2,924 matches
-
asumată și exprimată ca atare. „Aripi grele de păsări moarte // izbesc veșmântul arămiu din cetate. // Vechi rădăcini vremuiesc cenușă, // muntele tace, // icoanei de piatră îi cade ispită.” ( În fața morții). Perisabilitatea accentuată, vârstele care iși anunță chemările tulburi... măresc starea de angoasă care e gata să ucidă orice urmă de speranță. Lepădându-se de „straiul” greu al orgoliului, poeta încearcă să-și găsească liniștea prin rugăciune. „Doamne, spală-mă acum // de singurătate, // arde-mi cenușa-n cuvinte, // verdele semănat în iarbă // rupe
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
principalele simțăminte cu care se confruntă poeta, chiar și atunci când lucrurile par să meargă în sens pozitiv. Dar rămâne ceva, ca o durere surdă ori numai amorțită care, uneori poate lua o formă acută, ceea ce nu poate genera decât neliniște, angoasă, teamă. E mai curând tonul elegiac împrumutat fiecărui text, ceea ce dă o notă dominant bacoviană. Chiar și bucuria este tristă, fericirea temătoare, împlinirea - ciuntită de neliniște, ca într-o toamnă în care, frunzele în agonie prevestesc boala și sfârșitul. Iată
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
cu rezonanțe kharmice. CAPCANA CUVINTELOR este indisolubil legată de convingerea autoarei de a nu putea șopti, rosti, spune, striga, absolut totul sau absolut orice, motiv suficient pentru convertirea scrierii (de... DEBUT?!) într-o lectură plăcută, inspiratoare și motivantă. Printre dileme, angoase, stări pasagere de liniște și fericire, se dezvăluie, treptat, EA - POEZIA, în care Constanța Popescu se regăsește și prin care se (re)integrează (umanului) și își (dez)integrează „nerostirile”-i (neantice). Gheorghe A. Stroia, Membru corespondent al Academiei Româno-Americane de
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
cuptorul patimilor și au puterea de a stinge până și focul gheenei. Cum cântăm în săptămâna a treia din Postul Mare: „Să stingem prin scurgerile lacrimilor văpaia cea nestinsă“. Lacrimile și tristețea pocăinței nu sunt o consecință a fricii, a angoasei, ci a iubirii desăvârșite care alungă frica. Lacrimile înseamnă întoarcerea spre iubirea lui Dumnezeu, înseamnă lupta pentru a nu uita cine suntem și pentru ce ne-am născut, lacrimile înseamnă luptă împotriva „tăcerii ființei“. Lacrimile sunt anamneza duhovnicească într-o
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
Docuță Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Am TRĂIT? Am IUBIT? Am CONTAT? Privește-ți soarele în fața Nu-ți fie frică, pune-i întrebarea Sfidează-ți moartea luminii din tăcerea Unui țipat de viață. Angoasa finitudinii transcede-o unui sens În adâncul sufletului tău nu poți minți, Pe pânzele fricii paianjenii de gânduri Deghizați vor zice: moartea chiar"doare" intens! Înfrunta întunericul, deschide cutia otrăvita A Pandorei anihilându-i puterea fără lupta, Răspunde-i la aceste
AM TRAIT? AM IUBIT? AM CONTAT? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365204_a_366533]
-
doar spectacole de sex, de orgii, dar și de mutilări sau maltratări, motiv pentru care sado-masochismul pare a fi temelia psihico-comportamentală profundă a eroticii estetice contemporane. Moartea, cu scenariile sale, nu mai este o graniță de netrecut, un tărâm al angoasei, căci imaginea cadavrului din noi sau a scheletului costumat cu haine de piele este frecventă la artiștii contemporani. Baudrillard numea corpul un „osuar de semne”, ceea ce poate însemna că simbolistica corpului trebuie citită deopotrivă în două registre, al vieții și
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig frumosul Îmi renaște-o garofire de pădure ce pătrunde-n foc
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
a le poseda, contrabalansând îndrăzneala unei viziuni cât mai aproape de natural. În sfârșit voi mai prezenta un tablou dintr-o perioadă mult mai apropiată de noi, „Pubertate” (1895), de Edvard Munch, care dezvăluie o exagerată pudoare a posturii în contrast cu proiecția angoasei interioare, tipică expresionismului, și antidot al seducției. Am spus că frumusețea și seducția sunt asociate mai ales cu corpul în repaus, a cărui stare extremă nu poate fi decât cadavrul, imobilitatea absolută, pe care o găsim la mulți fotografi contemporani
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
și că mai curând sau mai târziu tot vom fi (toți) împreună. Fragilitatea condiției noastre biologice ar putea fi, creștinește vorbind, un punct de plecare către reconciliere. Hic et hunc! Și-atunci? Văluriți în pusee de neîncredere, inundați de licoarea angoasei ce recepta cândva o realitate descurajantă, așezăm (încă) în plan vizual verticala îndoielii, spuzind-o cu vocalize de foc și șlefuind-o cu ocheadele injectate ale îndoielii și răzbunării. Sintagma Lăpușneanului cu „capul lui Moțoc” este lasoul aruncat de cerberii
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
de la ofensa înscrisă pe tricouri “Hai sictir!”, la cele adaptate job-urilor și securității muncii, “ Ne așteptăm să plecăm de-aici, cu acelasî număr de degete avute când ne-am angajat!”, unele chiar privind calitatea ei, toate însă reliefând o angoasă existențială, nesiguranță și o dorință de schimbare care întârzie să se cristalizeze programatic. Bâjbăielile, trenările, demonstrează nu doar inconsecvențe ci și jumătățile de gând, suficiența, carențe ale unui câmp de idei incrongruente, dizarmonice, poate facile și inoportune. The Embarcadero este
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
acestora... e inexplicabi. Apoi, așa de asemănătoare frici avem.. culmea că fricile sunt foarte comune și prin asta am găsi atât de multe asemănări în noi. Spre exemplu dacă am lua frica zilei de mâine: unii preferă să încremenească în fața angoasei, alții să treacă imediat la acțiune, alții să înșele pe alții ca să „câștige mai mult ș.a.m.d. Ori, după cum spuneam, întocmai ceea ce au oamenii mai mult, aceia îi desparte... ca o continuare a fricilor, dar nejustificată/e. După cum „nepotrivirea
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
abisul/starea de veghe te va purta pe fâșia îngustă/a nonsensului/mereu va exista o fântână/ la jumătatea drumului/tu vei bea însetat/și vei coborî - treaptă cu treaptă -/ spre infernul nedumeririlor... nedumeririlor.... » Uneori se pare ca singurătatea amplifica angoasele. Nimic de zis - sunt utilizate metafore, comparații, interogații și alte figuri de stil potrivite stării de spirit, frumoase că stil de gândire, născute din trăirile unei vieți paradoxale care sunt eclerate mai optimist pe axa cognitivului. De exemplu, printre primele
TREI APARIŢII EDITORIALE ÎNTR-UN AN( 2011). VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361673_a_363002]
-
să-și îndeplinească propriile obiective care desigur nu au nici o legătură cu binele pe care l-au promis la alegeri. Mai mult însă, scoaterea în stradă a manifestărilor, însoțită de reacțiile simulate ale forțelor de ordine, induc deliberat întregii populații angoasele strict necesare pentru a alunga ideile neconvenabile puterii, deoarece, prin asta, i se demonstrează că: iată cum ar arăta lumea, dacă nu am fi noi atenți și nu am veghea neclintit la bunul mers al lucrurilor! Ca să nu mai vorbim
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
nu e nici simplu dar nici încriptat în formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată în subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente în țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea încurcatelor probleme ale existenței umane actuale. Alături de
APARIŢII EDITORIALE. VOL. JERTFĂ DE SEARĂ ( PROZĂ),AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350530_a_351859]
-
are măiestria de a însuși fabuloasei munci de făptuire până la detaliu a evenimentului artistic de scenă, categoria de artă managerială. Nu neînsemnată a fost și truda nevăzută a impresarului Pepino Popescu, omul spectacolelor amabil, care nu e stăpânit de stările angoasei când i se solicită o calaborare ce slujește alcătuirilor de texte de presă. A mai trecut, așadar, un an din viața maestrului Benone Sinulescu. În fiecare an se reînnoiesc surprizele pe care ni le face artistul, arzând ca filamentul unui
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
decât am fi crezut (decât au bănuit toți cei care l-au știut). A fost nevoie de esențializarea, prin artă, a persoanei, în integralitatea ei, ca să o descifrăm astăzi, post-mortem. Putem presupune că axa lăuntricității lui G. I. Tohăneanu era angoasa, generată de frisonul neantului, de confruntarea dilematică între conștiința “ființei întru moarte” (Heidegger) și nădejdea (neconvinsă) în ceea ce am numit, cândva, “ființa întru mântuire”. Astfel se conturează echivalentul intelectual și metafizic, echivalentul hermeneutic al acestei, mă incumet să spun, capodopere
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
Celălalt până când poți deveni o mie de Ceilalți care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vă și văd murind rând pe rând în paturile voastre scumpe acoperite cu dantelate cearșafuri în amorțire și fără de nimb și fără de pecetea angoasei primordiale despre care adesea în Manualul Bunului Singuratic vorbeam. Voi, cei care nu mă citiți care de litera Evangheliei mele nu vă veți atinge și nu veți apropia de sinapsele voastre acele versete cu zornet pământesc sărutate de cenușa atâtor
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
spre casă, după o zi istovitoare la serviciu... În lumea aceea, până și fiorul este ceva ipotetic, deoarece fapticitatea vieții nu este altceva decât o jumătate de gând și tocmai acea jumătate care îți lipsește, Corina... Și cum scapi de angoasa fricii, cum te pituli de tine în tine, cum de te întrebi de ce ai mâini dacă nu poți atinge, sau trup fără să mai fie atins cum trebuie? Păi te întrebi, că înainte de a simți disperarea, da, înainte de a colapsa
CĂTĂLIN, DE LA MAL DE DUNĂRE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351477_a_352806]
-
lui spirituală rătăcită, tot el spunea așa: marea problemă a lumii, marea tragedie a lumii nu este suferința, ci este lipsa de sens a suferinței. Pe mine nu suferința mă scotea din sărite, ci lipsa de sens a acesteia, absurdul, angoasa postmodernă, iar Marliyn Manson îmi alimenta această frustrare. Ceea ce s-a schimbat fundamental în viața mea a fost sensul suferinței. Acum, chiar dacă sufăr, am un sens pentru care sufăr. De multe ori, eretic fiind, în momentele în care îmi mergea
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
tot în ultima vreme sunt criză și depresie. „Toată lumea” trece prin criză și prin depresie... Uneori, se abuzează de aceste noțiuni și nu se înțeleg adecvat. În definitiv, parafrazând pe cineva : nu există boli, ci bolnavi. Fiecare reacționează diferit la angoasa de viață și de moarte. De fapt, dacă vrei, există stres „bun” și stres „rău”. „Stresul bun” se numește eustres și „stresul rău” disstres. Aș spune că stresul bun constituie provocarea medie pe care este necesar s-o avem în
O SOLUTIE LA STRESUL OMULUI MODERN. DIALOG CU CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350807_a_352136]
-
Întoarcerea spre începuturi este o temă recurentă în lirica acestui poet, prin aceasta înțelegând nașterea - părăsirea infinitului inițial, periplul vremelnic prin viață - infinitul mic al fiecăruia - și reîntoarcerea la acel infinit de la începuturi. Înțelegând acest lucru, te eliberezi de multe angoase, știind că prin viața ta, închei ciclul infinitezimal față de cosmos: “Acum sunt mai puternic ca oricând, / dar nu mai am ce apăra, / și oasele se-aud plângând / și toate cad sub întrebarea ta. / Acum sunt liber în singurătatea mea, / oricât
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Poezia” Gheorghe Neagu (după gustul meu) găsesc urcușuri și coborâșuri, amplitudini paroxistice. Și așa se cuvine să înfruntăm „suiș - coborâșul sisific”, al creației literare. Prin libertate de scriere, necenzurată de critici baroni, conți, sărmani histrioni festiști. Pusă, această eliberare de angoasă, de frustrare și de „amintiri vorbitoare”, în competiție cu cartea citită la gura inimii de lectori anonimi, vom ști împlinită trinitatea :genul, geniul, cartea. Și câtă religiozitate - trudnicie, Doamne, are crucificarea noastră în cuvinte rare, flămânde, însetate, pârâcioase, bârfitoare...estetice
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
ȘTIA că unele lucruri nu au mers bine chiar de la început, dar pentru că o iubea, speră că o să reușească să o schimbe.Și așa au trecut anii... El a rămas același, puțin zăpăcit, puțin romantic... Uneori ușor nepăsător la toate angoasele ei... alteori exagerat de protector. Știa că încă o iubește chiar dacă o dată cu trecerea anilor tot ceea ce el credea că poate schimbă la ea s-a accentuat. Îl scotea din sărite atenția ei exagerată la detalii, ne spontaneitatea ei, faptul că
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]