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un discurs format din mai multe discursuri. Figura „hrăpirii”. Cele trei muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII. Grigore Alexandrescu. Lipsa modelelor. O modestie numai pe jumătate sinceră. „A mări frumos”. Figura desăvîrșirii. Teama de anarhia limbajului Cultul „stilului deslușit”. Înălțarea obiectului liric. Migăloasa scenografie a grandorii. Scenariul unui poem: Umbra lui Mircea. La Cozia. Tema turnului. Lucrurile purtate de caleașca sublimului. Obiecte-simboluri. Un caleidoscop de peisaje. Spațiul ocrotitor: schitul, cetatea În ruină, vesela vale. Variația
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
explozie a pieței în momentul suprimării constrângerii exterioare este izbitoare la Etoumbi, unde trăiesc 500 salariați și unde partea acoperită a pieței rămâne goală. Sistemul de cerere și ofertă aduce în mod mecanic, fără niciun fel de compensație, o adevărată anarhie, cu rezultate cel puțin extraordinare: în aceeași perioadă, aceeași bucată de carne este vândută cu 75 franci la Brandza, dar ajunge la 800 franci la Fort-Rousset. Fiecare piață este într-un fel autonomă: ea acoperă o rază geografică limitată (în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
autonomiei bunurilor care pot fi dobândite de toată lumea. Regruparea universului în jurul individului este imposibilă (salariat, acumulare capitalistă), dată fiind această urmărire a puterii asupra persoanelor care interzice în mod paradoxal alienarea activității. De aici ia naștere o adevărată stare de anarhie; luptele interindividuale inutile și reacțiile colective de opoziție față de orice pot apărea ca o tentativă de instaurare a unei dominații economice individuale (cf., de exemplu, luptele împotriva citadinilor la întoarcerea lor). Abrevieri* AOF Africa Occidentală Franceză BJP Baharatiya Janata Party
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pacea eternă: un proiect filosofic 1 Cuprins Lista ilustrațiilor / 11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil oarecum neelegant, drept "realismul neoclasic" (Brown ș.a., 1995b; Rose, 1998). Totuși, constructiviștii observă ulterior că, dacă influențele din direcția identității sunt într-adevăr determinanți sistematici ai comportamentului statului, atunci acest fapt vine în sprijinul argumentului lui Wendt, potrivit căruia anarhia este "ceea ce statele o fac să fie", fără a fi inevitabil caracterizată de o competiție acerbă pentru securitate și/sau putere. Se afirmă deseori că abordarea lui Walt privind balanța amenințării are implicații potențial revoluționare pentru teoria sistemică, dar aceste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
constructiviștilor față de socializarea statului și dinamica normelor internaționale. Lucrarea Social Theory of International Politics (1999) a lui Alexander Wendt a fost publicată după ce mi-am obținut titlul de doctor. Cu toate acestea, modul în care explică cele trei culturi ale anarhiei și problema schimbării structurale în sistemul internațional, precum și discuția despre reflexivitate, au fost extrem de utile pentru rafinarea gândirii mele în direcția acestor teme. De asemenea, modelul ciclului de viață al normelor, propus de Finnemore și Sikkink a stimulat creșterea interesului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internaționale drept variabilă care afectează comportamentul statelor. Potrivit instituționalismului, cooperarea între state este posibilă chiar și în lipsa unei autorități centralizate la nivel internațional. Chiar dacă lipsa unui agent de impunere sporește stimulentele statelor de a trișa în privința unor acorduri, cooperarea în anarhie este posibilă în anumite condiții specificate anterior. În situațiile în care există posibilități de câștiguri comune, un număr mic de actori și interacțiuni repetate într-un orizont de timp pe termen lung, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare crucială pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
afirmațiile realiste. Versiunea teoriei liberale operaționalizată în studiul de față dezaprobă elementele utopice ale acestei școli de gândire. În schimb, ea este influențată de încercarea lui Keohane de a dezvolta un "liberalism sofisticat", care ține seama de constrângerile impuse de anarhia internațională și caracterul competitiv al sistemului de state (Keohane, 1991). În mod ironic, încercarea lui Keohane de a formula o versiune sofisticată a liberalismului l-a făcut să se concentreze asupra problemei cooperării în anarhie, iar, prin aceasta, să marginalizeze
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]