2,471 matches
-
asigură că nu e urmărit și o ia spre locul de ancorare. Va dura Între 30 și 50 de minute până când informația va ajunge la toți ceilalți, inclusiv la căpitanul Morovan și la echipajul lui. În minutul 60, corabia ridică ancora și navighează fără oprire până la Varna. Acolo se află trei corăbii de luptă ale Moldovei, sub pavilion venețian. Cu totul Întâmplător, tot acolo se mai află două vase de pescuit ale Veneției, care se pot transforma rapid În vase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovei, În numele căreia vor trebui să lupte. Până la clipa debarcării mai aveau, Însă, mai bine de două săptămâni. Căpitanul Morovan nu ordonase traversarea mării, ci preferase navigația de-a lungul țărmului dobrogean, cu escală la Varna. Acolo, vasele care puteau ridica ancora pentru a le veni În ajutor În cazul unei evadări neprevăzute din Istanbul aveau să fie puse În stare de alertă. Iar Alexandru avea să vadă, din nou, figurile condottierilor venețieni. După cum arăta cerul, dincolo de Varna nu-i Întâmpinau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Doi. În caz de eșec al misiunii sau de catastrofă În țară Întreaga activitate Încetează. Vă repliați pe traseele indicate spre corabie. Nu veți primi semnale, ci veți fi luați de Îngerul vostru păzitor. Nu veți primi explicații până la ridicarea ancorei. - Gabriel, interveni Alexandru, cine sunt Îngerii noștri păzitori? Cum Îi identificăm? - Nu-i puteți identifica În nici un fel. Ei vă cunosc, Însă. V-au văzut de multe ori, la Suceava sau În tabăra de la Tudora. Sunt Apărători pregătiți de căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa Împotriva cui și În ce moment va porni. Aceste informații cădeau În sarcina altor Apărători strecurați printre oștenii imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Asta e situația. V-am pus la curent. Acum, nu ne rămâne decât să ne rugăm lui Dumnezeu să ne scoată de aici cât mai repede. Căpitanul urcă pe punte și dădu ordine echipajului. Se auzi zgomotul greu al lanțului ancorei care se ridica. Nava se desprinse Încet de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din care se putea vedea poarta, Încă din prima secundă În care ar fi fost deschisă, dar și corabia pe care echipajul căpitanului Morovan aștepta o cât mai rapidă ridicare a ancorei. Alți doi Apărători sosiră lângă el și, Înțelegând că are nevoie de spațiu pentru un ultim portret, Împinseră ca din Întâmplare mulțimea, făcând loc pentru instalarea șevaletului. Nimeni nu acordă atenție acestei extravaganțe, căci toată lumea avea privirile ațintite spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
punte, dar unul fu străpuns de Înger, iar celălalt fu izbit de buzduganul lui Alexandru, se răsuci pe loc și căzu În apă. - Ancora! strigă Morovan, agățat de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră cu prăjinile În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul ordinului secret prin Înfruntare directă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șansă, dar una foarte mică. Până la ora asta marele vizir a fost Înștiințat, iar sultanul poate ordona focul de artilerie În strâmtoare. * - Este o corabie comercială care a ancorat pe la mijlocul lunii decembrie, spuse șeful patrulei trimise de Ștefănel. A ridicat ancora fără permisiune acum o oră sau două, dar a ancorat din nou În apropierea palatului. O parte din echipaj a coborât la țărm și s-a amestecat În mulțime. - O navă de spionaj... murmură Ștefănel. Sub ce pavilion? - Genovez! - Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din golf și căderea de a ordona artileriei de pe cele două maluri ale strâmtorii Bosfor. - Patru curieri să meargă la palatul Topkapî și să-l invite pe sultan cât mai repede la Ak Sarai. Galioanele să fie pregătite să ridice ancora. Patru trireme să plece chiar acum spre corabie. - Abordaj? - Nu. Să ceară permisiunea de a urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele pline cu ieniceri se apropiară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropiară de corabie până la două lungimi de suliță, dar pe măsură ce pânzele erau ridicate pe toate cele trei catarge, nava câștiga În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe mal, iar două galere de război ale imperiului Începură să ridice ancora. - De asta Îmi era teamă... Îi spuse Morovan lui Gabriel. Marele vizir a ordonat galerelor să ne blocheze la mijlocul golfului. De aici putem scăpa, dar din strâmtoare nu. Adunați pe punte, Apărătorii și Îngerii lor priveau manevrele navale. Corabia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile Înspumate ale golfului, Înaintând direct spre cele două galere. Caicele poliției vamale rămăseseră cu mult În urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două galere. Caicele poliției vamale rămăseseră cu mult În urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În formație de escortă!! exclamă Morovan, parcă nevenindu-i să creadă. -Galioanele cu semnul șarpelui și săgeții au ridicat ancora și se Îndreapta spre flota sultanului! Pe punte se pregătește artileria! - Ce naiba se Întâmplă pe marea asta?! Întrebă Gabriel, neștiind ce ordine să mai dea și cine este acum adevăratul adversar. Pricepe cineva? Poate eu m-am prostit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare de memorie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
proprie. De numărul mare de cetățeni adunați a profitat, nevrând să scape o asemenea oportunitate de afaceri, frizerul cel tânăr, căruia toată lumea Îi spunea Marinaru, pentru că a făcut armata doi ani la Marină, s-a Întors de acolo cu o ancoră tatuată pe bicepsul drept și o sirenă cu țâțele goale pe antebrațul stâng (pe care o cheamă Dița) și poartă numai tricouri vărgate, marinărești, și o centură lată din piele, cu cataramă pe care e imprimată stema țării. Domnul Marinaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țara să-i lase pe săraci să se deprindă cu mila. * * * Trecuse jumătate din Luna Întâi. După ce podoabele de Anul Nou fuseseră luate de pe ușile caselor, cetățenii din Azuchi realizară că se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e? — Era în Japonia, la Anul Nou, dar s-ar putea să fi plecat deja la Nagasaki, ca să se întoarcă în India, prin Macao. Conform unei scrisori pe care am primit-o de la vărul meu, corabia lui urma să ridice ancora în ziua a douăzecea. — Vărul tău? — Se numește Ito Anzio. — N-am mai auzit niciodată numele „Anzio“. Nu are un nume japonez? — Este nepotul lui Ito Yoshimasu. Numele lui e Yoshikata. — A, acela este? O rudă a lui Ito Yoshimasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miază-zi-apus și spre miază-noapte-apus, ca să ierneze acolo. 13. Începuse să sufle un vînt uscat de miază-zi, și, ca unii care se credeau stăpîni pe țintă, au ridicat ancorele, și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vînt furtunos, numit Eurachilon. 15. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vîntului, și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de pămînt. 28. Au măsurat adîncimea apei, și au găsit douăzeci de stînjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou, și au găsit cincisprezece stînjeni. 29. De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, și doreau să se facă ziuă. 30. Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, și slobozeau luntrea în mare, sub cuvînt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, 31. Pavel a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, și doreau să se facă ziuă. 30. Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, și slobozeau luntrea în mare, sub cuvînt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, 31. Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă oamenii aceștia nu vor rămîne în corabie, nu puteți fi scăpați." 32. Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă jos. 33. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
grîul în mare. 39. Cînd s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în același timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s-au îndreptat spre mal. 41. Dar au dat peste o limbă de pămînt unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în camera aia erau prea mulți bărbați bine făcuți ca să ne pierdem vremea discutând cu gașca aia de idioți pletoși. Chiar dacă toți erau niște drăguți. Dar chiar când mă pregăteam să ridic ancora, Luke mi-a spus: — Când aveam nouă ani, n-aș fi îndrăznit să mă îmbrac ca Johnny Rotten. Mai curând m-aș fi prezentat pe post de Maica Tereza. —De ce? l-am întrebat eu politicoasă. —La vremea aia eram băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi stric gura de pomană cu el! — Bine, atunci ce-ai făcut? — Păi, l-am pus jos și i-am trântit la bocanci până când l-am umflat. I-am tras-o ca lumea peste tot. Dup-aia am ridicat ancora. Acum măcar știu că e p-undeva un afurisit de student care n-o să le mai spună oamenilor să se dea din calea lui. Restul clasei dădu din cap aprobator. — Studenții ăștia afurisiți sunt toți la fel! începu alt zidar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
căzuți pe podeaua din carlingă și apoi am aprins lumina și i-am numărat. După aia m-am dus la timonă și l-am pus pe Eddy să se uite sub pupă după niște fiare pe care le foloseam ca ancore cînd pescuiam și fundul era atț de stîncos, că nu voiam să risc să-mi stric ancora. — Nu găsesc nimic. I-era frică să stea acolo, lîngă domnul Sing. — Treci la roată, i-am spus. Ai grijă spre ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]