825 matches
-
două picioare rahitice care ies la iveală din halatul alb. În brațele puternice ale bărbatului palid, femeia pare mică și neajutorată. Pare exact ceea ce este. O fantomă vie. Bărbatul o ia în brațe și urcă cele patru trepte din fața blocului anost și nu-i aruncă nici măcar o privire actorului faimos care s-a oprit locului. Actorul încearcă să-și păstreze demnitatea, în timp ce ține ușa blocului deschisă. Stă cu privirea în pământ. Ține ușa, ca să-i fie de folos bărbatului palid, care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
elimina părțile mai puțin interesante. — Evident, recunoscu Fanny. Altminteri, interviul ar ieși prea lung și ar fi plictisitor la lectură. — Numai că, odată ce scoateți un fragment, indiferent care, nu faceți decât să falsificați sensul unei conversații, o preveni Adrian. Părțile anoste, cele ezitante, repetițiile, tăcerile. Până-n prezent n-am avut parte de tăceri. — Va veni și vremea lor, spuse Adrian, privind-o lung în ochi, fără să clipească. — Treacă de la mine, zise Fanny după o jumătate de minut de tăcere. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine („Casa este mare“, „Drumul este lung“, „Noaptea este întuneric“). Ar putea figura într-o replică anostă din Lecția lui Eugen Ionescu. Dacă totuși cineva o consideră cu sens, sensul ei este de înainte presupus, de pildă de cel care enunță propoziția ca un exemplu posibil. Am putea spune, în consecință, că este deopotrivă cu sens și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd simțurilor noastre un alt ritm. Fără această doză, realitatea ar fi atît de anostă, Încît ne-am pulveriza. E ca și cum am avea de-a face cu un om care s-a obișnuit să ia În fiecare dimineață o anumită cantitate de drog, fără de care nu poate funcționa. Desigur, cantitatea de drog trebuie mărită zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
organismul să ajungă Într-o anumită formă. Retrage-i doza și omul va intra În criză. Așa și cu realitatea, pentru a putea exista, are nevoie, pe zi ce trece, de o doză de irealitate din ce În ce mai consistentă... Celulele realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool... Mulțimea de eprubete se alinia În fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
absolută, Întrucât trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntâmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decât modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi‑o notasem acolo, pe un spațiu de câteva alineate, era atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca‑ntr‑o vrajă, lumina soarelui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Apoi coboară ca un foc Pe șinele de tren... Aduc și azi noi amintiri Și noul răsărit Ca o cupolă peste zări Un soare peste zid. Corăbii dispărute- au fost Și chiar vor fi mereu Și marea, într-un joc anost, Mă cheamă iar un zeu...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93408]
-
FÅCLIA Mi-am pus din nou speranțele la cingåtoare atâtea câte-or mai avea un rost Și am påșit în ziua fårå soare în åst real perfid, indiferent, anost E cerul plin de nori, nu-mi paså deva ploua, cu-atât mai bine Aprind în suflet faclå luminoaså și gând curat îndrept spre tine La fel så faci și tu, și împreunå prin råsåriri de soare și de lunå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1601]
-
vrâstează spatele și brațele lor de grăsani, tărcându-le ca la năpârci. Într-un târziu, obosită și dezamăgită de însuși faptul că nu se mai isca vreo scandaloasă schimbare de linie, lumea se plictisi să se mai preocupe de ceea ce devenise anost și fără de atracție, simțindu-se trasă pe sfoară și gratulându-l pe Vladimir cu epitetele dezamăgirii, care începeau, în cele mai bune cazuri, prin simple aprecieri disprețuitoare: nu face nici două parale, vă zic eu! Și ce dacă a absolvit Cibernetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine trenul? i-am zis pe un ton sarcastic. Ne vom sui în el, vom ajunge la destinație și, gata, aventura a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
citit într-o revistă că francezilor le place să citească astfel de povești. Există o poveste despre o franțuzoaică, Mma Bovary, care era exact la fel - o poveste faimoasă. Trăia la țară și nu-i plăcea mariajul cu bărbatul ei anost. — E mai bine să fii măritată cu un bărbat anost, comentă Mma Makutsi. Ce fraieră, Mma Bovary asta! Bărbații anoști sunt soți foarte buni. Sunt fideli și nu te părăsesc pentru o alta. Sunteți foarte norocoasă că aveți de logodnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
astfel de povești. Există o poveste despre o franțuzoaică, Mma Bovary, care era exact la fel - o poveste faimoasă. Trăia la țară și nu-i plăcea mariajul cu bărbatul ei anost. — E mai bine să fii măritată cu un bărbat anost, comentă Mma Makutsi. Ce fraieră, Mma Bovary asta! Bărbații anoști sunt soți foarte buni. Sunt fideli și nu te părăsesc pentru o alta. Sunteți foarte norocoasă că aveți de logodnic... Se opri. Nu intenționase s-o jignească, dar era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Bovary, care era exact la fel - o poveste faimoasă. Trăia la țară și nu-i plăcea mariajul cu bărbatul ei anost. — E mai bine să fii măritată cu un bărbat anost, comentă Mma Makutsi. Ce fraieră, Mma Bovary asta! Bărbații anoști sunt soți foarte buni. Sunt fideli și nu te părăsesc pentru o alta. Sunteți foarte norocoasă că aveți de logodnic... Se opri. Nu intenționase s-o jignească, dar era prea târziu. Nu-l considera pe domnul J.L.B. Matekoni anost; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Bărbații anoști sunt soți foarte buni. Sunt fideli și nu te părăsesc pentru o alta. Sunteți foarte norocoasă că aveți de logodnic... Se opri. Nu intenționase s-o jignească, dar era prea târziu. Nu-l considera pe domnul J.L.B. Matekoni anost; era un om de încredere și, pe deasupra, mecanic; va fi un soț extrem de bun. Asta vroise să spună; nu vroise să afirme că-i anost. Mma Ramotswe se holbă la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intenționase s-o jignească, dar era prea târziu. Nu-l considera pe domnul J.L.B. Matekoni anost; era un om de încredere și, pe deasupra, mecanic; va fi un soț extrem de bun. Asta vroise să spună; nu vroise să afirme că-i anost. Mma Ramotswe se holbă la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În dimineața aceea m-am îmbrăcat într-o rochie clasică, cambrată, bleumarin. Doar că n-am rezistat și, înainte de-a ieși din casă, am adăugat la ținută ciorapii-plasă negri și pantofii cu toc de la Christian Louboutin. Viața-i prea anostă fără micile accesorii la modă, nu-i așa? Henry nu părea să aibă cine știe ce experiență în materie de tinere femei și cu atât mai puțină în materie de prințese din Park Avenue. Părea timid și păstra distanța baricadându-se în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
intrăm în competiție? Stăm cu fundul la „estul” nostru. El nu mai e reperul nimănui. *** Nu ți se pare ciudat? De când sunt în Anglia scriu mai ales despre „problemele globale ale României”. Textele mele au devenit mai reci și mai anoste. Personal is political s-a diluat masiv. E o fugă de idei. Poveștile nu mai sunt mici și controlate, nu mai sunt cazuri paradigmatice, eventual cu ceva umanitate în ele. Se apropie mai mult de abordări comprehensive ale istoriei trăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acum cert îmi e dor de ea, mai ales că știu că acasă este și spațiu de refugiu. Și e așa de urât apartamentul acesta și de fără gust! Mi-am pus eu ceva crenguțe de toamnă, da’ tot degeaba. Anost cu ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai știe (un omagiu celor 18 ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vârsta contează. Îmi fac tabieturi. Marțea merg la Sahara Mart, magazinul cu produse „orientale” al unor iranieni, de unde iau telemea bulgărească, roșii organics, iar azi am luat zacuscă de ardei capia, foarte bună. Căci, mărturisesc, mâncarea este multiculturală, diversă și anostă. Iar eu mănânc în compensație pentru puținătatea plăcerilor și mai ales a țigărilor. Doar dulapul e mai lat ca mine! Noroc că mai înot puțin. Voi fi un dulap cu mușchi. Apropo de cumpărat: mai am un magazin micuț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu cele mai înalte standarde de știință și cel mai constant exercițiu de democrație scoate în față ca ofertă pentru conducerea lumii lor și a lumilor actuale niște candidați la președinție cel puțin bizari, uneori cu o cultură joasă, alteori anoști. Ce mai există pe lumea mass-media americană în afară de aceste probleme? Intern: mai nimic, un pic de dispută despre privatizarea Medicare, sub conservatori (și, cinstit, conservatorii/republicanii sunt ceea ce au fost mereu aici: procapitaliști cu ochelari de cal la problemele sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă uit prin carnetul lui de cecuri. Sau cel puțin cred că m‑a văzut. Nici acum nu știu ce a văzut și, sinceră să fiu, nici nu vreau să aflu. Îl duc cu mașina la casa mătușii mele pentru petrecerea asta anostă de familie, zice Suze. O să fim singurii de acolo sub nouăzeci de ani. Tocmai se grăbește spre camera ei, când se aude soneria și îmi strigă peste umăr: — Răspunzi tu, Bex? El trebuie să fie. O, Doamne! O, Doamne! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dezamăgești! se oțărăște Suze la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la Cafeaua de dimineață au avut o reacție exagerată. Și pun pariu că deja o regretă. Zău, uită‑te la ea! Dă volumul mai tare, iar vocea anostă a lui Clare plictisește până și pereții. — Cei care nu reușesc să‑și pună bani deoparte pentru pensie sunt niște lipitori care ne sug sângele celorlalți. — Ei, spune Rory. Nu crezi că ești puțin prea dură? — Zău, ascult‑o numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Însă, exista prin echivoc, prin bipolaritate. Obrazul dublu e chiar principiul său, semnul său, mai mult decît o măsură de prudență. Practic, el distruge timpul pentru a se așeza În centrul său și a-l recrea. Expresia zeului e chiar anostă și aridă; ceea ce mă Îndeamnă să bănuiesc că abia dedublarea face din el un zeu. Orice față, despărțită de cealaltă, nu mai reprezintă jumătate de personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]