5,509 matches
-
mașini de cusut Singer într-o capitală dintr-o țară baltică asemănătoare cu Tallinn. Este un om mic de statură, inofensiv, destul de timid, care iubește cu pasiune timbrele, muzica lui Gilbert și Sullivan și pe soția sa și care e animat de un devotament înfocat față de fabrica de mașini de cusut Singer. Neoficial, este agentul B.720 al Serviciilor Secrete Britanice. Suntem în anii 1938-39. Doamna Tripp, Gloria, este mult mai tânără decât soțul ei și tocmai în scopul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Scopul pescuitului sportiv nu este să prinzi pește, ci să ai scule ultimul răcnet. Fiecare e așezat pe un scăunel rabatabil, cu trei picioare. Folosesc ca momeală porumb cu aromă de căpșuni. — O zi perfectă pentru pescuit, constată Claude, ca să anime atmosfera. — Nici că se putea mai bună, întreține Clovis focul conversației. — De mult voiam să te-ntreb: de unde-ți vine numele ăsta - Clovis? — De la un rege al Franței. — Asta o știam și eu. Cine ți l-a dat? — Nașă-mea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Simona găsea în amabilitatea și politețea doctorului semne că ea nu-i este indifrentă. Imaginativ se agăța de cuvinte și găsea că nu trebuie irosită nici o clipă în care să-și părăsească demersul său aflat deocamdată în fază de proiect. * Animată de aceste nebuloase gânduri Simona privea adesea orizonturile de la fereastra garsonierei sale de parcă ar fi așteptat un semn de departe, cu o tainică și neînțeleasă speranță. Acel semn însă se lăsa așteptat. Puterea și slăbiciunea se aflau îngemănate în ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în același timp și locuințe pentru personalul de îngrijire, Simona văzu câțiva copii antrenați într-un veritabil joc de fotbal. Zarva cetei de copii o atrase. Doi arbori serveau drept bare de porți. Jocul se desfășura plin de însuflețire, fiind animat și de o galerie de băieți de mingi care nu întruneau cerințele unor jucători din cauza lipsei de echipament. Fiecare lovitură în minge era însoțită de chiote și răbufniri zgomotoase și de o larmă specifică vioiciunii exuberante a celor care trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mult așteptate, când ne-am trezit într-o dimineață că afară era ca-n poveste. Ninsese toată noaptea, zăpada acoperea tot, în jur totul era alb. Bucuria celor mici nu avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dând semne că li se răscoliseră sufletele, dar în cele din urmă conchiseră în forul lor intim, în mod tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți reacția celor două mame, ordonă reintroducerea copiilor în biroul său. Tăcerea umplu întreaga incintă. O dată cu intrarea copiilor Rafira, de unde până atunci nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când întâlni ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Care ar fi vina lor? Că se conduc după principii statuate de mii de ani, străine nouă, că au fost întotdeauna și vor să fie, neabătut, oameni liberi!? Rromii se constituie poate printre puținele comunități de pe pământ care nu sunt animate de semnele exterioare ale măreției, pe care le consideră ca gratuite. Poate fi formulată această sintagmă ca o acuză? Cine are dreptul, ce lege și ce legiuitori au puterea să le răpească bunul lor cel mai de preț, copiii!? Terminându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
convingerea că numai iubirea adevărată este singurul drum spre culmile cele mai înalte și că inimile lor unite îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
greutatea conturilor din bănci. Doresc să trăiesc în prezent, atât cât mi-a rămas, împreună cu familia și cu visurile mele, fără de care aș fi un nimic și un nimeni, scăpat de jugul pierzaniei cu „fuga sănătoasă” de adevărat om liber, animat de idealuri generoase puse în slujba societății, fără patimi și orgolii, într-o reală democrație. Necazul este că iar mă lovesc la tot pasul de factorul „X”, politic, căruia trebuie să i te supui sau măcar să-i cânți în strună
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
evenimente care circulau din viața plină de riscuri a lucrătorilor în halate albe. Căutau toate argumentele posibile, poate, poate o vor determina pe fiica lor să se orienteze către altă profesie. Aveau doar o singură fată și, ca părinți, erau animați de dorința să-i asigure un viitor cât mai confortabil, mai cald, mai lipsit de griji. Pe de altă parte, Ina discuta zilnic la școală cu Olga, buna și nedespărțita ei colegă încă de pe băncile claselor elementare, prietenă devotată, care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de blând, promițător de vreme bună, le îngădui mirilor să organizeze nunta și dansul în aer liber, în grădina casei părinților Inei. De la început, cei implicați și-au propus un festin decent, invitații fiind rude și prieteni apropiați de familie, animați de ideea de a petrece o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii renumite, și deliciile unei toamne calme
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rupsese oarecum firul petrecerii, ștergând de pe multe fețe, mai ales ale celor apropiați de familia Inei, veselia cu care pornise nunta în faptul serii. Părinții lui Alex, ai Inei și câțiva prieteni ai mirilor căutară să ridice tonusul invitaților, să animeze unele momente cheie ale nunții pentru ca evenimentul, socotit un accident nedorit, să se estompeze. Folosind butada oamenilor aflați în împrejurări nedorite, toți fură de acord că se cuvine a rechema voia bună ca: cele rele să se spele... Spre dimineață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spunea nimic, se duse numai să schimbe așternuturile și să șteargă praful de pe polița din baie. Când tata era plecat, mama nu vorbea niciodată despre el, de fapt nu vorbea despre nimic, în afară de nasul meu înfundat, lecțiile mele și desenele animate cu Mickey Mouse. Mamei îi plăceau mult desenele și se uita aproape în fiecare seară după ce spăla vasele. Eu stăteam lângă ea pe canapea. De multe ori mă bucuram că tata pleacă din nou, căci știam că mama o să-mi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un timp, îi venea greu până să o și întâlnească pe Ina. Sub diferite pretexte, o evita cât îi stătea în putință. Îi era teamă ca nu cumva, fiind în preajma ei, aceasta să-i audă chiar gândurile ce nu erau animate de sărbători, deși ea se ținea cu strășnicie să nu deconspire împovărările de care era încercată. Toate neliniștile Olgăi se aflau pe suportul acelei fapte care, deși nu fusese dată în vileag, întinase îndelungata lor prietenie. Aparent, relațiile lor erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
soției sale. Părinții Inei cunoșteau fondul problemei, dar mai încercau să-l determine să renunțe la planul lui, sugerându-i că aceasta ar presupune nu numai multă cheltuială, ci și risipă de energie. Când lucrurile se mai temperară, tatăl Inei, animat de o grijă paternă, încercă să arunce peste îngrijorările știute încă o punte: - Nu cred că vă puteți plânge de ceva. Ați avut tot timpul, și veți avea întotdeauna libertatea să organizați totul după pofta inimii voastre. E un lucru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare. Niciodată n-aș fi crezut că pot fi lovit de un așa blestem! Totuși un sentiment de vinovăție mă făcea să încerc, în străfundurile ființei mele, o bucurie unică și absurdă. Înțelegeam că avusesem pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit îmi trecu prin șira spinării. Toate umbrele citadelei de pe munte păreau că s-au animat pe neașteptate; poate că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey. Peisajul căpătă un aspect familiar: odată, în copilărie, chiar venisem aici. Era o zi de „Sizdah-be-dar“. Le însoțeam pe bunica și pe târfă. Ce alergări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar în mâini ținea un fel de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă aruncă într-un iureș al acțiunii după care nu mă omor deloc. Iar plecarea lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să explic, dar când sunt ei la mine, toată casa se animă, găsindu-mă dintr-odată în mijlocul unui uragan de evenimente care se produc cu o cadență fabuloasă. Uimitor e faptul că mă adaptez, că sunt adus prin tot felul de manevre iscusite la o adevărată obișnuință cu această stare de lucruri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în baie. Mai ales că localul se caracteriza prin mâncarea proastă de-a binelea și scumpă, iar atmosfera în locul ăla niciun student normal nu era prost să intre, în afară de ăia cu bani căcălău trimiși de mami ori de tati era animată de tot neamul de tineri manageri, vajnici clefăitori de ambe sexe. Dumnealor își țineau neapărat, cu strășnicie, una dintre mâini între picioare, probabil un gest asiguratoriu intim necesar, pe care numai Freud ar fi putut să-l explice. Băieții aveau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate acestea s-ar fi petrecut nu fiindcă acel om ar fi fost animat de dorința de a ne distruge, ci de o poftă insațiabilă de noi și noi comisioane, adică, pe românește, șpăgi. Trebuia deci să iau, cum ar spune un prim-ministru românesc, "cât mai grabnic cele mai urgente măsuri și să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta!". Toate colegele râseră cu multă poftă de gluma șefei, care, nu-i așa, știa ea ce știa. Comentariile și analizele pe această temă animară atmosfera din birou mai bine de un ceas. Nea Vasile nu era omul care să-și facă iluzii în privința funcționarelor de la facultate. Le cunoștea prea bine. Auzi chicotelile lor când traversă holul. De-aia nu mai putea el. Era mulțumit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]