743 matches
-
îmbrăcați și aveau emoții, căci vara toată lumea are nevoie de-o cameră ori de-o reducere la masă și nu erau siguri că se va rezolva. Imaginați-vă ce figură a făcut secretara șefului stațiunii cînd s-a trezit în anticameră cu Vancea în bermude și papuci de plastic! (Ovidiu, măcar, era mai decent îmbrăcat). Biata femeie, care bătea ceva la mașină, a rămas cu un deget în aer și a uitat să-l mai pună pe clape. Iar cînd Vancea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bârfe (venite, culmea, chiar din partea celor pe care pe moment Îi admirăm). Apoi, ignorăm faptul și mai grav că prin bârfă se face o nedreptate cuiva, arătându-i-se numai defectele! În sfârșit, ignorăm faptul că bârfa reprezintă, de regulă, anticamera calomniei. Μ Auzim adesea pe câte unii spunând: „Lucrul acesta este al meu, pot să fac ce vreau cu el”. Pentru astfel de oameni, proprietatea nu poate fi, așadar, decât la bunul lor plac: o folosesc după patimile, capriciile, egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le ascunde prin toate buzunarele). Sigur că da... intimitatea are limite... pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înțeleagă) Sigur că am înțeles... Oare e adevărat?! Ea 2: E adevărat. Și să știi că am mai citit și alte poezii... pe care ar trebui să le mai revezi... (pleacă spre dormitor) El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar, pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le ascunde prin toate buzunarele) Sigur că da... intimitatea are limite... pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
comunități, disidente sau răzvrătite. Dată la rindea, nivelată, diferența individuală e destinată pieirii, pentru a face loc domniei masei. Supravegherea se exercită ca prealabil indispensabil acestui model de putere care o ridică la rangul de practică favorită: ea devine o anticameră a terorii, conducând (sau încercând să o facă) spre uitarea de sine prin teama de sancțiuni pe care orice nesupunere o produce. În Casa Bernardei Alba, îngrădirea se erijează în condiție esențială pentru exercitarea deplină a supravegherii impuse de către o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acel ziar și membru al acestei societăți POPESCU, asemenea GHIȚĂ PRISTANDA, polițaiul orașului UN CETĂȚEAN TURMENTAT ZOE TRAHANACHE, soția celui de mai sus UN FECIOR ALEGĂTORI, CETĂȚENI, PUBLIC În capitala unui județ de munte, în zilele noastre ACTUL I (O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu.) SCENA I Tipătescu, puțin agitat, se plimbă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și cel de maximă siguranță, perspectivele asupra deținutului sunt fundamental diferite. Pe acest continuum, regimul de maximă siguranță reprezintă „forma tip” a închisorii, în sensul prezenței dimensiunilor tradiționale ale acestei instituții; regimul deschis constituie „forma îmblânzită” a privării de libertate, anticamera lumii de dincolo de zidurile penitenciarului. Regimul de maximă siguranță este proiectat pentru o categorie specială de condamnați, care au primit cele mai grave pedepse prevăzute de Codul Penal (în varianta proiectului noului Cod Penal): detențiunea pe viață și detențiunea severă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: “Eu sunt Felix!” Cu îndoiala în suflet, însă, hotărât, tânărul o luă înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
actualizeze în moduri neașteptate „lumea pe dos“ a eroilor lui Caragiale, conferind piesei un surprinzător aspect contemporan. Spațiul scenic este și el puternic simbolizat, ca spațiu „de trecere“ cu des chideri multiple, detaliat în indicațiile regizorale. În primele două acte, anticamera bine mobilată din casa prefectului sugerează faptul că deciziile politice nu se iau în spațiul public, ci în spațiul privat. Subiectul piesei urmărește momente de mare tensiune din existența publică a eroilor, antrenați în vârtejul unor situații comice, declanșate de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și (uneori) fără discernământ la nivel primar și în grădiniță, dar este ignorat aproape în totalitate în gimnaziu și mai ales în liceu; premisa ar putea fi aceea că lucrurile importante și jocul nu fac casă bună, iar școala reprezintă anticamera vieții de adult, adică spațiul unde deprindem responsabilitățile vieții de adult. Deși tradițională, din punctul nostru de vedere, această premisă este falsă, deoarece legitimează judecăți despre viitor bazându-se pe trecut, situație inacceptabilă astăzi, când viitorul nu mai seamănă cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de alte mărturii: Cezar Petrescu și-l amintește pe Mateiu, după primul război mondial, așteptînd în anticamera unui ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu pălăria întoarsă cu gura în sus pe un genunchi și cu mănușile aruncate înlăuntru. [...] Cravată cu nodul lat și un ac înfipt după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
toilette). 396 În realitate, Worth inventatorul defileurilor, al manechinelor, al țesăturilor lucioase și al ornamentelor grațioase care personalizează toaletă. Creațiile sale feerice și facturile importante care le însoțesc sunt celebre prin aroganță lor. Cele mai vestite Pariziene fac coadă în anticamera să. Mai mult decât orice poet sau pictor, Charles Worth, stilist renumit din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reușește să creeze aură modei și să o promoveze la rang de artă a timpurilor moderne. Worth
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Europene? Poate avea, dar va fi vorba de mici detalii, incidente, persoane. În ansamblu, Uniunea Europeană „reperează onoarea” statului românesc, așa cum este el: slab, relativ disfuncțional, destul de corupt, ineficient, fără inițiativă etc. Revenită după 2000 din palate (Cotroceni, Victoria etc.) și anticamerele lor în paginile revistelor culturale și aparent fără mari șanse de a mai ajunge prea curând în agora (câștigarea „la mustață” a alegerilor din 2004 - în care, pentru prima dată după 1989, trecutul și Occidentul au fost mize secundare - i-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atletul care are o pregătire bazată pe știință. Această situație nu caracterizează doar vârful ierarhiei sportive ci și nivelele inferioare, unde au loc selecția și calificarea copiilor și tinerilor în sistemul de pregătire și competițional, ierarhizat pe categorii de vârstă, anticamera sportului de performanță. Departajarea rezultatelor se face astăzi la miimi de secundă cu ajutorul filmelor și la centimetrii cu aparate perfecționate de măsurare și înregistrare. Se constată, în prezent, o creștere impetuoasă a numărului de sportivi bine pregătiți, ca rezultat
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
drept sală pentru reprezentații artistice. De asemenea, apartamentele regelui erau completate de apartamentele reginei, care erau decorate după aceleași teme artistice: Capela - o completare a salonului Dianei din apartamentele regelui Sala de gardă - reprezentând Salonul lui Marte din apartamentul regelui Anticamera - completare la salonul lui Mercur Camera - extrapolare a Salonului lui Apolo Marele Cabinet - completa salonul lui Jupiter Oratoriul - completând salonul lui Saturn, Micul Cabinet - reprezenta salonul lui Venus din apartamentele regelui. Ornamentele erau inspirate de scene mitologice sau istorice. Salonul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
loc concerte de cameră, se puteau citi fragmente din opere literare sau spune glume, până la ora cinei. Ludovic al XIV-lea lua o masă frugală - numită și le petit couvert - în camera sa, singur. După moartea reginei, cina uneori în anticamera apartamentelor Delfinei. După moartea acesteia, a reluat vechiul obicei de a cina singur în apartamentele sale, pe o măsuță mică, pătrată în fața unei ferestre. Curtenii se aflau în picioare, la o distanța respectabilă și își priveau suveranul. Ceremonialul impus de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
credincioși au nevoie de rugăciunile unora pentru alții, desăvârșite în rugăciunile Bisericii. Cu alte cuvinte, puterea lui Dumnezeu de a împlini multe dintre scopurile Sale este pusă în lucrare numai prin rugăciunile dreptmăritorilor creștini, săvârșite în Sfânta Biserică, care este „anticamera împărăției cerurilor”. Prin rugăciune, împlinim scopul mântuirii dăruite de Hristos umanității, prin jertfa euharistică a Trupului Său. Rugăciunile noastre vor da rezultatele așteptate atunci când le rostim cu sinceritate, cu credință puternică și cu multă smerenie. Tatăl băiatului demonizat din Sfânta
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca la însuși izvorul vieții, să venim, deci, cu credință, cu smerenie și cu inima deschisă pentru rugăciune. Biserica este cerul pe pământ, locul unirii omului cu Dumnezeirea, școala care îl învață pe om viețuirea cerească, comportamentul cuvios. Biserica este anticamera împărăției cerurilor; locul mulțumirii și doxologiei obștești înălțate lui Dumnezeu-Treime, Creatorul și păstrătorul a toate, locul unirii cu sfinții îngeri. Ce ar putea fi mai de mândrie și de onoare, pentru noi muritorii, pentru noi care suntem vase de lut
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
la biserică, adică bolnavii și cei din închisori. Preotul sau credinciosul care lipseau trei duminici consecutive de la biserică, fără motiv, erau caterisiți sau excomunicați. Participarea credincioșilor, alături de preot, la Sfânta Liturghie este afirmarea apartenenței noastre la Sfânta și Dumnezeiasca Biserică, anticamera împărăției cerurilor. Așadar, să fim mereu conștienți că în Sfânta Biserică sufletul nostru este în legătură permanentă cu Dumnezeu, prin comuniune euharistică cu Mântuitorul Iisus Hristos. Așa cum trupul nostru se simte bine și este mulțumit când este lumină, când este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
posibilitățile și deficiențele, ajutânduse întreolaltă în iubire și mulțumind lui Dumnezeu, este începutul împărăției lui Dumnezeu pe pământ. „Vie împărăția Ta” se referă la împărăția cerurilor, care va începe după sfârșitul lumii și după înfricoșata Judecată a lui Dumnezeu. Dar anticamera împărăției este Sfânta Biserică. Noi, credincioșii creștini, trebuie să fim convinși că vom avea parte de ea, împreună cu cei cărora li se va spune: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. Prin Sfântul Botez, creștinul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Nouă din Bruxelles / 133 IV.1. Un "etern" student: politehnistul Vasile Butză mereu în căutare de subvenții / 135 IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept fără diplomă / 147 IV.3. Un aspirant la studenție: Victor Eminescu în anticamera Facultății de Drept / 161 IV.4. Un student boem: poetul Florian Becescu / 171 În loc de concluzii / 183 Bibliografie / 195 Résumé / 205 Indice / 217 Ilustrații / 227 Cuvânt de introducere Răsfoind jurnalul "Cronică" din vara anului 1904, mai precis din 29 iulie, am
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Bucureștilor 47... Poate că în pachet erau tocmai bijuteriile de familie amanetate de tânărul Petre Zlătescu cu trei ani mai devreme, într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții sale... IV.3. Un aspirant la studenție: Victor Eminescu în anticamera Facultății de Drept Pe 30 decembrie 1903 / 12 ianuarie 1904 profesoară Mathilda Ilian din Brăila, ce locuia pe Bulevardul Carol, la nr. 174, pensionara, văduva, singura întreținătoare a unui tânăr de 17-18 ani, plecat la studii în Belgia, îi scria
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de dare de seamă și alegeri a Comitetului de partid de la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Punctajul discursului - realizare a lui Ion N. Oprea, redactorul șef al ziarului Rulmentul. Și cu toate acestea, câteva zile a făcut Ion N. Oprea anticameră să pătrundă la tov. Musichi, cu două valize de ziare și reviste cu care, pe bază de texte să‐l convingă să dea „Bun de tipar” ziarului reținut de la tipar pentru că nu era înțeles sensul cuvintelor DEMN și 146 NEDEMN
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
LAI, 1995, 27; Ioana Pârvulescu, Grădinile suspendate ale literaturii, RL, 1995, 35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș, Străinul de lângă mine, APF, 2000, 6; Petraș, Panorama, 134-139; Cătălin Ghiță, Eroicul în diacronie, APF, 2002, 4. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
al poeziei. Nu numai mesajul însuși, dar și destinatorul și destinatarul devin ambigui. Supremația funcției poetice asupra funcției referențiale nu obliterează referința, dar o face ambiguă". Și la Umberto Eco: "Ambiguitate este un artificiu foarte important, pentru că ea funcționează ca anticameră a experienței estetice cînd, în loc să producă o simplă dezordine, trezește atenția destinatarului și îl pune în situația de orgasm interpretativ; destinatarul este stimulat să scruteze flexibilitatea și resursele latente ale textului pe care-l interpretează, ca și pe acelea ale
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]