722 matches
-
(engl.: Ross Șea) este o mare periferica situată Oceanul Antarctic lângă Antarctida, mai precis între landul Victoria și landul Marie-Byrd. Circa jumătate din suprafața ei 500.000 km² este tot timpul anului acoperită cu un strat gros de gheață. Denumirea mării a fost dată după numele celui care a descoperit
Marea Ross () [Corola-website/Science/317509_a_318838]
-
umanității pe Pamant poate avea drept cauză acest lucru. Galaxia Pegas Acum mai multe milioane de ani, mai mulți Străbuni au plecat de pe Pământ în al lor oras-nava spațială, Atlantis, care în acel moment se află pe Pământ, pe continentul Antarctic. Cauza exactă a plecării este necunoscută, chiar dacă Doctor Daniel Jackson a speculat că ar fi putut pleca pentru a scăpa de boală care devasta civilizația lor. O Alterana cunoscută, numită după aceea Ayania de către investigatorii care au descoperit-o foarte
Străbuni (Stargate) () [Corola-website/Science/321934_a_323263]
-
femelele au penajul diferit colorat. Masculii sunt, în general, ceva mai mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în Madagascar. Se întâlnesc în pajiști, pajiști alpine, mlaștini, tundra arctică, păduri rare, parcuri și garduri vii. În general sunt păsări arboricole, dar se pot mișca și pe sol cu multă ușurință. Hrana constă din cele mai variate feluri
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
conferința la care acesta a fost negociat. Cele 12 țări aveau interese semnificative în Antarctica la acea vreme: Argentina, Australia, Belgia, Chile, Franța, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Africa de Sud, Uniunea Sovietică, Regatul Unit și Statele Unite. Aceste țări înființaseră peste 50 de stații antarctic pentru AGI. Obiectivul principal al tratatului este cel de a asigura în interesul întregii omeniri că Antarctica va continua să fie pentru totdeauna utilizată exclusiv în scopuri pașnice și că nu va deveni scena sau obiectul discordiei internaționale. Tratatul interzice
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
din Partidul Democrat din Virginia între anii 1920 și 1960; tatăl lor a fost o vreme speaker al Camerei Delegaților din Virginia. Amiralul Byrd s-a căsătorit (la 20 ianuarie 1915) cu Marie Donaldson Ames (el a botezat un teritoriu antarctic descoperit de el „Țara Marie Byrd” după ea) și împreună au avut patru copii: Byrd a învățat la Virginia Military Institute înainte ca circumstanțele financiare să-i determine transferul la United States Naval Academy în 1912. A învățat să piloteze
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
tractorul. Această expediție este descrisă de Byrd în lucrarea sa autobiografică "Singur" ("Alone"). Ea este comemorată și de un timbru emis în acea vreme. La sfârșitul lui 1938, Byrd a vizitat Hamburgul și a fost invitat să participe la expediția antarctică germană „Neuschwabenland” ("Suabia Nouă") din 1938-1939, dar a refuzat. A treia expediție a lui Byrd a fost prima în care a fost oficial susținut de guvernul SUA. Proiectul includea studii extensive de geologie, biologie, meteorologie și explorări. În câteva luni
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
aerodromuri. Într-una din misiuni a vizitat și frontul din Europa. A fost în repetate rânduri lăudat pentru serviciu merituos și a fost prezent la capitularea Japoniei. A patra expediție, Operation Highjump, a rămas până astăzi cea mai mare expediție antarctică din istorie. În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase-opt luni. Pe lângă nava-amiral și portavionul , ea conținea treisprezece vase de suport ale Marinei
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
fost prezent la capitularea Japoniei. A patra expediție, Operation Highjump, a rămas până astăzi cea mai mare expediție antarctică din istorie. În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase-opt luni. Pe lângă nava-amiral și portavionul , ea conținea treisprezece vase de suport ale Marinei, șase elicoptere, șase bărci zburătoare, două operatoare de hidroavion și cincisprezece alte avioane. Numărul total al personalului implicat a fost de peste 4
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Byrd a folosit Noua Zeelandă drept punct de plecare în mai multe din zborurile sale deasupra Antarcticii. A cincizecea aniversare a primului zbor al lui Byrd deasupra Polului Sud a fost comemorată cu un set de două timbre emise în Teritoriul Antarctic Australian în 1979. În 2001, transmisiunile radio de voce în unde scurte pe distanțe mari, efectuate în expediția antarctică a lui Byrd din 1934, au fost clasificate ca "IEEE Milestone".
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
a primului zbor al lui Byrd deasupra Polului Sud a fost comemorată cu un set de două timbre emise în Teritoriul Antarctic Australian în 1979. În 2001, transmisiunile radio de voce în unde scurte pe distanțe mari, efectuate în expediția antarctică a lui Byrd din 1934, au fost clasificate ca "IEEE Milestone".
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
este denumirea britanică a unui teritoriu antarctic a cărei posesie („suveranitate”) a fost revendicată de Marea Britanie (în perioada imperială) și ulterior de Noua Zeelandă (înainte de semnarea Tratatului Antarcticii în 1958), revendicarea nefiind însă recunoscută de celelate state ale lumii. Scott era un comandant cu experiență în expediții polare
Țara Eduard al VII-lea () [Corola-website/Science/326469_a_327798]
-
rol științific, explorând Zona Victoria și Munții de Vest. S-a încercat fără succes debarcarea și explorarea Țării Eduard al VII-lea. Călătoria către Capul Crozier în iunie și iulie 1911 a fost prima de acest gen din timpul iernii antarctice.
Țara Eduard al VII-lea () [Corola-website/Science/326469_a_327798]
-
cea a ghețarilor montani. Glaciațiunea actuală de calotă ocupă suprafețe întinse în Antarctica, Groenlanda, Islanda, Spitzberg, în insulele Franz Iosef, Novaia Zemlia, Severnaia Zemlia. Dupa extindere, morfologie și dinamica, actualii ghețari de calotă pot fi grupați în patru tipuri: Tipul antarctic, în Antarctica calota are aprox. 14 mil. km. În jurul Antarcticii gheața de pe continent se prelungește mult și în apa oceanului, formând o platoșă relativ unitară, uneori înaltă de 90 m, numită banchiză; din ea se desprind blocuri imense de gheață
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
periferice apar tot mai multe stânci deasupra gheții (nunatak-uri), crevase și văi canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi preluat de către masa de gheață în mișcare și depus sub formă de morene glaciare. Gheața calotei antarctice este pleistocenă. Topirea ei ar ridica nivelul oceanului planetar actual cu circa 15 m. Prezența ei în zona Polului sud determină anumite particularități curenților marini și vânturilor, care influențează regimul climatic al Globului. Tipul groenlandez este cantonat în Groenlanda, ocupand
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
După o călătorie grea, pe o mare furtunoasă și plină de aisberguri, vasul lor de pescuit și cu tatăl lui Olaf Jansen dispar în mare, dar Olaf este aruncat pe un aisberg. Baleniera scoțiană Arlington care naviga în apele Oceanului Antarctic îl observă și îl salvează, luându-l la bordul ei. Întrebat cum a ajuns pe aisberg, Olaf Jansen le spune marinarilor adevărul, dar aceștia îl cred nebun și îl pun în lanțuri. Pentru a scăpa, el inventează o poveste credibilă
The Smoky God () [Corola-website/Science/324333_a_325662]
-
este un mic sat chilian. este localitatea cea mai sudică din lume, excluzând bazele științifice antarctice. Administrativ aparține de comuna Cabo de Hornos, Provincia Antarctică Chiliană, Regiunea Magallanes și Antartica Chileană. Este situată pe țărmul estic al insulei Navarino și are o populație stabilă între 36 și 50 locuitori, în mare parte pescari. A fost fondat
Puerto Toro () [Corola-website/Science/324377_a_325706]
-
și de explorare a oceanelor sudice. Pym studiază insulele din jurul Capului Bunei Speranțe, devenind interesat de structurile sociale ale pinguinilor, albatroșilor și altor păsări de mare. La îndemnul său, căpitanul este de acord să navigheze mai la sud spre regiunile antarctice neexplorate. Nava traversează o barieră de gheață și ajunge în largul mării, aproape de Polul Sud, dar unde era o climă blândă. Aici, "Jane Guy" ajunge la o insulă misterioasă numită Tsalal, locuită de un trib de negri aparent prietenoși, condus
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
din roman. RPG-ul "Beyond the Mountains of Madness" lansat de Chaosium în 1999 este o continuare a nuvelei lui Lovecraft și include un „final lipsă” al romanului lui Poe, în care Pym întâlnește câteva creaturi lovecraftiene în așezarea lor antarctică. Pictura "Not to be Reproduced" (1937) a lui Rene Magritte prezintă o copie a cărții lui Poe în partea dreaptă jos. O altă continuare franțuzească a fost "La Conquête de l'Eternel" (1947) de Dominique André. Romanul "A Void" (1969
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
dintr-o donație de £35.000 de la editorul britanic Sir George Newnes, cu condiția ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică”. Borchgrevink a debarcat la Capul Adare în februarie 1899, unde și-a ridicat o colibă mică, petrecând iarna antarctică din același an în ea. În vara următoare el a navigat spre sud, debarcând la breșa Barierei descoperită de Ross. Trei oameni au mers cu ajutorul săniilor trase de câini înspre sud pe suprafața Barierei, înregistrând un nou record: cel mai
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
promova această ambiție a apărut în noiembrie 1893, când proeminentul biolog Sir John Murray, care vizitase apele Antarcticii ca biolog cu Expediția Challenger în anii 1870, adresându-se la RGS (Societatea Geografică Regală), a prezentat o lucrare intitulată „Reînoirea explorărilor antarctice”, cerând o expediție pe scară largă în beneficiul științei britanice. Aceasta a fost puternic susținută, atât de Markham cât și de conducătorii organizației științifice a țării, Societatea Regală. S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți, care să
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
ce se ocupă de depozitare și provizii, dar și de organizarea evenimentelor de recreație. Amiralitatea a oferit de asemenea 20 de subofițeri și marinari, restul echipajului fiind format din negustori, sau din civili angajați. Printre aceștia se numără și veteranii antarctici, incluzând pe Frank Wild, William Lashly, Thomas Crean (ce a intrat în expediție după dezertarea unui marinar în Noua Zeelandă) , Edgar Evans și Ernest Joyce. Deși expediția nu a fost un proiect oficial al Marinei, Scott a propus ca aceasta să
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
al echipei de cercetare, trebuia să călătorească doar până în Australia (defapt, el a părăsit nava la Cape Town), el învățându-i pe ceilalți oameni de știință de la bord, neavând un rol în lucrările expediției. Singurul om de știință cu o experiență antarctică anterioară a fost Louis Bernacchi, care împreună cu Borchgrevink, a fost observator magnetic și meteorolog. Geologul Hartley Ferrar, pe atunci în vârstă de 22 de ani, absolvise recent Universitatea Cambridge. Markham considera că această experiență îl poate ajuta să capete experiență
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
observații și cercetări Neamu a donat: o colecție de roci culese din Antarctica de Est și două exemplare nepreparate dintre speciile rare de pinguini, Muzeului „Grigore Antipa” din București, peste 20 de specii de mușchi și lichenii colectate din oazele antarctice, Grădinii botanice din București. Din observațiile geografice și măsurătorile meteorologice efectuate personal, cât și din analiza unei bibliografii de specialitate foarte bogate, Neamu a elaborat o lucrare științifică de mare valoare numită: Geografia Antarcticii recenzată cu aprecieri favorabile în lumea
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
efectuate personal, cât și din analiza unei bibliografii de specialitate foarte bogate, Neamu a elaborat o lucrare științifică de mare valoare numită: Geografia Antarcticii recenzată cu aprecieri favorabile în lumea științifică de specialitate (prof. E. Korotkievici de la Institutul Arctic și Antarctic, din St. Petersburg); în România, lucrarea a fost bine primită fiind citată în toate cursurile de geografia continentelor. Acestei lucrări i s-a decernat premiul Academiei Române „Gh. Munteanu Murgoci” pe anul 1982. Vizitele de documentare geografică în Podișul Armeniei și
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
la premiile BAFTA și Globurile de Aur pentru rolul său din Schindler's List. După Schindler's List, Neeson a devenit un actor cunoscut pe plan internațional. Neeson a narat documentarul Journey Into Amazing Caves and The Endurance: Shackleton's Antarctic Adventure (2001). În anul 2002 a aparut în Gangs of New York, alături de Leonardo DiCaprio, Brendan Gleeson, Cameron Diaz și Daniel Day-Lewis. De asemenea a jucat rolul unui scriitor văduv în comedia Love Actually (2003), în regia lui Richard Curtis. Rolul
Liam Neeson () [Corola-website/Science/322156_a_323485]