846 matches
-
Domnul Vitse este anti-NATO, eu sunt pro-NATO. Scriu însă acest articol în favoarea unui om anti-NATO întrucât am încă speranța, poate adolescentină, că România e o țară în care diversitatea de opinie reprezintă un motor al democrației. Dacă Benoât Vitse este anarhist au ba, până la apariția acestui articol se va ști, întrucât un anarhist dovedit trebuie să producă anarhie, nu? Dacă însă anarhia nu s-a produs, cine-și va cere scuze pentru aruncarea cu noroi într-un om? Nimeni, firește. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
unui om anti-NATO întrucât am încă speranța, poate adolescentină, că România e o țară în care diversitatea de opinie reprezintă un motor al democrației. Dacă Benoât Vitse este anarhist au ba, până la apariția acestui articol se va ști, întrucât un anarhist dovedit trebuie să producă anarhie, nu? Dacă însă anarhia nu s-a produs, cine-și va cere scuze pentru aruncarea cu noroi într-un om? Nimeni, firește. Iar asta pentru că în România diversitatea de opinii înseamnă, uneori, posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
brațe, ce bine e. Vai, cred că mă duce să văd sărbătoarea lor! Mami, de ce plângi? ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Agenturili Nu știu dacă o să vă vină să credeți, dar zilele astea există ceva mai important decât summit-ul NATO: anarhiștii care amenință încolonarea armonioasă a mașinilor oficiale de la numitul summit. Conspirația a lovit, pentru a nu știu câta oară, în biata noastră țară. Agenturili nu închid un ochi și, cum observă că ne-a scăzut vigilența, cum trimit spioni perfizi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din zbor de „Gardianul“, care e decis să facă o anchetă și, cu subtitluri de genul „Iași, capitală a anarhismului mondial anti-NATO?“, vrea să-l demaște pe Benoât Vitse, directorul Ateneului Tătărași. Numitul se face vinovat de a fi mentorul anarhiștilor din Iași. De ce? Pentru că (și aici începe un denunț de mare artă) a susținut direct acțiunile lor, punând în scenă la Ateneu Evangheliștii Alinei Mungiu și Hai să facem sex! a rusului Krasnogorov (actul artistic ca anarhie, parcă ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de avangardă), a fost văzut la un concert „punk&hardcore, la care s-a înjurat cu patos, la scenă deschisă, SUA și NATO“, are, așadar, sentimente anti-NATO și, argument irefutabil, a purtat la Balul Francofoniei un costum pe care scria „Anarhist-șef“ (adică dacă mă îmbrac în vrăjitoare, presa o să mă denunțe și pe mine?). Am crezut o clipă că, într-adevăr, crema anarhiei se află la noi în țară. Din păcate, domnii jurnaliști m-au tras pe sfoară și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de zi cu zi“. Carte de identitate din piele de om Mihaela Michailov Jérôme Bel e echivalentul coregrafic al lui Chuck Palahniuk. Un tomograf al corpului, pe care îl supune celor mai poetice descărnări posibile, celor mai microscopice sfredeliri. Un anarhist al excesului de mișcare, adulat de unii, urât de foarte mulți. Concepția coregrafului francez nu e deloc complicată: corpul vorbește despre saturația virtuozității și artificialității, despre codul reprezentărilor cotidiene, despre limbajul pe care îl scrie, mișcându-se cât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Unde putem evada? Nici măcar nu suntem o minoritate. Mi-aș fi dorit să fim o minoritate etnică sau un popor indigen aflat sub protecția Tratatului Națiunilor Unite. Am fi putut avea măcar câteva drepturi de bază. Însă nihiliștii, pesimiștii și anarhiștii nu sunt priviți ca o minoritate, deși suntem o specie pe cale de dispariție. Numărul nostru scade pe zi ce trece. Cât vom mai putea rezista? Întrebarea a atârnat greu deasupra capetelor lor, undeva, dedesubtul norului de fum de țigară. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Îl dăduse pe spate fusese floreta unui băiat din mahalaua Labă Sfântă. Dar cum Labă Sfântă era un element electoral prețios, poliția a hotărât că vinovat de toate era Isidro Parodi, despre care unii spuneau că ar fi fost anarhist, vrând să zică spiritist. În realitate, Isidro Parodi nu era nici una, nici alta, ci proprietarul unei frizerii din cartierul de Sud, și făcuse imprudența de a Închiria o odaie unui caligraf de la comisariatul 18, care Îi datora deja chiria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puteau încape în viața, cîtă fusese pînă atunci, a lui Șerban Pangratty. Dar, dincolo de poveștile vînătorești ori aventurile zborului, ori cele cu femei, erau destule și din astea, Radul Popianu descoperea o atracție permanentă a prințului către tot felul de anarhiști, socialiști, nihiliști, cărvunari mai vechi și mai noi, tot felul de inși care nu dădeau doi bani pe viața lor. O regulă de fier în meseria lui era că oamenii care nu țin la viața lor sînt cei mai primejdioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate să te acopere, așa după cum dumneata ești singurul care poate îndeplini misiunea asta. Nu-i spui nimic, înțelegi, nimic despre chestiunea adevărată, poți să-i vinzi altă poveste, că e o afacere cu aur, ori că sînt din ăștia, anarhiști, francmasoni, ce vrei să fie, dar nu sufli o vorbă despre complot. Nu pot fi sigur de nimeni, domnule Bîlbîie, de nici unul dintre cei pe care îi cunosc." Atunci sări peste cal și cu o naivitate prefăcută întrebă: "Să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la regimentul de gardă, să ajusteze pantalonii de uniformă ai flăcăilor care făceau de caraulă. Radul Popianu se învîrtea prin camera de burlac a lui Leonard Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
risipite în rapoartele lui Leonard Bîlbîie, ușurința cu care se juca opereta aceasta, cu uniforme, întruniri, tipărituri, insigne, fără ca să nu existe nici o sesizare din partea celorlalte organe ale Poliției ori Siguranței, și nu putea spune că acolo sînt niște nătărăi, anarhiștii nu făceau o mișcare, nici măcar nu respirau fără să se știe, fără să nu se fi scris un raport serios, nu trecea zi ca să nu fie vreo arestare, o intervenție cu mînă armată, de la Iași la Craiova ori de la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu adevărat necesar), statul e servitorul națiunii, al poporului de alegători. De acord, dacă am fi mai luminați, mai înțelepți și mai puțin agresivi ne-am putea dispensa de unele forme statale constrângătoare și risipitoare. Dar ăsta e un vis (anarhist) care riscă să se transforme în coșmar (comunist), e o idee care nu se poate pune în practică în starea de înapoiere mintală în care se află 99% din populația globului. Până una alta, statul, servitorul nostru, are niște funcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de stânga decât am lăsat să se vadă până acum... — Comunist! — Nu, comuniștii nu sunt și nici n-au fost vreodată de stânga. Sunt autoritari și etatiști. Poate înainte de Revoluția rusă să fi fost considerați de stânga... Dar și atunci, anarhiștii aveau dreptate: revoluția lor nu putea reuși cu adevărat, pentru că mentalitatea nu era coaptă pentru așa ceva... Și acum e coaptă? — Nu e nici acum! Și oricum e prea târziu, marea ocazie a fost ratată. E prea târziu, pentru că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a venit Crăciunul postmodern (care, oricum, se sărbătorește pe la începutul lui decembrie, ca nu cumva să se plieze peste vechea și fastuoasa shogatsu, ceremonia Noului An). Dacă imaginea lui Iisus-copil s-a estompat pretutindeni, vă garantez că, în Tokyo, veteranul anarhist înveșmântat în roșu se simte mai bine ca oricând. Universalitatea și farmecul nebuniei Nebunia este rară în cazul indivizilor, dar în cazul grupurilor, partidelor, națiunilor și epocilor, ea este regula. Friedrich Nietzsche Perioada în care trăim nu este nici mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că poate avea în față un terorist sau, mai grav, un anarhist beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într-o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mare parte), cînd Burcev, cercetînd acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de aur a anarhiștilor și a „nihiliștilor“, va spune Norman Kohn, iar moda confecționării artizanale a bombelor se răspîndise În Întreaga Europă și Rusie. Astăzi știm perfect că În spatele acestor atentate (aidoma celui cu o bombă umplută cu cuie, care a avut drept țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întrebat melancolic de ce nu se putuse Închega nimic durabil din onestitatea primordială a celor doi. — Burne e un fanatic, i-a spus el lui Tom, și face o greșeală capitală. Îmi vine să cred doar pionul unui pumn de redactori anarhiști și agitatori În solda nemților, dar mă obsedează... Să se lepede așa de tot ce contează... Burne a plecat Într-o manieră tăcut-dramatică, după o săptămână. Și-a vândut tot avutul și a venit să-și ia rămas-bun pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar episodul său cu CCAA îi conferea un aer de martir. Rămânea cu semnul întrebării. Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides, foste personaje importante în Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon, recrutați de către șefii PC de la Sinarquista - bande de anarhiști care avea o preferință pentru costumele zoot și însemnele naziste. Acum cei trei erau doar niște eșantioane etnice simbolice în ierarhia AUFT, dar își petrecuseră anii ’40 luptându-se să le domine pe femeile albe de stânga, furioși pe aerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au osândit și a primit pedeapsa muncii silnice pe viață. Plecând Brătianu la Congresul din Berlin, C.A. Rosetti este numit mi nistru de Interne; imediat în unele ziare streine apar articole alarmiste ce spun că Rosetti este un revoluționar anarhist. Aceasta spre a scáde influența delegației române la Congres. La București se aștepta cu înfrigurare rezultatul tratativelor de la Berlin. Tot soiul de versiuni circulau. Din spirit de opozițiune, conservatorii prognosticau că Basarabia e pierdută definitiv, dar adăugau: firește că e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
sună cam așa, ca o sentință: "Nu dați omul/ pe mâinile oamenilor:/ nu au milă". Cain îl va ucide continuu pe Abel, pentru că primul acționează, în timp ce celălalt meditează, visează, aspiră. Disconfortul și greutățile vieții de pe pământ sunt opera lui Cain, anarhistul care vrea mereu altceva, în afara paradisului, care îl cam plictisește. Pe pământ, de altfel, iadul e dezordinea, raiul e ordinea. În ordine șase miliarde de oameni ar trăi minunat, fără convulsii. În dezordine, cu cît mai mulți oameni, cu atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar țara progresează din zi În zi. În ciuda lor. Cu cât e mai chinuită, cu atât Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui Lenin, la noi În Harkov, un anarhist a mâzgălit pe zidul bisericii: DUMNEZEU A MURIT - SEMNAT FRIEDRICH NIETZSCHE. Se referea la filosoful dement. Ei, În noaptea următoare a venit unul și mai isteț și a scris: FRIEDRICH NIETZSCHE A MURIT - SEMNAT DUMNEZEU. Stai o clipă, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
viață. Poate că toți sunt nițel mai ciudați, dar nici unul n-o să vă deranjeze. Eu am crescut în L.A., am avut tot felul de slujbe pe-acolo, așa că am auzit aceleași povești de groază ca voi. Supremațiștii albi din nor, anarhiștii din păduri, anti-gay, anti-avort, anti-orice de extremă dreaptă. Credeți-mă că n-aș fi venit încoace dacă n-ar fi existat speranțe. Suntem ca un magnet pentru extremiști. Probabil fiindcă avem așa de multe locuri în care poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sate, cătune, de ce fiecare dintre noi simte nevoia unei bucăți de pământ a lui, grădina lui, livada lui.“ Întrebare puerilă, care ține nu de nonconformism, ci de o incapacitate de a înțelege existența. În alte cazuri autorul reacționează ca un anarhist față de modul de organizare a societății: „Imaginez un guvern care ar arde public toate legile, ordonanțele, constituția, codul juridic, tot amalgamul ăsta zăpăcitor.“ Dacă în planul ideilor generale autorul se înfășoară, teatral, în mantia măreției, când vine vorba despre viața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]