976 matches
-
arterială cu complicații (edem pulmonar acut, encefalopatia hipertensivă) 17. Insuficienta respiratorie acută (hipoxia hipoxica, hipoxia respiratorie - corp străin în căile aeriene superioare, edem laringian, astmul acut grav, bronhopneumonia, pleurezii cu lichid masiv, hipoxia cardiacă, șocul cardiogen, edem pulmonar acut, hipoxia anemică severă cu hemoglobina sub 7g/dl 18. Embolie pulmonară 19. Sincope 20. Come 21. Abdomen acut 22. Pancreatita acută 23. Septicemie 24. Meningita la copii 25. Encefalita 26. Deshidratare severă 27. Șoc hipotermic 28. Tentative de suicid 29. Intoxicații involuntare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147764_a_149093]
-
dreptul la un moment Portia, dar la ce bun să inserezi două? Coloana sonoră barocă este în schimb încântătoare, ca și locațiile venețiene care arată de parcă au fost vizitate de Mr. Proper. Dar produsul finit nu oferă decât niște râsete anemice, o poveste greu de crezut și un hățiș de personaje uneori la un pas de ridicol.
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
rinichi, la ficat. Tot soiul de examene de laborator fură întreprinse, fără a se ajunge la vreo concluzie. În fine, se ordonă numărătoarea globulelor albe și roșii. Rezultatul fu că geograful poseda încă suficiente globule roșii ca să nu fie declarat anemic, iar globulele albe își păstrau numărul legiuit, fără primejdie de leucemie. Un examen se făcu și în direcția cordului, bănuindu-se vreo leziune sau inflamație. Inima funcționa impecabil, cu toate astea temperatura nu numai persista, dar câteodată creștea pe neașteptate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu galbene sau albe, ca pe cerul nopții, ci sclipeau în mii de culori: violete, roze, verzi ca jadul, ciclam, acaju... Îmi zicea că așa sânt ele-n realitate, dar noaptea ochiul nostru nu mai distinge culorile, așa că le vedem anemice, jalnice, despuiate de frumusețe. Așa mi-am explicat atunci paloarea tristă a ruinelor ce ne-au ieșit în față. Era ca și când secole trecuseră peste clădirile din tablou. Nici un perete al lor, subțire și fragil ca hârtia, nu mai era-ntreg
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
este domoală, 3, 5 m la 1 km. Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui, cu greu își croiește drum. Versantul drept este încă domol, ca și în bazinul superior. Văile secundare de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor. Doar la gură, în regiunea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cu frenezie. La ideea seninului senator de a da puțin ceasul istoriei înapoi spre a se ajunge din nou în situația în care domnul prim-ministru nu fusese silit de împrejurări să-și predea mandatul, s-a aplaudat ceva mai anemic. N-am înțeles prea bine de ce, că doar nu a fost puciul parlamentului, ci al domnului Cazacov. Nu știu dacă domnul Gelu Voican a înțeles mai bine decât mine reacția sălii, dar nu părea impacientat că nu a primit un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am făcut nici o conexiune între starea mea și mirosul din metrou. Eram sigur că este din cauza anemiei. Pentru că am multe rude care practică medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metroul de pe linia Chiyoda, nu am observat nimic neobișnuit. La stația Kokkai-gijidōmae, îmi aduc aminte că două doamne erau afundate în scaune și aveau capul plecat. Un angajat de la metrou avea grijă de ele. M-am gândit că poate erau anemice, ceva de genul ăsta. Asta li se întâmplă adesea femeilor. Faptul că erau două era întâmplător, sau, mai degrabă ciudat. Chiar bizar. Însă în afară de asta n-am observat nimic altceva. Am coborât la Nogizaka și, când am ieșit afară, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Voiam să mă întorc acasă, dar era mai aproape firma. M-am decis să merg la muncă. M-am rătăcit și m-am învârtit prin aceleași locuri de două, trei ori. Îmi era foarte greu să merg. Credeam că sunt anemic. Am intrat într-un magazin să cumpăr harta orașului, dar nu reușeam să citesc. Îmi era frică să nu mi se fi spart vreun vas de sânge. În ultima perioadă a crescut numărul celor care pățesc așa ceva la treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ceea ce ar trebui să faci când îți purifici chakra, ar fi să-și fortifici forța vitală. Nu am făcut așa. Iar chakra nu era echilibrată. Am suferit. Simțeam o căldură groaznică, apoi un frig insuportabil. Nu mai aveam energie, eram anemic. Era periculos. Nu puteam mânca, am ajuns la patruzeci și șase de kilograme. Acum am șaizeci și trei. Chiar și la cursurile de la facultate mi se făcea rău și nu puteam studia. Atunci am mers la sediul sectei Aum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
necaz...poate reușim să ne facem o vacanță cât mai frumoasa, să nu coste prea mult, dar să ne plimbăm mult să vedem cât mai multe pe litoral. Ce fată minunată am și eu nu-mi dau seama. Un zâmbet anemic Înflorise În colțul gurii ei. Acum suntem În vacanță, ne distrăm...nu ne mai gândim la ... știi tu ce... Da, aveam nevoie de o vacanță de câteva luni ca să pot merge mai departe. Numai cu tine pot face asta. Dar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai multe imagini. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea În unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate Începuseră să se vadă pe linia orizontului, devenită Între timp albastruviolet. La Început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se Înfățișa privirii ca o imensă avalanșa de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă În două locuri de catargele a două vase aflate undeva la ancoră, mai departe de țărm
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pereții zugrăviți Într-o nuanță plăcută de roz, pe care atârnau mai multe fotografii Înrămate reprezentând diamante, rubine și alte asemenea pietricele care ar fi putut stimula lăcomia unui Solomon sau doi. Am luat loc și am așteptat ca tânărul anemic din spatele mașinii de scris să termine de vorbit la telefon. După un minut, zise: — Te sun eu mai târziu, Rudi. Puse receptorul jos și mă privi cu o expresie care nu era departe de a fi de-a dreptul nepoliticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nebunie să deseneze un nas mare, iar cel de aici era un adevărat plisc de pelican. M-am gândit că era lucru curios să găsești așa ceva În biroul unui respectabil om de afaceri. Făcându-și apariția din celălalt birou, tânărul anemic Îmi oferi explicația acestui fapt: — Nu mai durează mult până te primește, zise el, adăugând: Pe alea le ține ca să-i impresioneze pe ovreiași. Mă tem că nu pricep. — Avem mulți clienți evrei, Îmi explică el. Desigur, nu vor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
strânsă de o mână roșiatică, de măcelar, care păstră urme albe când i-am dat drumul: mai mult ca sigur, tipul avea sângele ca un sirop diluat. Îmi zâmbi dulce și apoi se uită peste umărul meu la secretarul său anemic, care tocmai voia să Închidă ușa. Jeschonnek Îi zise: — Helmut! Un ibric cu cea mai bună cafea tare pe care o poți face, te rog. Două cești, fără Întârziere. Vorbi repede și precis, bătând darabana ca un profesor de elocință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spus. Nu-i nevoie să mă conduceți, cunosc drumul. Sunteți amabil, când ieșiți, să Îi spuneți băiatului ăluia să vină la mine În birou? — Sigur că da. Îmi dădu Salutul Hitler. Am bălmăjit și eu: — Heil Hitler. În celălalt birou, anemicul citea o revistă. Înainte de a termina să-i spun că șeful lui Îi solicitase prezența, privirea mi-a căzut pe cheile care stăteau pe birou, lângă telefon. Mormăi și se smulse de pe scaun. În dreptul ușii, am zăbovit: — A, ai cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tot mai convingător că fratele meu a fost așa dintotdeauna. Într-o după-amiază de început de iulie, când veni în vizită la Homestar, Karin îl găsi pe Mark uitându-se la un documentar de călătorii cu un preot blând și anemic, care se învârtea șontâcăind prin Toscana. Mark era vrăjit, de parcă ar fi dat peste cea mai extraordinară emisiune de tip reality. O salută pe Karin, surescitat. —Băi, frate. Uită-te la locul ăsta! Incredibil. Oamenii trăiesc acolo de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de podium. Se simțea anemic și ripostă iar cu analiză structurală, iar cu anatomie funcțională. Se pierdu în lobi și leziuni. Bipul scurt al ceasului îl anunță că era momentul să încheie. — Deci avem poveștile a două deficite foarte diferite, a doi oameni foarte diferiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și el bun la ceva: la cumpărături. Lui Vuia nu-i păsa dacă întârzie la ore și îți dădea întotdeauna restul exact. Dacă erai nemulțumit și îi făceai reproșuri, puteai fi sigur că o să fii împroșcat cu înjurături. Enăchescu era anemică. Asta are legătură cu sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-o frămânți. Enăchescu pășea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine o fac gratis, ca datorie patriotică. Trece pe lângă ea grăbit, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor, ca să dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
începe să se scarpine îndârjit după ceafă. A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altfel, sfârșitul este doar o chestiune de ore. La adăpostul întunericului, germanii vor primi întăriri iar mâine dimineață, poate și mai devreme, atacul va porni la fel de hotărât ca și precedentele. Numai că atunci apărarea lor va fi mai mult decât anemică. Ce poate face cu numai câțiva oameni epuizați, dintre care mulți răniți și cu muniția pe sfârșite? Fără speranța unei rezistențe eficace, are doar siguranța că mâine totul se va termina. Definitiv. Perspectiva nu-l îngrozește. Dimpotrivă, se simte foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
depus omagiile cuvenite la locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoșteam mai de aproape. Am iubit-o și pe ea. Ceasurile de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]