2,089 matches
-
explica tăcerea Patriarhiei Române și starea de letargie a clerului ortodox, în fața acestui act necugetat, permis de o putere politică violentă unor indivizi al căror ADN merită cercetat, pentru a vedea dacă sunt oamenii locului sau sunt străini vatra noastră ancestrală. În vremurile trecute, de urgie nestinsă, biserica ortodoxă a fost o ecclesia militans, sub faldurile căreia românii s-au strâns încrezători și au depășit vremurile de răstriște, menținâdu-și identitatea de neam. Ne întrebăm, cum v-a lăsat sufletul de creștin
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
astăzi, printre palate, industrii și mari holde mai există gospodării de subzistență în care omul nu trăiește mai bine decât semenul său din epoca pietrei cioplite sau a bronzului. Munca sa îi asigură necesarul vieții iar micul nivel de învățătura ancestrală este suficientă ca puiul să se hrănească și să-și perpetueze specia la maturitate sexuală. Nu numai familia Romani care refuză învățătura ci și autohtonii români din sate, cultivatori și vânători pot trăii astfel în mijlocul civilizației înfloritoare de care restul
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
parte din A.D.N. și, prin urmare porțiunea care a existat înainte de mutație poate fi încă detectată. Așadar, noi românii, avem în ființa noastră genomul celor dintâi oameni, care au colonizat Europa, precum și Asia de sud și centrală, iar istoria ancestrală iese la iveală cu fiecare bradă trasă de plugul veșniciei poporului nostru primordial născut odată cu pământul. Să fim mândrii, căci suntem urmașii Fiilor Lumini; arienii-pelasgi, hiperboreenii. Mă întreb totuși, unde erau popoarele hunice și chazare, născute din stricăciunea pământului neroditor
EVOLUȚIA RASEI UMANE ȘI MODIFICAREA STRUCTURI ADN-ULUI DE-A LUNGUL TIMPULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/347123_a_348452]
-
care, revărsându-se, mi-a creat în jur o adevărată Oază! Sigur că nu pot uita chemarea Mântuitorului „Veniți la mine voi, cei trudiți și împovărați...”, dar mie mi-a fost dat să cunosc sensul adevărat, natural-omenesc, al acestei chemări ancestrale, nu pe acela social-propagandistic. Mărturisesc cu sinceritate că acest miracol nu mi s-a tras de la nici-o eventuală întâlnire cu predicile sau cu chemările neobosiților religioși, de care chiar mă țineam departe din cauza lacrimilor tinereții mamei mele, ci de întâlnirea
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
agonia morții... Ai săi, acum, și mai vii, strălucind de patimă... Între gheare, un corp uman în cădere sub greutatea și zbaterea animalului suplu. Încleștarea fatală! Pe piept, pe umeri, pe coapse și pe față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
a întrebat de vreau să mă nasc în familia mea cu lumină de-nțărcat unde clipele liniștea o pasc, încât m-am pus și eu pe luminat. E plăcut aici,dar contabili de fiere și venin mă tot trag din spațiul ancestral de simt adesea-n coaste un suspin și versuri în galopul unui cal... De urc Pegasul să bântuiesc prin lume un dor mă cuprinde pe urme de senin, simt sub șa metafore de spume și uneori o clipă,pe-nserate,de
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
Ca-ntr-o peșteră sordidă Plouă revulsiv cu zoaie, Cu leșie grea, acidă Băloșind cu smog și ploaie... Ca-ntr-un deprimant carnagiu Sânge gri din cer se varsă, Un macabru mucilagiu Din batista morții stoarsă... Ca-ntr-o buclă ancestrală Moartea vine ca pe bandă... Puroiază infernală... Din a dezolării glandă Vara ce-a venit e-o toamnă Mortuară și tempestă, Din eteru-I ne condamnă Dumnezeu și ne contestă... Te-ai temut Te-ai temut și te vei teme Ca
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
că ceea ce este interzis ... capătă putere mare. Pentru că așa este omul alcătuit ... De aceea, dragi români, Dragobetele nostru nu poate fi înlocuit cu nicio sărbătoare de import, dar ... ce facem ca să-l readucem complet ... la viață?! El există în memoria ancestrală a neamului, nimeni nu se îndoiește de asta. Pe vremea copilăriei mele, „Ziua iubirii” avea o dată fixă, 24 februarie, zi care coincidea cu sărbătoarea, înscrisă cu crucea neagră în calendar, “aflarea capului Sf. Ioan”. În acea zi specială, sătenii se
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
fără tine,/tot am să ard.” („Azi, un strigăt neauzit”). Renașterea ciclică a naturii înseamnă pentru poetă și o renaștere spirituală și, odată cu înflorirea caisului, se produce și reînflorirea speranței și a iubirii în suflet: „și-acuma simt un zvâcnet/ ancestral/ de parc-aș fi pătrunsă de iubire// Sunt creangă înflorită/ în ascuns/ și mâna în neștire/ îți mângâie/ conturul străveziu / și luminat” („Azi am văzut primul pom înflorit”). Deși declară nonșalant: „Sunt primăvară ajunsă-n toamna vieții”, poeta nu se
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
Isailă Guzgan (avocat), Sfârlează (avocat) Cunoștințele și pasiunile istorice ale autorului sunt puse pe seama slujitorilor justiței, iar bogăția stilistică este dată de utilizarea unei exprimări metaforice elevate. Credința sătenilor simpli în reincarnare este pusă în evidență ca trăsătură a gândirii ancestrale. Astfel, se descrie credința că sufletele celor dispăruți se reîncarnează în păsări (zoomorfism) și revin în locul în care s-au născut. In roman apare porumbelul care zboară spre ceruri, la moartea melisei, , apoi, rândunica , revenită primăvara pentru a-și face
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
reflecție Cartea lui Ilie Dobre nu este numai romanul unui accident dintr-un sat uitat de lume. Accidente cu morți pe șosele vedem zilnic la toate posturile de televiziune, pe când, „Paradisul însângerat” aduce în față altă lume, una de legendă, ancestrală, care ne face să reflectăm profund la destinul nostru, lume care, „în marea trecere”, treptat, devine „Paradis în destrămare”, unde: „Portarul înaripat mai ține întins // un cotor de spadă fără de flăcări // Nu se lupotă cu nimeni // dar se simte învins
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
săi, departe de țară, departe de cei dragi, dincolo de lumea pe care o cunoaște și o recunoaște, Georgeta Resteman își adună picăturile de suflet, rostind un dulce: te iubesc, române și te iubesc, România! Apare astfel, ca o verigă a ancestralului sau dor, o lacrima sfântă, ca o rostire psaltica, imaginea tatălui său - element ființial necesar pentru aflarea rostuirii interioare și a echilibrului: „Revăd tabloul sacru al bunătății tale/ Cu drag, în poarta casei de sub munți/ Mă așteptai c-un zâmbet
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
M-am așazat jos, lângă el și i-am luat capul în poală, privindu-i ochi expresivi și plini de tristețe, care mă întrebau, parcă, „de ce lui îi fac rău unii oameni, dacă el nu face rău nimănui?” Firea sa ancestrală, venind parcă din vremurile mult îndepărtate de așa-zisa civilizație anemică și agonizantă ce o trăim noi azi, îmi spunea că este mai bine să-l las singur după ce-i dădeam cu apă rece, să-i potolesc usturimea. De la Ursu
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
avea. Și, cum nici drept „credul” nu puteam să-l catalogăm, ajungeam în final a înțelege doar că, ori așa i-a fost creată rasa, ori așa i-a fost educată, poate, copiind cu fidelitate comportamentul ales ce îl aveau ancestralii și prietenoșii săi stăpâni. Oameni și animale, sub un noian de legi ale unei „civilizații”, mai sălbatice decât jungla, uneori! Suntem nevoiți a trăi împreună pe aceeași planetă, nu separat, fiecare specie pe a lui. Am fi fost oare mai
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
veacuri înrădăcinate în sufletele noastre, îmbrăcate în semne și simboluri dacice, invocând străbunii, operele sale nu pot dispărea niciodată. Dorul de a trăi prin și în ființa acestui neam arde și luminează calea lungă a speranței. Creația brâncușiană este dorul ancestral, încărcat de bucurie amestecată cu tristețe dar mereu acel dor încărcat de lumini și mistere. Și așa cum profetic spunea Brâncuși : “Dacă într-o zi omenirea, cu toate înfăptuirile ei, va ajunge la capătul drumului - ei bine - omenirea noastră se va
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind ca un nufăr sălbatic. Cerul se legăna în jurul lor, apa rîului fierbea de emoția neașteptată, și creația renăștea iarăși, din ea însăși, inundată de fericire
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
de peste două milenii. Totul era greșit întocmit, societatea nu avea drept scop final cultivarea valorilor, singurele care pot împinge evoluția societății spre un viitor mai bun, și fiecare individ trebuia să se lupte pentru el însuși, de unde și acel egoism ancestral, împins pînă la cinism și generator de ură specifică instinctelor primare. Pînă și generozitatea oamenilor bogați era un prilej de a arăta la televizor că ei au, ei pot, ei își permit să ne arunce cîteva firmituri, dar n-au
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
pe la ora zece seara, mînca ciocolată, se masturba sau se delecta leneșă cu prietena ei cea dodoleață, apoi se culca nepăsătoare la tot ce simboloza, în jurul ei vînzoleală, pasiune sau intrigă. Adelina se gîndea la fata aia cu mila aceea ancestrală a sexului slab și puternic, delicat și carnivor, în lupta cu sexul opus, ea n-ar fi suportat această dezertare de pe cîmpul de luptă, cu toate că nici în crudul război nu avea curajul să se arunce în linia întîi, ca eroii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie spre a-i strica liniștea ancestrală. Prin ea, pentru că am trăit-o, îmi pot permite a măsura cu exactitate distanța ce mă separă azi de inocența primului „te iubesc”. Norii acestor atât de dragi amintiri încep a se cerne, prinzând chip ca o nălucă în mintea
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
pavat cu beton, armat cu oțel, învelit cu sticlă și suspendat în fire și sârme ca de păianjen... Fluierând vesel o melodioară, ridica și cobora ritmic brațele și călca apăsat respirând lacom. -Ei, da, aer, apă, soare, pământ!... Amestecul lor ancestral...Și eu, departe de institut, de registre și fișe, de aparate.... Ce zic eu, departe și de mine însumi, cel integrat și angrenat zi de zi...Epurat și detașat... Reconstituia în gând ultima lui escapadă aici, dincoace de sat și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 656 din 17 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Floarea Cărbune “Ancestralele chemări “ O poetă sensibilă trăind în tensiunea dintre concept și imagine aflăm în volumul de poeme ”Ancestrale chemări “, apărut la Editura ”Lidana “, Suceava, 2010, semnat de Floarea Cărbune, dobrogeancă care trăiește o tensiune adâncă între spirit și trup. Încă din
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 656 din 17 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Floarea Cărbune “Ancestralele chemări “ O poetă sensibilă trăind în tensiunea dintre concept și imagine aflăm în volumul de poeme ”Ancestrale chemări “, apărut la Editura ”Lidana “, Suceava, 2010, semnat de Floarea Cărbune, dobrogeancă care trăiește o tensiune adâncă între spirit și trup. Încă din titlu poeta face trimitere la strămoși, la înaintași care parcă o cheamă spre locurile natale. Volumul, apărut
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
la înaintași care parcă o cheamă spre locurile natale. Volumul, apărut în condiții grafice deosebite, ( copertă și grafică semnate de Mihai Cătruna și tehnoredactarea Simina Silvia Șcladan- scriitoare dedicată literaturii pentru copii), este structurat în cinci cicluri: Petale de iubire, Ancestrale chemări, Thalassa! Thalassa!,Licoare magică, Iubirea,Neliniști metafizice, și se încheie cu Reflecții la “Ancestralele chemări “, semnate de poeta Georgeta Olteanu și Postfața doamnei prof.ing. Simina Silvias Șclatan, cicluri a căror temă se interferează, evidențiind visceralul ce resimte cerebralitatea ca
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
copertă și grafică semnate de Mihai Cătruna și tehnoredactarea Simina Silvia Șcladan- scriitoare dedicată literaturii pentru copii), este structurat în cinci cicluri: Petale de iubire, Ancestrale chemări, Thalassa! Thalassa!,Licoare magică, Iubirea,Neliniști metafizice, și se încheie cu Reflecții la “Ancestralele chemări “, semnate de poeta Georgeta Olteanu și Postfața doamnei prof.ing. Simina Silvias Șclatan, cicluri a căror temă se interferează, evidențiind visceralul ce resimte cerebralitatea ca presiune asupra memoriei care face să vibreze trăirea:” Când norii se adună pe Cer/ Și
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
care face să vibreze trăirea:” Când norii se adună pe Cer/ Și vântul, praful lumii îl poartă. Între Cer și Pământ se deschide o Poartă/ Prin care ploaia, viu argint,/ Picură viață pe bătrânul Pământ. “( Grădina bunicii). În acest decor ancestral se desfășoară aventura eului, unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]