772 matches
-
adulterul, din "Oedip" doar incestul, însă fervoarea mea era pură. M-am "inițiat", totodată, în filosofie, în artă, dând buzna fără nici o pregătire în domenii aproape virgine, devoram tot ce-mi cădea în mână despre cei șapte înțelepți ai Greciei antice sau despre erezia lui Akhenaton în Egiptul vechi, pentru a mă întoarce, apoi, la literatură, unde îmi improvizam idoli sau obsesii (cum ar fi "soarele negru al melancoliei", după ce I-am citit pe Gerard de Nerval). Am suferit cu David
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trad. it., Varese, 1965 Iorio R., Mitra, il mito della forza invincibile, Venezia, 1998 Koestler A., I gladiatori, trad. it., Milano, 2002 Luttwak E.N., La grande strategia dell’Impero Romano, trad. it., ilano, 2003 Sabbatucci D., La religione di Roma antica. Dal calendario festivo all’ordine cosmico, Milano, 1998 Scullard H.H., Dalle riforme dei Gracchi alla morte di Nerone, trad. it., Milano, 1997 Wacher J. (coord.), Il mondo di Roma imperiale, trad. it., Bari, 1989 Wellesley K., The long Year A.D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
problematica moralei se identifica că o preocupare de reducere a distanței și a tensiunilor dintre cămpul realității (ceea ce este) și orizontul valorilor (ceea ce merită și în consecință, trebuie să fie). După secole de “morală a supunerii”, cum a fost morală antică șic ea medievală, a supunerii față de voința lui Dumnezeu sau a stăpănilor laici, s-a propus un prototip al “omului modern”, al omului liber, aflat numai sub tutela propriei sale rațiuni, omul autonom. Etică iluministă a lui Kant e o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
avaro-slave din jurul anului 600. Am arătat mai sus că nu este exclusă existența unei episcopii în fosta cetate romano-bizantină de la Dinogetia (Garvăn), unde s-au aflat urme creștine din secolele XI-XII, ca și în zona Isaccea-Niculițel, ce continuă pe cea antică de la Noviodunum, dar dovezile nu sunt sigure. În schimb, posedăm dovezi sigure despre existența unei episcopii în Dobrogea, datând din secolele XIII-XIV, și anume Arhipiscopia (Mitropolia) de Vicina. Cea mai veche știre despre Vicina o întâlnim la Anna Comnena, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au ocupat de epoca amintită au știut să păstreze neatinse spațiile de cercetare independentă, chiar în perioada cînd lucrările lor serveau o cauză politică. Unele rezultate ale studiilor istoricului Condurachi sînt publicate la București, în 1988, sub titlul Dacia romană antică. Autorul insistă aici asupra influenței grecești pre și postromane. Condurachi amintește: "Lui Strabon îi datorăm primele informații exacte despre dacii lui Burebista, ale căror expediții războinice au contribuit la stabilirea unei adevărate hegemonii dace în zona cuprinsă între Carpații Păduroși
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
puterii lucrurilor pe care le evocă, acțiunilor pe care le ordonă. Ea se supune conducătorului care o seduce. El proiectează dinainte-i perspective grandioase, dar vagi, iar acest vag ce le învăluie le sporește enigmatica putere. În numeroase scrieri, și antice, și moderne, găsim indicații relative la fiecare dintre următoarele strategii: reprezentație, ceremonial, persuasiune. Dar psihologia mulțimilor le asociază unui alt factor comun: hipnoza. Orchestrate într-o unitate spațio-temporală, ele fuzionează și nu mai formează decît o singură strategie, cea a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inserați în antologia poeților dialectali în ediție trilingvă. Pentru o biografie mai amplă, chiar dacă nu completă, se pot consulta texte îngrijite de: Luigi Troccolo, Omaggio a Dante Maffia, Castrovillari 1978; Gennaro Mercogliano, L'Odissea nel mistero, Catania, 1984; Rocco Salerno, Antico e nuovo nella poesia di Maffìa, Roma, 1986; Franco Di Carlo, Gli opposti segni, Lecce 1986; Luigi Reina, La poesia come azione e dizione, Roma, 1988; Giuseppe De Marco, Mappa dei poeti del Sud, Napoli, 1989; Vincenzo Petrone, Lessico del
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Sfidarea paradoxului V. pleacă de la o cercetare de logică privind conceptul în sine, în continuare dedicând capitole separate examinării modului în care paradoxul poate fi identificat și analizat de-a lungul timpului, de la Antichitatea europeană, trecând prin India și China antică și ajungând la Evul Mediu, până la ceea ce înseamnă paradoxul în știință, în matematică și logică, în limbaj și în literatură. Autorul aduce laolaltă numeroase exemple de paradoxuri din cele mai neașteptate domenii, comentându-le și invocând ca argumente părerile unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
se extindă și spre limesul nordic al Imperiului. 2.1. Decăderea religiilor antice greco-romane O primă caracteristică a situației religioase în ansamblu, din lumea elenistică de la sfârșitul secolului I a.Chr., a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un efect negativ l-a avut critica raționalistă a divinităților, care se practica în diferitele școli filozofice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Virginie Despentes, Claire Legendre sau Lolita Pille, pentru care orice aluzie culturală Înaltă este suspectă de lipsă de autenticitate. Sphinx - lipsit de articol, deci din capul locului ambiguu, un el? o ea?: mister - reverberează ca simbol cultural. Pătruns În Grecia antică din anul 2000 Î.Hr., sfinxul simbolizează taina sub aspectul unei leoaice cu cap de femeie și aripi: altă ambiguitate. Dar romanul apare la cîțiva ani după ce Michel Foucault Începuse la Collège de France cursurile despre Hermeneutica subiectului, al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Michel frunzăreau puține ziare în mod curent și nici nu arătau vreun interes față de ele. Primul Război Mondial a impresionat-o puțin pe această adolescentă. Nici istoria nu mai constituia o preocupare în această etapă. Era cufundată în literatura trecutului: antică, Renaștere, Romantism, și a generației dinainte, literatura fin de siècle, dar nu a fost atrasă de literatura efemeră contemporană, indiferent cât de traumatizante psihic erau evenimentele mondiale la care această literatură răspundea. A început să studieze limbile greacă și latină
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
partener masculin pentru un alt bărbat 78. Aici se încadrează și consoarta obscenă și neinițiată a lui Henri II, Caterina de Medici (1519-1589), a cărei bisexualitate era legendară în lumea lui Zenon. Probabil că Yourcenar a construit-o după modelul anticei grecești Baubo (vezi nota explicativă p. 130) pentru că a scris în notele asupra cărții că obscena și secretoasa Caterina este un Baubo 79. Caterina, ca și Baubo, este grosolană, cu mult mai necioplită decât soțul ei, regele Henri II. Sexualitatea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a mai intrat într-o biserică creștină, cu excepția cazului când îi admira arhitectura, și nici nu credea în dogmele creștinismului. Dacă a avut vreo religie un mare dacă aceea a fost una personală: o combinație eclectică de credințe păgâne, mistice, antice grecești și budiste Zen. Ca și Hadrian și Zenon, personajele în care a pus atât de mult din ea însăși, nu a fost niciodată o creștină tradițională. Nici nu aproba viziunile creștinătății privind sexualitatea normală, dar nici nu va susține
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vechii greci cu europenii moderni, și pe vechii romani cu americanii moderni și Malcolm Muggeridge, ,,On The Threshold of the Eighties", în publicația The American Spectator, mai 1980, în care se comentează decăderea visului american comparată cu perioada din Roma antică din timpul lui Cezar Augustus, perioadă în care libertatea individuală pare să fi fost uitată. 25 Patrick Brantlinger, Bread and Circuses (Theories of Mass Culture and Social Decay), Ithaca și Londra, Cornell University Press, 1983, p. 50. 26 Idem. 27
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
semnele obiective numite chiar semne de medici (formațiile canceroase recunoscute la tomografii, sputa, puroiul, sîngele, într-un cuvînt, modificarea detectabilă a unui element al organismului în raport cu starea de normalitate). Semiotica s-a născut de fapt ca semiologie medicală în Grecia antică cu Hippocrate (460-377 î. Hr.) și Galen din Pergam (130-200 d. Hr.); ei au stabilit o legătură cauzală între diversele indicii și simptome și natura bolii. De la Hippocrate a preluat și Aristotel noțiunea de semiosis ca reprezentare culturală a simptomelor și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semblable. Regards sur l'anthropologie des sociétés contemporaines, Paris, Presse du CNRS, 1989. SERVIER, Jean, Magia, traducere de Bogdan Geangalău, prefață de Nicu Gavriluță, Iași, Editura Institutului European, 2001. SFAMENI GASPARO, Giulia, Oracoli, profeti, sibille. Rivelazione e salvezza nel mondo antico, Roma, Libreria Ateneo Salesiano, 2002. SHUMAKER, Wayne, Științele oculte ale Renașterii, traducere de Petronela Petrar, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003. SIRONNEAU, Jean-Pierre, Figures de l'imaginaire religieux et dérive idéologique, teză de doctorat sub conducerea lui Gilbert Durand, Paris, Harmattan, 1993
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
postfață de dr. Mihai Neagu Basarab, București, Ed. Evenimentul, 1990. 103 Antoaneta Olteanu, Școala de solomonie. Divinație și magie în context comparat, București, Ed. Paideia, 1999, p. 46. 104 Giulia Sfameni Gasparo, Oracoli, profeti, sibille. Rivelazione e salvezza nel mondo antico, Roma, Libreria Ateneo Salesiano, 2002. 105 Joachim Wach, Sociologia religiei, traducere de Florin Iorga, studiu introductiv de Nicu Gavriluță, Iași, Ed. Polirom, 1997, p. 222. 106 Max Weber, Sociologia religiei. Tipuri de organizări comunitare religioase, traducere de Claudiu Baciu, București
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Vernant et al., Divination et rationalité, Paris, Seuil, 1974; Michel Maffesoli, Eloge de la raison sensible, Paris, Bernard Grasset, 1996; Michel Maffesoli, Le mystère de la conjonction. Paris, Fata Morgana, 1997; Giulia Sfameni Gasparo, Oracoli, profeti, sibille. Rivelazione e salvezza nel mondo antico, ed. cit. La toți aceștia mai putem adăuga nenumărați antropologi și etnologi din țară și străinătate care au scris texte serioase (folosite și citate în lucrarea nostră) în domeniu. 185 Subiectul este tratat și de Claude Benski et al., The
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este redat prin rădăcina ’ăhab, „a iubi”, împreună cu derivații săi; acest termen merită subliniat datorită caracterului său aparent irațional - și drept urmare opus conceptului rațional de pact - deoarece e legat de un sentiment. Termenul se găsește și în tratatele de vasalitate antice în care contractantul inferior este îndemnat să-l „iubească” pe Marele rege! b) O altă latură a noțiunii de alianță este redată prin rădăcina jăda’ care în mod normal înseamnă „a cunoaște”, dar care poate avea o accepțiune mult mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
unei cete de prăpădiți fiind cel mai mic popor dintre popoare. Pentru a reuși în acțiunea lui a pornit o furibundă manipulare prin care urmărea să pună mozaismul ca cea mai veche și mai demnă de urmat cultură a lumii antice făcînd o apologie sălbatică și dementă a iudaismului pe care romanii dar mai ales grecii o găseau bună numai pentru glume josnice. În Antichități iudaice l,13 Josephus Flavius - al doilea părinte al iudaismului și al doilea mare falsificator - scria
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cum spune că s-a inițiat în ,,tainele cele mari” ale esenilor sau teurgilor din Egipt, rezultă concluzia firească și clară, că mai toată ,,înțelepciunea” și revelațiile acestuia sînt luate din scrierile teozofiei geților care circulau în draci prin toată lumea antică așa cum ne spune mitul solomonarilor. După distrugerea templului din Ierusalim, rabinii din acest oraș au dispărut ca importanță religioasă și economică în mozaism, afirmîndu-se cu mare furie, cei din Alexandria formați la școala lui Filon numită Didascalia și care a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
factorului autohton, ajungându-se în final către asimilarea slavilor și consolidarea modelului substrat-strat-adstrat. Istoriografia comunistă a operat în cadrul acestei paradigme triale substrat-strat-adstrat, însă a revizuit-o prin două modificări substanțiale: i) antagonizarea daco-romană, realizată prin injectarea istoriei, inclusiv a celei antice, cu principiul antagonismului de clasă, care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este intitulat "Istoria românilor antică și medievală", autorii oferă "periodizarea istoriei antice și medii a României" (1987, p. 4, subl. n.): • Epoca străveche - de la apariția omului pe aceste teritorii și până la formarea statului dac, sub conducerea lui Burebista; • Epoca veche (antică) - circa 80 î.e.n.- aprox sec VIII e.n.; • Epoca medie - sec. VIII e.n.-1821, Revoluția lui Tudor Vladimirescu fiind considerată uvertura epocii moderne în istoria patriei. Dincolo de distanțările de vechea conceptualizare a trecutului, manualul lui Daicoviciu et al. (1991) rămâne, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei istorice moderne îl formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii Sovietice, tipărită între 1921 și 1990, celebră pentru perfecționarea anticei practici de damnatio memoriae, pe măsură ce versiunile reeditate eliminau, la comanda imperativelor politice ale zilei, bucăți întregi din memoria textualizată în edițiile mai vechi. Spre deosebire de palimpsest, ștergerea nu se manifestă la nivelul aceleiași pagini, ci poate fi descoperită doar cu ajutorul arhivei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poezia era, în sensul deplin al cuvântului, o vocație.”9 Operele celor doi scriitori prezintă nu doar o diversitate tematică remarcabilă, ci și o largă paletă de specii literare abordate. „Operele lui Boccaccio cuprind literatura medievală, dar și pe cea antică, proza și poezia, epicul și lirica, latina și italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]