954 matches
-
Filimon, a lui Ghica. Destinul a vrut ca talentatul aranjor de echilibre horticole, chemat la Constantinopol pentru a grădinări seraiurile sultanului, să moară în România, probabil de febră tifoidă, înainte să apuce să plece. Asemenea întîmplări, unele dramatice, altele mai anecdotice, dar avînd, toate, ținută, sînt multe în cartea lui N. Vătămanu. O intarsie de suflet în decor care, cu timpul, s-a măcinat, din oameni morți și case dărîmate alegîndu-se un praf care se-așază în tipar. Case literare - bunăoară
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
în serios. E multă amărăciune ascunsă în aceste povestiri, dar și cât haz! ,, Oamenii normali" ai lui Tudor Octavian pe care îi întâlnim, pe stradă sau oriunde, zi de zi, joacă eterna ,,comedie umană". Dar scriitorul nu reduce totul la anecdotic, lui îi place să povestească - ar putea scrie lejer o O mie și una de nopți, a mileniului trei - și o face cu inteligență. Rareori un scriitor reușește să-i captiveze pe cititori în așa fel încât aceștia să se
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
captivat serios. Narațiunea s-a transformat prea mult într-o demonstrație de logică științifică, fie și în termenii absolut permisibili ai ficțiunii, și a rămas prea puțin un joc, un pretext narativ prin excelență. Cu puțină detașare și o invenție anecdotică mai bogată, romanul lui Bogdan Brătescu ar fi oferit o lectură, în primul rând, mai lejeră și, poate, chiar mai captivantă narativ. Povestea de dragoste cu Christina merita o pondere mai mare în roman. Altfel, Bogdan Brătescu scrie bine și
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
încă incert, ficțiunile puteau trece cu ușurință drept fapte. Mai mult, ele puteau intra fără grijă în biografia autorului sau chiar, ca aici, a traducătorului. N-am făcut însă acest ocol istoric, cam întins, într-adevăr, doar pentru portanța lui anecdotică. Ce am vrut să arăt este că, la rece privind lucrurile, destinul lui Cârlova e mai puțin complicat decât acela al lui Hrisoverghi. N-a dat naștere unor legende de asemenea amploare. Ipoteza că ar fi fost ftizic și moartea
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
acest poem, se rostea astfel : Plastică și muzicală, poezia se concentrează, spre final, într-un simbol al jertfei copilăriei, al despărțirii de vârsta candorilor. Acest poem, singur în măsură să consacre un talent, face trecerea spre o lirică detașată de anecdotic, pornită dintr-o experiență unică. 9. În ultimă instanță, intrând în laboratorul intim de creație al poetului, spunem că gestul utilitar al tatălui, pregătit și desfășurat în prezența băiatului, pentru maturizarea indirectă a acestuia (ca în basmele noastre populare), este
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
să alunece de pe stânca vieții, să știe, ori cel puțin așa îi bate gongul sinelui, că amintirea existenței lui va mai reverbera un timp, poate chiar în texte scrise. Oralitatea a devenit de acum rezerva îngăduită nu numai folclorului, legendelor, anecdoticii, miturilor, ci și prin îndreptare științifică, chiar antropocentrismului. A treia notă se constituie dintr-o laudă, deloc de curtoazie a lucrului bine făcut, menit să dureze: prin minuțiozitatea analizelor realizate de profesorul Gh. Glodeanu - cu deschidere de luat în seamă
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
nu era posesor al harului dumnezeiesc; prin urmare, avea toate calitățile, în afară de una singură: pur și simplu, nu era episcop. ș...ț Așadar, pînă la urmă, îmi era clar că rațiunea canonică trebuia să primeze asupra celei politice." Un reflex anecdotic al situației se va produce la Uppsala în 1968, la o reuniune ecumenică, unde Trifa îl va prezenta pe Anania drept "o oaie rătăcită", iar acesta din urmă va replica numindu-l pe Trifa "un păstor rătăcit"... Contactul cu Lumea
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
pe la sfîrșitul anilor '80 la studii de imagologie și interculturale, este căsătorit cu o femeie care nici ea nu e franțuzoaica, și că au împreună un copil. Întîmplarea face să ne aflăm într-o vreme a exhibării fără limite, a anecdoticului frizînd trivialul, a diarismului declamator, așa că nu mă simt ipocrita sau deplasată mărturisindu-mi uimirea față de această biografie ne-biografică. Nu vreau să spun că sînt dezamăgită că nu am aflat mai multe despre Tzvetan Todorov, la nivelul unui omenesc
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
necunoscute și poate chiar mici surprize, pentru o viitoare ediție critică. Nuvela Tatăl, păstrată fragmentar, deși "un experiment ratat" (cum just o apreciază Leon Baconsky în postfață), e un proiect ambițios al foarte tânărului prozator. Narațiunea e artificioasă prin gustul anecdoticului și al senzaționalului, cu întorsături spectaculoase, cu exploatări patetice ale resurselor sentimentale, pe care le vom reîntâlni în micile romane comerciale ale prozatorului de mai târziu, dar cu alte medii și cu alte motivații, cu o mai bună stăpânire a
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
întreținută prin aspectele exterioare ale vieții mondene din Bucureștii timpului (baluri, întîlniri, plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții, jocuri de șah), ca și prin relevarea unor trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion Ghica: lucid, exprimîndu-și patriotismul într-un limbaj temperat, departe de stilul romantic al tinereții, ironic, senzual, calm și fin tactician, cu o energie controlată dar și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. însă Georges Tzipoďa nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. Alexandru Țipoia: Secvența sa din actuala expoziție de la Palatul Mogoșoaia reprezintă deopotrivă, într-un rezumat sever, coordonatele majore ale unui program estetic și înalta vocație a libertății pe care o presupune actul creator, dacă privim lucrurile într-o perspectivă morală
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar pentru criticul nostru pare, în același timp, sursa analizei seci, fără atracție. Cioculescu face din elemente filologice clasice, elemente de poveste. Niciodată critica nu a intrat atît de bine în anecdotic așa cum se întîmplă în "mărturiile" sale. Cioculescu suferă în zilele noastre de o boală specifică unui anumit tip de critică - cea care n-a dat naștere unor "mituri" literare, o critică din care n-au tocit copiii la școală, care
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
mai trebuie dovedit doar celor care nu au nici cea mai firavă percepție a sinelui. Trecînd peste diferențele psihosomatice generale, pe care și un amator le poate demonstra fără note de subsol, aș propune să ne oprim la cîteva considerații anecdotice: o femeie nu poate face pipi în poziție de drepți, fără complicații ulterioare, iar un bărbat nu are orgasm multiplu; femeia nu-și lasă mustață și nu se bărbierește sau, dacă se bărbierește, totuși, o privește personal pentru că oricum este
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
Călinescu” în timpul vieții profesorului și după aceea. Vorbește Al. Piru, constați, dar vorbește și N. Gheran, fără îndoială, dând frâu liber umorului său care uneori este negru. Este un cinic jovial Niculae Gheran, cum spuneam, înclinat să facă mult loc anecdoticului și uneori rumoarei cancaniere (titlul unui capitol: „Bârfe și nu prea”), întâmplărilor comice, capabile să producă, atunci când le pune în scenă, spectacole savuroase.
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
felul, documente de arhivă, publicații de epocă, scrieri uitate sau puțin frecventate ș.a.m.d., autorul schițează - în siajul lucrării lui Michel Foucault despre „nașterea închisorii” - o întreagă istorie culturală a detenției în spațiul românesc, doldora de informație și pigmentată anecdotic. Dar și o imagine a mecanismelor societății, a modernizării sale politico-instituționale, a evoluției sistemelor legislative și de putere sau și a tipologiilor represive, plasate în contexte europene mai largi; nu întîmplător zăbovește, în atente studii de caz, asupra felului în
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Din cînd în cînd, criticul iese însă din arena actualității și face considerații melancolice atașante despre trecerea timpului sau despre vulnerabilitățile proprii; nu se eroizează și, mai ales cînd își evocă tribulațiile din „obsedantul deceniu”, nu uită să picure detalii anecdotice amare cu privire la cei care trec, după 1989, drept repere ale purității. Oarecum tot în acest sens, iată și cîteva considerații ce rezumă un întreg sindrom al vieții culturale postdecembriste: „...pocăiții au devenit numaidecît procurori morali. (...) Adică judecători implacabili. O țin
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
anii maturității trăiți sub zodia regimului comunist, cu noi răspunderi și munci, alte prietenii inclusiv cele feminine, și mai ales noi experiențe dezamăgitoare, nu atît pe planul ideologiei (pe acestea nu le reneagă) cît în practica socială. Dincolo de această latură anecdotică și confesivă cartea reprezintă mai presus de orice, un document extrem de valoros, de o incontestabilă autenticitate umană și seriozitate, asupra celor două mari flageluri, Holocaustul împotriva evreilor și teroarea comunistă îndreptată împotriva tuturor, inclusiv a propriilor aderenți. Deci la 20
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
apelînd la imagini, la surprinderea "pe viu" a unei faune și a unei ambianțe. Interesul cercetătorului, axat pe epoca interbelică și pe cea postbelică, se orientează spre figura umană surprinsă pe cît cu putință în pitorescul său, în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu schițe voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în joc, nota
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
păstrează în logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a legării de un context relativ stabil , mult evocatele anecdote istorice nu sînt decît etimologizări populare, contemporane sau ulterioare. E caracteristic pentru o expresie familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare pitorească. De fapt, locuțiunile apar cel mai adesea prin analogie, prin variații în sintagme preexistente. Anecdotele istorice atestă de obicei doar ocazia
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
Înțeles nu formal, ci integrator, acaparant, diluvial).Un limbaj care ia în stăpânire tot ce întâlnește în cale. Până la Însemnări din ținutul misterios, acesta dădea senzația că e ținut într-o nefastă carantină. Luau ochii, în schimb, valorile, așa spunând, anecdotice. Poemele lui Gabriel Chifu puteau fi povestite sau, și mai și, explicate didactic. A făcut carieră, dacă e să dau un singur exemplu, Bastonul de orb, criticilor fiindu-le la îndemână să-l rezume și să-l ideologizeze. Acum, însă
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
Dan Sociu, cel care a acreditat, în bună măsură, rețeta minimalismului în poezie, dar care părea că și-a pierdut tonusul prin Pavor nocturn (2011). După o călătorie cam neconvingă toare în sfere abstracte (volumul anterior renunța aproape total la anecdotic sau la scenariile epice), Poezii naive și sentimentale e o revenire la sursele tranzitivității à la Dan Sociu, care se recomanda drept cel mai direct și mai lipsit de (auto)iluzii poet contemporan. Impresiona, încă din Borcane bine legate, bani
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
Barbu). În schimb, scenele de intimitate în care sunt surprinși, îndeaproape, scriitori contemporani (și omenește, foarte apropiați) lui Dinu Pillat sunt absolut cuceritoare. Sigur că figura centrală a amintirilor (foarte sobre, contrapunctate de anecdote lipsite de acea dezagreabilă lejeritate a anecdoticului) e disputată între Ion Pillat și G. Călinescu. Lucruri îndeobște cunoscute (inclusiv din edițiile anterioare), dar încă înzestrate cu un farmec iradiant. În ce-l privește pe Călinescu, mi se pare pilduitor amănuntul că fusese tentat într-un rând să
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
am nici putere./ «Stirile despre moartea mea/ Sînt exagerate»,/ Spunea Mark Twain/ Ieșit și el dintr-o boală./ Oricum, de ce ar trebui/ Să-ți fie rușine/ Cînd suferi/ Nici fiarele/ Nu se atacă între ele/ La adăpătoare”. Dar mediaticul, politicul, anecdoticul, chiar biograficul devin irelevante pentru noua experiență poetică, ieșită din apropierea omului de moarte, pentru a o asista. Omul care va muri nu mai este, în acest caz, un personaj încorporînd (simbolic) și ilustrînd o moarte abstractizată prin condiția ei de
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
nu va muri Omul, ci acest personaj în carne și oase, poetul scriind despre suferința lui. Bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu-l îndeaproape, purifică, decantează și esențializează. Poezia se scutură de anecdoticul suculent din La Lilieci și elimină tot ceea ce ar putea însemna un „balast”. Centrul de greutate s-a deplasat. Savoarea limbajului, epicul colocvial al unei comunități rurale, insert-urile ironice, în el, ale autorului hiperinteligent au dispărut cu totul. Rămîne
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
s-ar zice, periculoasă: „Mircea Ivănescu e același orice selecție s-ar face” (p. 12). Sigur, urmează și o repliere protocolară, criticul mărturisind imediat după aceasta că, în ce-l privește, preferă volumele finale, simfonice, celor inițiale, prea ancorate în anecdotic. Și totuși, pièce touchée pièce jouée. Nu cumva, „jucând” astfel, criticul își subminează propriul proiect, tăindu-i din rădăcină orice sens (cu excepția celui „publicitar”, de mediatizare a unui poet aflat într-un evident con de umbră)? Eu cred că da
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]