870 matches
-
din labirintul murdar de sub fundațiile orașului nostru. De fiecare dată, mi s-a povestit (iar mai târziu am putut să mă conving și singur), pe fața sa chinuită, aproape fără frunte, se întipărea o expresie de spaimă copleșitoare, o frică animalică, la care nu puteai suporta să asiști. Părea că tocmai frica asta îndupleca întotdeauna soarta și-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prostie în copilul ăsta pervers. Asist la dizolvarea coloană cu coloană, treaptă cu treaptă, zid cu zid, ca o bucată de zahăr în apă, a edificiului nostru. Oricum, nu mai e nimic de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității ei animalice. Trebuie să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
te gândești bine, inutilă. Noblețea mașinii constă în posibilitatea de a claxona, adică de-a comunica și a se comunica. Claxonarea, așa cum o concepea Emil Popescu, era vocea, până acum oprimată și sugrumată de om, redusă la un singur sunet animalic, gutural, dar de acum înainte liberă, demnă și suverană, a mașinii. Ne plângem de invazia tehnicismului, de lipsa de dialog cu mașina, dar nu ne-am gândit să-i dăm și acesteia o șansă de a se exprima. Nu este
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au prins de mâini și, realizând că nu mai are ce face, disperarea, instinctele au început să preia controlul. Pe când era târât afară din cancelarie, începuse să se zvârcolească și să încerce să scape de cei doi, în cel mai animalic chip pe care am crezut vreodată că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Care e planul tău, Dutrumof? Planul meu... Nu-l poți schimba. Nu pe ăsta... Adevăratul tău plan, Dutrumof? De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și mereu șterge nisipul și îl face ca la început, din nou neted. Gândurile mele dispăreau sub puterea Timpului, iar eu eram neputincios în fața sa. Eram purificat. Orice își dorește supraviețuirea, iar nebunia nu era mai presus de acest impuls animalic. Mi-a restrâns identitatea și obiectivele într-un pliu al conștiinței. Era o barcă de salvare! De acolo îmi puteau umple din nou mintea și deveni imperative pe o peliculă imaculată și lipsită de alte gânduri. Îl vedeam! Era uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le-a redus la tăcere pe toate într-un mod mai mult decât brutal. Manifestanții au dispărut în umbra mașinilor de intervenție ale Gardienilor și nimeni nu a mai auzit nimic de ei... niciodată. Omenirea a fost redusă la stadiul animalic și doar în câteva locuri se mai putea vedea strălucirea care amintea de Imperiul ce era acum la sute de ani în trecut în mintea oamenilor. Intervenția brutală a Guvernului a dat de înțeles tuturor că o expunere deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Avea urechi ascuțite și ochii îi străluceau a sânge în lumină, iar coada era osoasă și lungă. Veni înaintea lui Corvium. Pășea cu o eleganță greu de întrecut. Trecând pe lângă cel care s-a avântat la Împărat, suplețea și rafinamentul animalic dispărură îndată, transformându-se în forță și agresivitate vizibilă. Se aruncă asupra sa și îl mușcă îndeajuns de tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Romanul cocainei, cu ocazia publicării lui în volum, intervine în Poslednie novosti, 3 dec., 1936, cu o apreciere pe care o considerăm esențială pentru înțelegerea acestei scrieri: „povestirea cucerește prin împletirea permanentă a două linii tematice: linia angelică și linia animalică (Ă) în sens baudelairian“. După apariția sa în volum în 1936, Romanul cocainei n-a mai fost publicat cam o jumătate de veac, dar critica a continuat să fie interesată de el. Amintim aici doar două nume de referință ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt nici un fel de chibrite, le căutam fericit ceasuri întregi, fără pauză; altădată, mă lua în stăpânire o spaimă obscură, o spaimă care creștea pentru că eu însumi nu știam de ce sau de cine mă tem; atunci, sub imperiul unei spaime animalice, stăteam ceasuri întregi pe vine lângă ușă, sfâșiat între dorința insuportabilă de a priza din cocaina pe care o lăsasem pe divan și conștiința pericolului la care mă supun dacă las ușa fără supraveghere, fie și pentru o clipă. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță nemotivată de sentimente m-a condus la întrebarea fatală. E adevărat, puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sentimente. De aceea să le părăsim și să încercăm să-i atribuim lui Ivanov celelalte sentimente accesibile omului la teatru, cercetând în același timp în ce măsură ar fi putut aceste sentimente să-i provoace lui Ivanov o asemenea explozie de ură animalică. Ne e cu atât mai ușor să facem acest experiment, cu cât lista sentimentelor la care ne referim este mai mică (dacă renunțăm la nuanțe): ne rămâne doar să presupunem că spectatorul Ivanov sau 1) este rău din fire, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urăsc și nu vor să lovească pe nimeni. La prima vedere, această împrejurare pare să clatine serios tot edificiul nostru. Dar tot noi am presupus că supralicitarea celor mai umane și mai dezinteresate sentimente trezește în oameni predispoziția spre răutate animalică, spre manifestarea instinctelor celor mai joase. Avem, deci, în față mulțimea spectatorilor de la teatru, mulțimea de oameni care, sub acțiunea intrigii dramatice, au trăit intens cele mai umane sentimente; le vedem fețele, le observăm și în momentul când se aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eroii buni a înfipt cuțitul în inima celui rău? Ați putea spune că în acest caz este vorba de simțul dreptății. Tocmai: intervine sentimentul justițiar, divin și înălțător. Dar spre ce ne-a dus trezirea acestui sentiment înalt? La ură animalică, la bucuria crimei. „Dar e împotriva celor răi - ni se va replica.“ „N-are importanță, răspundem noi, important este că a jubila la vederea sângelui de om e posibil numai atunci când ești însetat de sânge, când ești stăpânit de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi Păduraru Ionița Gheorghe, fiind arestat acesta a fost pus în fața probelor, recunoscând fapta declarând că s-a întâlnit întâmplător cu fata pe o cărare din marginea pădurii. Văzând-o frumușică și durdulie, i-a încolțit în minte un gând animalic, a violat-o, iar fata l-a amenințat că mama ei îl va reclama la Miliție. Atunci a scos cuțitul de vânătoare și i-a spintecat abdomenul, deși fata se zbătea și țipa strigând-o pe mama ei, A aruncat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
persoanei în viață. Pe scurt, regizorul american acreditează și impune perspectiva potrivit căreia morții care se întorc din mormânt suntem noi înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ar putea fi, cât de cât, de înțeles: părăsirea casei și mutarea în locuința părinților, aversiunea aceasta fără margini, dar fără motiv, față de el, absența oricărei dorințe de împăcare și refuzul tuturor tentativelor făcute în acest sens... Dar, această comportare animalică, în voia instinctelor atavice, nu poate fi niciodată înțeleasă. Nu se poate înțelege și nici ierta faptul că ea și-a ales ca loc al desfrâului tocmai casa lor. Oare, cum s-ar comporta animalele înșelate, indiferent cărei familii ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ceva mai puternic și mai pervers îmi luase în stăpânire voința și mă ținea lipită de pământ și de omul care mă voia atât de brutal. Descopeream, șocată, o deviere de la normal a instinctelor mele, o curiozitate indecentă în fața actului animalic al cărui obiect eram eu însămi. Într-un moment de luciditate am încercat să mă împotrivesc, l-am apucat tare de păr și i-am ridicat capul de pe sânii mei care fierbeau de durere și plăcere în același timp. Mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și desăvârșire, avea să nască exact sentimentul pe care el însuși îl copleșea cu oprobriu, al disprețului sau al milei. Era mai curând milă pentru condiția femeii, pentru cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea instinctelor animalice; dar această milă sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să se nască din ea însăși: dorea ceea ce ajungea să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai mult. Începând cu el însuși. Îi acorda trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
devin factorii prosperi, cu autoritate spirituală, care pronunță peste tot valoarea cu care se măsoară inteligența, bazată, acum, pe capacitatea de a asimila orice abjecție. Deveniți dominatori, printr-o selecție biologică „specifică“ timpului lax, fără scrupule, această specie deține forța animalică și primitivă a arivistului, care ajunge sus, ușor, prin simplul fapt că respectul pentru viață și lumea afectivă care genera acest respect s-au retras din albia cursului lor și nu mai irigă organismul. Ca la vreme de mare secetă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de vedere, această percepție magică nu ne obligă la nimic; n-avem decât să o așezăm undeva în „raft“ printre celelalte dosare în care depunem „cunoștințe“ care nu ne folosesc decât drept arhivă, nu drept memorie providențială. Altfel spus, trăim animalic fără să fim animale, fără să mai avem acces la animismul natural al animalelor. Nici o limbă nu are inflația de calificative pe care o are franceza. Dar nu limba e de vină - orice limbă are calificative excesive -, ci mentalitatea celor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de a vorbi, care merge chiar până la un mod comun de a codifica vulgaritatea. La români, deseori și la alte popoare, gusturile și expresia nu atestă însă o fiziologie de ritualuri comune: sunt încă reziduuri din epoca de piatră, primitivismul animalic este aici contemporan cu un rest de cuviință înnăscută; de unde și dușmănia care întreține această nepotrivire flagrantă, o adversitate mai mare între tipurile umane. Cu alte cuvinte, dacă civilizația se poate judeca sub unghiul unui aspect comun întreținut de o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pionii nu sunt decât „pioni“ ținuți la pas. Regina și nebunul reprezintă elementul imprevizibil, cel care nu e la îndemâna omului obișnuit. Restul, tura și calul, e logistică, problemă de mijloace tehnice și utilizarea lor pe două laturi: partea incalculabilă și animalică a războiului, pe de o parte; iar de cealaltă, elementul construit și repetitiv, lipsit de surpriză. Și toate piesele contribuie, pe căi diferite, la nuanțele indiscernabile care intră în joc într-un conflict care trebuie să se consume, adică trebuie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o mulțime ce nu mai vedea nicio scăpare și nu mai voia decât să-și scape pielea ! Ce exemplare reușite de oameni avem și cum îi sacrificăm de ușor ! Și cum și amintirea lor piere, călcată în picioare de animalica mulțime ! Ce se întâmplă cu noi ? Și cine poartă vina acestui blestem ? Ce-o să se mai întâmple cu România ? Am simțit obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]