2,942 matches
-
subiectului este stăpânită; în caz contrar (scurtcircuit, scurgere de gaz etc.), înseamnă că subiectul este depășit de viața sa pulsională, că își pierde stăpânirea activității psihice profunde. În acest caz, există amenințarea de a fi copleșit de instincte, dorințe sau angoase. Emoții și sentimente Constituind o activitate inconștientă, visele lasă adesea impresii, sentimente, emoții simțite în timpul producerii lor («eram terorizată) sau percepute ulterior, la trezire («am visat ceva ciudat, care mă face să fiu tristă). Este deci foarte important să acordăm
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
este și el o invitație la detașare (a avea umor), la dedramatizare, la relaxare. Mesajul visului poate fi acela de a înceta să se îngrijoreze, de a opune pesimismului bucuria și încrederea, de a-și regăsi sufletul de copil. Frică, angoasă Frica este o emoție resimțită adesea în visele urâte și în coșmaruri. Ea poate fi atât de puternică, încât să ducă la trezire. Dezvăluie nesiguranța materială și afectivă în care se găsește subiectul și este semnul existenței unor angoase profunde
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Frică, angoasă Frica este o emoție resimțită adesea în visele urâte și în coșmaruri. Ea poate fi atât de puternică, încât să ducă la trezire. Dezvăluie nesiguranța materială și afectivă în care se găsește subiectul și este semnul existenței unor angoase profunde, adesea reținute și refulate în stare de veghe. Când subiectul nu este gata să își înfrunte temerile, frica se transformă teroare și panică, împiedicând continuarea visului (trezire intempestivă). Ea poate fi însoțită de tremurături și provoacă o accelerare a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
este propusă în diversele religii, apare rar în vis. Dacă intervine, scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
acțiunile în cauză simbolizează trecerea de la o stare la alta, așadar o perioadă de tranziție. Vezi Ușă. Sperietoare Destinată îndepărtării păsărilor pentru a proteja recoltele, sperietoarea presupune o anumită ambivalență: - inspiră frica, panica, oroarea, spaima și este un ecou pentru angoase, conștiente sau inconștiente, fondate sau nu; - are o funcție protectoare și induce ideea că frica este uneori salutară: ea avertizează împotriva pericolului și sporește forța reacțiilor. Spațiu Spațiul simbolizează latitudinea de acțiune oferită subiectului. Fie spațiul este liber, ceea ce induce
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
accentul pe necesitatea de a căuta adevărul și cunoașterea, dar și pe acțiunile de armonizare și de reconciliere ce trebuie operate între întuneric și lumină. Strâmt, larg Strâmtoarea simbolizează adesea dificultatea evoluției, încăpățânarea (îngustimea minții), senzațiile de sufocare (claustrofobie), chiar angoasa. Lărgimea evocă noțiunile contrare: libertate, amplitudinea mișcărilor, generozitate, toleranță (spirit larg), încredere. Însă, în sens negativ, lărgimea predispune la dispersare și confuzie. Spre deosebire de îngustarea gamei de posibilități sau de dorințe care autorizează alegerea, ea face dificilă luarea deciziilor. Evantai Semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
au avut cutezanța de a afirma că lumea este exclusiv și În chip autentic bună, iar dacă au făcut-o, s-a găsit Întotdeauna cîte un Monsieur de Voltaire să-i contrazică. Lumea este pătrunsă de vremelnicie, de suferință și angoasă; dacă Binele e cel care a creat-o, Înseamnă că a fost coruptă undeva pe parcurs. Diavolul apare ca o necesitate de la primele noastre reflecții asupra experienței lumii. Și totuși, dualiștii nu exclud aprioric nici una dintre ipotezele posibile: pentru maniheeni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei eroice pentru a salva prezentul compromis de traumele identitare. Astfel, nostalgia lui illo tempore va rămâne laitmotivul permanent al discursului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ești niciodată destul de singur când scrii", locul ospitalier prin excelență ar fi o pivniță uriașă, izolată de restul casei și în care comunicarea cu ceilalți s-ar limita la prag. Cum Kafka omul resimte ospitalitatea drept plină de contradicții și angoasă, el creează eroi care sunt, în felul lor, eterni străini, mereu sfâșiați între excludere și includere; Gregor Samsa din Metamorfoza va deveni parazitul și exclusul familiei sale, Karl Rossman din America sau K. din Castelul sunt "personaje în exil, dezrădăcinate
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exil, dezrădăcinate, aflate într-o perpetuă rătăcire". O povestire precum Ispită în sat prezintă ambivalența și ambiguitatea relației între oaspete și indigeni, în povestea călătorului ajuns într-un sat necunoscut, seara și care prin căutarea unei cazări, stârnește suspiciune, ostilitate, angoasă. Cum Kafka este un evreu ceh, de expresie germană, îndrăgostit de idiș, problema ospitalității se pune la el și în relația cu limba. El însuși afirmase că este "oaspetele limbii germane", ceea ce înseamnă un raport ambiguu și privilegiat cu limba
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care departe de a-i ușura întoarcerea este menit să o împiedice: magnificii cai nu pot fi transportați în Itaca. Menelau nu se preocupă de problema oaspetelui, luând cuvântul pentru a-și povesti propriile întâmplări, fără a băga de seamă angoasa lui Telemah în ceea ce privește întoarcerea sa grabnică. Încearcă să-l convingă să plece împreună în călătorie prin Grecia: "iute îmi înham caii și te duc prin cetăți, și toți or să se grăbească să-ți dea daruri, câte un trepied de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Antinou, pentru a-l primi pe marele erou, în realitate un bătrân egoist care vrea să se bucure de plăcerile vieții. Pentru cel care "insulele erau femei", regăsirea e dureroasă: "O durere mare cât cerul îi făcea să plesnească pieptul, angoasa îl gâtuia. Nu putea să suporte atâta suferință"200. Itaca este puțin descrisă în ea însăși, dar Giono transpune ansamblul, care păstrează un cadru mediteranean într-un peisaj din Manosque și împrejurimile sale. Giono o spune el însuși atunci când descrie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
servește drept "test de proiecție" care "excavează bazele psihismului". Într-adevăr Rousseau scrie Levitul după ce a trebuit să părăsească Parisul pentru că a publicat Emil. "Am părăsit Parisul cu inima strânsă de durere după decretul parlamentului" (Al doilea proiect de prefață). Angoasa, sentimentul de abandon, de singurătate, de neputință caracterizează această perioadă a unui om nevoit să fugă și să se despartă de doamna mareșal de Luxemburg care dorește ca Rousseau să plece pentru propria sa securitate. Rousseau împarte această "poveste crudă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
câmpenesc și naiv" al lui Salomon Gessner, ale cărui Idile și Moartea lui Abel a putut să le citească în traducere. Influența e puțin vizibilă, mai ales în visul arcadian și voința de a găsi în scris un derivativ la angoasă: " Ideile acestea triste mă urmăreau fără voia mea și îmi făceau călătoria neplăcută [...] Mă gândii să-mi amăgesc visărilor ocupându-mă de un subiect anume". Tema e dată de o lectură care se nimerește să fie foarte potrivită 319. "Lectura
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
absența legilor. Putem să vedem aici și o alegorie care semnalează impunerea sensului și violența sa letală. Dezmembrarea ca imagine a scrisului este foarte obsesivă la Rousseau. Judith Still amintește foarte nimerit pe această temă că în Visări Rousseau exprimă angoasa senzației de a fi sfâșiat în bucăți și aruncat în toate părțile, pierzând astfel sensul unei identități unificate; un corp dezmembrat permite memoria unității, amintirea a ceva care a existat ca întreg și s-a pierdut. Ospitalitatea violată ne antrenează
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pleacă în lume, primejduindu-și viața și prădând țărmurile străine"417. Dar există cauze mai profunde pentru această aprehensiune: străinul constituie o intruziune în sfera domestică, în viața privată și intimă, în cercul strâmt al existenței cotidiene, familiale și personale. Angoasa intruziunii, care poate merge până la refuzul găzduirii ține la fel de bine de analiză psihologică și sociologică privind intimitatea. Grupul social poate să resimtă ca o primejdie intrarea unui element exterior și diferit în sânul său. Fiecare grup se distinge printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
socială, etc. într-o repliere identitară ale cărei temeri și consecințe sunt prea bine cunoscute 424. Vom remarca, în perspectiva primirii străinului, în afară de faptul că distincțiile sunt bine stabilite și aceasta chiar din Antichitate (între cerșetori, imploratori, xenos etc.) că angoasa provocată de intruziunea celuilalt în casa ta nu privește numai pe străinii de rang inferior căci ea poate privi și persoane de rang mai înalt. Sosirea (întotdeauna neașteptată și prin surprindere) a unui rege sau a unui zeu care vine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a găsi lângă un prieten o societate în lupta cu singurătatea, un reconfort pentru chinul său, o ușurare a bolii sale. Dar și (fiindcă Roderick a fost un prieten intim al naratorului și îl cunoaște așadar bine) ca să-i împărtășească angoasa și nebunia. Gazda își primește cordial oaspetele, dar cu o cordialitate empatică "asemănătoare cu efortul unui om de lume plictisit, care se supune unei circumstamțe". În ciuda unei sincerități de care naratorul nu se îndoiește, totul în atitudinea gazdei este dublu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
secretus, etimologic ceea ce este separat), a ceea ce induce o punere la distanță, o exclusivitate care este și excludere, a ceea ce vrea să fie insula de nepătruns și rezervată a sinelui duce la construirea intimității ca secret. Furia bătrânului atestă această angoasă a unei deposedări de ceea ce constituie fundamentul însuși al identității sale. Și totuși, în strania familiaritate care pare să existe între cei doi protagoniști (fiindcă pe lângă unele semne de conivență - și înrudirea pe care o întrețin prin aceeași dragoste -, naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
permite. Dacă aș ști numărul exact de trepte, e foarte probabil că, cu dificultățile mele respiratorii, fiecare treaptă mi-ar face frică și m-ar opri"526. Micul ritual plin de voluptate și de durere e în măsură să provoace angoasa față de ce se află la capătul scării 527. Din acest moment nu mai sunt decât două ieșiri: fie să rămână jos pe prima treaptă, fie scara nu este acolo decât pentru a genera alte scări într-o înșiruire fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu cât fenomenul migrator trezește diferite tipuri de anxietate la individ, după cum au arătat-o numeroase studii făcute de psihologi și psihosociologi pe această temă556: anxietate persecutoare față de schimbare, anxietate depresivă care colorează cu durere obiectele abandonate. Există cu aceste angoase și aceste mecanisme de apărare o întreagă psihopathologie a migrației a cărei evoluție va depinde de capacitatea de a elabora aceste angoase și aceste sentimente de dezrădăcinare și de pierdere. Incidențele migrației asupra sentimentului de identitate sunt importante și pot
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe această temă556: anxietate persecutoare față de schimbare, anxietate depresivă care colorează cu durere obiectele abandonate. Există cu aceste angoase și aceste mecanisme de apărare o întreagă psihopathologie a migrației a cărei evoluție va depinde de capacitatea de a elabora aceste angoase și aceste sentimente de dezrădăcinare și de pierdere. Incidențele migrației asupra sentimentului de identitate sunt importante și pot să conducă la situații catastrofale sau la o evoluție reușită și creativă cu semnificația profundă a unei renașteri îmbogățitoare. Această ultimă situație
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceasta Cenușăreasa, Degețel sau Pinocchio 561. Nu trebuie, de altfel, să sub-estimăm formidabila dimensiune fabulistă proprie creației kafkiene. Adam și Eva au fost expulzați din Paradis pierzând pentru totdeauna gratificațiile, prezervările, securitatea, hrănirea continuă și necondiționată, pentru a cădea în angoasa abandonului și fatalitatea de a trebui să rezolve propriile lor nevoi în durere. Această expulzare este ca o naștere, prima migrare individuală cu disociere consecutivă: "Ei cunoscură binele și răul". Heruvimi cu aripi în flăcări păzesc întrarea acestui Eden interzis
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o aceeași mișcare împotriva unei situații considerate alienante și false. Neliniștea emigratului, sinonimă cu descumpănirea în fața primirii posibile, se afișează într-un sentiment de persecuție. Chiar înainte de debarcare, Karl afirmă: "De altfel, lumea are aici o prejudecată împotriva străinilor". Angoasa paranoidă răspunde acestei ostilități latente a noului grup social pe care o anticipă. Limba străină este de asemenea un factor de excludere. Învățatul, această corvoadă necesară, îi permite lui Karl să iasă din izolarea sa, dar lecția de engleză este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a ospitalității se organizează în jurul unei fantasme de căutare a securității în structuri și procese de alură rituală. Fondată pe mecanisme de repetiție, claritatea irevocabilă a ordinii și a docilității datorate mașinii rituale aduce o securitate, un zid chinezesc împotriva angoasei. Dar ritualismul nefiind legat de un conținut precis nu mai are nici sens religios nici chiar sens social, el este cel mult un fenomen estetic. Ritualul, ca structurare a unei compulsii de repetiție, o acoperă și o maschează pe aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]