9,641 matches
-
Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată neliniștea lui Rimbaud din finalul Anotimpului în infern: "Am creat toate sărbătorile, toate triumfurile, toate dramele. Am crezut că inventez noi flori, noi astre, noi grauri. Am crezut că dobândesc puteri supranaturale. Ei bine! trebuie să-mi îngrop imaginația". Și se ironiza: "o frumoasă glorie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cartea lui Oscar Wilde, De profundis, scrisă după condamnarea și căderea brutală a poetului, de la marele răsfățat al saloanelor, la omul în lanțuri, carte care începe cu următorul gând: "Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Oscar Wilde, De profundis, scrisă după condamnarea și căderea brutală a poetului, de la marele răsfățat al saloanelor, la omul în lanțuri, carte care începe cu următorul gând: "Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca de boală. Îi zâmbise ca-n alte anotimpuri, dar refu zase blând să guste din vinul adus de el. Seara, când creta galbenă se terminase pentru prima oară după mult timp, Ivan își stâlcise mintea cum să treacă și la cea verde, s-o mai înveselească puțin. În
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de rețete. Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan creștea de la un anotimp la altul, străbă tând Europa, Asia, Americile... Acum ziarele publicau poza lui mare, pe jumătate de pagină. Purta barbă, avea ochi cenușii, triști și perciuni îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că-mi plac mie. Și pentru mai ce? Pentru că... așa, pentru că miros... palpabil, aproape. Neficțional. Delicios de concret. Înțelegi? Nu, nu înțelegi. N-are importanță. Portocalele rămân. 29. Maturizări După ce mama s-a mutat în Intrarea Vâlcului, am experimentat un anotimp straniu. Unul cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cum nu? Nu așa se termină? Nu. Nu așa. Nu așa se termină. 41. știai E aceeași, o să spui, dacă o să mă apuc să-ți scriu despre grădina Leei de pe vremea copilăriei mele, cea cu o mie de fețe, în funcție de anotimpuri și de fantezia unei femei cu inele enorme pe degete. E Léa lui Alexandre! Fata cu păr roșu și accent estic! Un ușor accent estic - ea e Lea/Léa/Delia Hriavu, mătușa fantastică, hoașca havishamică, iubita enigmatică, dotată cu abilități
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fiu. Ți-a părut rău și nu te-ai bucurat de asta niciodată. Eu m-am bucurat. Când tu te suspectai de impostură eu mă dădeam de ceasul morții să te conving... să trăiești. Durează puțin. Mai puțin ca un anotimp de leandri înfloriți. Ar trebui să știm amândoi asta, nu crezi? Pentru că, în fond și la urma urmei, știm amândoi că nu ai dispărut nicăieri, ci te-ai dat la o parte, elegant, ca să-i faci loc lui David, să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai atîtor generații miros de lup adevărat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cînd am văzut lumina soarelui. Am cunoscut multe animale la viața mea. Dar povestitor mai priceput la vorbe decît era lupul acesta, îți jur că nu există. Părea să cunoască, nefericitul, jumătate din lumea asta; povestea despre călătorii nesfîrșite, despre anotimpuri ciudate și ținuturi nemaiîntîlnite. Și era grozav de așezat și incredibil de imparțial. În scurt timp, cuvîntul lui a devenit la fel de ascultat precum cel al marilor noștri înțelepți. Îl veneram. Lupino ascultase fără să îndrăznească a-l întrerupe. Era o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ardea de nerăbdare să-l întîlnească aievea. Mergea de ceva vreme pe urmele înțeleptului. Nu ținuse socoteala zilelor, dar era sigur că nu trecuse un sezon întreg de cînd plecase. Pornise la primele semne ale primăverii, și plăcuta climă a anotimpului îi facilitase înaintarea. Dar în scurt timp lucrurile se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate), drum la capătul căruia aveau să-l aștepte, cu inima deschisă, părinții lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de atîta amar de vreme și nu putea spune că a descoperit vreun indiciu. Dimpotrivă, dacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o. Calculați valoarea bilanțului natural. - Care era densitatea populației orașului Tg. Frumos în anul 2002, dacă știm că suprafața era de 3,87 km 2 iar populația de 13.573 de persoane? - Urmărind regimul precipitațiilor medii lunare, calculați care este anotimpul cel mai secetos, dar și cel mai ploios. Studiul de caz este metoda care urmărește o situație reală, semnificativă pentru un anumit domeniu și care se cere a fi analizată și rezolvată. „Cazul” ales trebuie să fie reprezentativ, accesibil și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
66,5 61,6 36,3 25,2 27,1 25,6 a. Ce cantitate de precipitații cade într-un an? b. În ce lună cad cele mai multe precipitații? c. În ce lună cad cele mai puține precipitații? d. Care este anotimpul cel mai secetos? IV. Caracterizați pădurea de foioase din zona orașului Tg. Frumos precizând: 20 p. a. o caracteristică a acesteia; b. trei specii de arbori; c. trei specii de animale; d. trei motive pentru care pădurea trebuie ocrotită. V. Priviți
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
doar o perpetuă goană. Trebuie să constat că uneori mă îndoiesc dacă am stat cu el o seară întreagă, la restaurant, discutând fel de fel de lucruri, de la politică până la femei. Caut ziua aceea frământându-mi memoria cu încăpățânare. Ce anotimp era, ce zi, ce oră? Dacă eu nu știu, cu siguranță că nimeni nu știe, și sunt nevoit să le dau tuturor dreptate. Nu pot obliga pe nimeni să dezlege enigmele în care singur m-am încurcat. Trebuie neapărat să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
1757-1758) și, în sfârșit, ambasadorul Franței la Vatican (1774-1794), ultima și cea mai lungă misiune a sa, în timpul căreia a și decedat. Este autorul unor plăcute, dar incisive totodată, Memorii. A mai scris: Reflecții asupra pasiunilor și gusturilor, Poezii diverse, Anotimpurile și zilele. Poeme. 55 Maria Tereza, împărăteasă a Austriei (1740-1780). 56 Ecaterina a II-a "cea Mare", țarină a Rusiei (1762-1797). 57 Jeanne-Antoinette Poisson. Marchiză de Pompadour (1721-1764). Principala favorită a regelui Franței, Ludovic al XV-lea, cu o influență
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a alunga singurătatea care se cuibărise în sufletul ei. Urmărea transformările din natură apoi le găsea corespondență oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de privilegiile fiecăreia din ele. Își găsea liniștea în brațele veselei și caldei primăveri, care îi oferea dragostea ei nemărginită. Dar soarele avea nevoie de adrenalină. Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel moment că femeia, pentru a păstra un bărbat lângă ea, trebuia să aibă calitățile celor patru anotimpuri. Ea fusese doar o toamnă în tot acest timp. Poate și puțină iarnă, dar nu suficient. Ridică privirea spre soare. Lumina lui puternică o orbi și închise ochii, dar rămase cu fața îndreptată spre acesta. Iubirea pentru un bărbat te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fost pământul și chiar dacă ea îi rupea colțul firav care își cerea dreptul la existență răsărind cu încăpățânare de fiecare dată când era distrus. Speranța că ce? Oftă. Toamna întârzia să-și facă simțită prezența deși era total îndreptățită. Toamna, anotimpul sufletului ei, nu voia cu nici un chip să distrugă povestea de iubire dintre vara fierbinte și soarele pasional. Îi privea de departe cum își consumau pasiunea nebună netulburați de norii pufoși sau vântul indiscret. Nu mai avea lacrimi și nici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
privea de departe cum își consumau pasiunea nebună netulburați de norii pufoși sau vântul indiscret. Nu mai avea lacrimi și nici nu mai voia să plângă pentru iubirea pierdută a soarelui. Nu mai era dispusă să-l împartă cu celelalte anotimpuri cărora se dăruia fără nici o remușcare că ar putea răni sentimentele uneia dintre ele. Va lăsa vara să se bucure de toată dragostea lui. Ea putea chiar să nu mai existe, nu era o pierdere pentru nimeni. Își va lăsa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
după sine dorința de promiscuitate. Și nu-mi servește la nimic să pun la punct neștiințificul, adică pe literații noștri, de ce un poet ce trece ca eminent poate să ignore cum se face volumul unui tetraedru sau cum se produc anotimpurile, sau care este legea reflexiei luminii, și să pun la punct pe aliterații noștri, adică științificii, de felul în care un eminent geometru sau chimist poate să nu distingă un sonet de un alt gen de poezie, sau un Rembrandt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
natura eminesciana reprezint? desacralizarea unui mit, al Paradisului pierdut. Tema literar? a acestui mit era omniprezent? În perioada romantic?, fie că reverie spre spa?îi exotice, fie spre teritorii ale trecutului ori viitorului, fie, pur și simplu, pe c???rile anotimpurilor prezente la Ipote?ți. În spa?iul cultural european natură a fost asimilat? că o alegorie a feminit??îi: Înainte de a fi peisaj, Natura a fost un personaj feminin, cu atribute specifice: gra?ie, fertilitate, seduc?ie, vitalitate armonie etc.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
melancolie". În crea?ia eminescian?, aceasta reprezint? mai mult decât un sentiment, e un concept, de o natur? mult mai subtil?, n?scut din con?tiin?a pierderii lumii paradisiace (a „mitelor albastre" ce defineau vârstă de aur) Într-un anotimp al solitudinii, al Înstr? în?rii de ideea credin?ei ce premerge propriului sfâr?it: „P?rea c? printre nouri s afost deschis o poart? Prin care trece alb? regina nop?îi moart?. O dormi, o dormi În pace printre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu le va rămâne decât să o jupoaie și să Își facă din pielea ei rece alte cojoace, pentru iarna viitoare, fiindcă de Înfipt dinții În carnea ei fragedă nici nu putea fi vorba În anul acela, 1985. Primăvara e anotimpul săracilor, Îmi spuneam, e anotimpul pervers care ascunde abundența ce va să vină În vară, iar nedreptatea va fi Întotdeauna amplificată de abundența naturii, așa cum săracul va fi Întotdeauna bogat În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]