710 matches
-
în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ în întreaga Europă, bazându-se de excepționalele lor calități de călăreți. În paralel, Șkuro a fost implicat în conducerea unor activități antisovietice. Emigranții albi și-l amintesc pe Șkuro ca pe un personaj iubitor de petreceri, un bun dansator, mare băutor și mare povestitor de întâmplări de război. Andrei Șkuro a fost de acord în 1941 să organizeze unitățile de cazaci antisovietici
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
antisovietice. Emigranții albi și-l amintesc pe Șkuro ca pe un personaj iubitor de petreceri, un bun dansator, mare băutor și mare povestitor de întâmplări de război. Andrei Șkuro a fost de acord în 1941 să organizeze unitățile de cazaci antisovietici formate din emigranți albi și prizonieri de război sovietici, (în special cazaci), care au luptat de partea Germaniei Naziste. Se pare că el a sperat ca, împreună cu ceilalți emigranți, să elibereze Rusia de comunism. Cei mai mulți dintre acești emigranți, inclusiv Șkuro
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
în Siret mai trăiau doar 1.614 evrei (14.2% din populatie). Cand Armata Română a trebuit să se retragă din Bucovina de nord, mai mulți evrei din Siret au fost uciși. La 20 iulie 1941, când a început războiul antisovietic, toți evreii din Siret au fost concentrați într-un ghetou și au fost duși pe jos la Dornești. Acolo au fost urcați într-un tren de marfă și, după 14 zile, au ajuns la Calafat. După două luni, în octombrie
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
de alte etnii. În semn de protest, evreii au boicotat mărfurile germane. După instalarea în România a guvernului național-legionar condus de generalul Ion Antonescu au fost eliminați toți evreii din pozițiile guvernamentale. Începând din iulie 1941, când a început războiul antisovietic, toți evreii de peste 16 ani din Suceava au fost obligați să efectueze muncă forțată în construcții, la căile ferate și la încărcarea/descărcarea mărfurilor din gările Ițcani și Burdujeni. În oraș au fost aduși și evreii din zonele rurale (Cacica
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
în Basarabia au activat multe partide și organizații burgheze. După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor formațiuni politice s-au refugiat în România. Rămășițele acestor partide și organizații, fiind susținute activ de serviciile românești de spionaj, și-au intensificat activitatea antisovietică. Același document includea în categoria "elementelor antisovietice" și "moșierii", "comercianții", "polițiștii și jandarmii", "albgardiștii", "primarii", "refugiații din URSS" și alte "elemente sociale străine". În legătură cu activizarea acestor elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile îndepărtate de nord și est ale
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
organizații burgheze. După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor formațiuni politice s-au refugiat în România. Rămășițele acestor partide și organizații, fiind susținute activ de serviciile românești de spionaj, și-au intensificat activitatea antisovietică. Același document includea în categoria "elementelor antisovietice" și "moșierii", "comercianții", "polițiștii și jandarmii", "albgardiștii", "primarii", "refugiații din URSS" și alte "elemente sociale străine". În legătură cu activizarea acestor elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile îndepărtate de nord și est ale URSS 5.000 de familii. Ca bază
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea "deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane". Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
al Statului Major General. La 22 iunie 1941, când a început Operațiunea Barbarossa Merețkov a fost numit consilier permanent la Stavka. Cu toate acestea, la 23 iunie el a fost arestat de NKVD în calitate de membru la o presupusă conspirație militară antisovietică. După interogatorii, Merețkov a pledat vinovat. În septembrie a fost eliberat și Stalin l-a numit comandant al Armatei a 7-a separate, dar el a fost unul dintre puținii conspiratori incriminație, care au fost cruțați. Mărturisirea sa a fost
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
Europeană de „dublu standard” și de faptul că ignoră „ultimele colonii ale epocii Hitler-Stalin”. În ziua protestului, "Pravda" a publicat un editorial intitulat „Doar faptele”, o colecție de citate ale activiștilor pro-independență compilată cu scopul de a sublinia natura inacceptabilă antisovietică a acțiunii lor. Lanțul a legat cele trei capitale baltice - Vilnius, Riga și Tallinn. El pornea din Vilnius de-a lungul șoselei A2 prin Ukmergė spre Panevėžys și apoi de-a lungul Via Baltica prin Pasvalys, Bauska, Riga, Ainaži, Pärnu
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
1989, în primele 19 minute ale emisiunii "Vremea", principalul program de știri de la televiziunea sovietică, s-a citit o declarație a CC al PCUS, formulată ca un avertisment pe ton grav față de „grupările naționaliste extremiste” care aveau scopuri „antisocialiste și antisovietice”. Aceste grupuri erau acuzate de discriminare față de minoritățile etnice și că ar teroriza pe cei încă loiali idealurilor sovietice. Autoritățile locale au fost criticate pentru că nu au reușit să-i oprească pe acești activiști. a fost denumit „isterie naționalistă”, care
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
și antrenat pentru a lupta împotriva invadatorului sovietic și a NKVD-ului: Batalionul Fix Regional din Bucovina. Sute de români au fugit atunci din calea terorii sovietice și a deportărilor, pentru a se refugia în păduri. Aceștia au înființat gherile antisovietice, în grupuri de 15 până la 20 de persoane. Primele grupuri de luptători au apărut astfel în nordul Bucovinei, uneori încadrate și susținute de comandamentul militar german, dar conduse întotdeauna de români. Constituit exclusiv din voluntari locali, acest batalion va atinge
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
a fost o organizație antisovietică din Bălți, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească . Organizația a fost inițiată de către Ion Moraru și Vasile Țurcanu, la care a aderat și Petru Lungu, ultimii doi fiind studenți la Școala Pedagogică din Bălți în 1947 (?) (constituit pe baza fostului Liceu Ion
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]
-
Sovietică Socialistă Moldovenească . Organizația a fost inițiată de către Ion Moraru și Vasile Țurcanu, la care a aderat și Petru Lungu, ultimii doi fiind studenți la Școala Pedagogică din Bălți în 1947 (?) (constituit pe baza fostului Liceu Ion Creangă). Acest grup antisovietic de rezistență armată a activat în Bălți și în localitățile de origine a membrilor: Mândâc, Slănina, Drochia, Șuri, Chetrosu și gara Drochia în timpul epocii staliniste. Inițial membrii grupului se considerau un detașament de luptă, numit „” (a lui Ștefan cel Mare
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]
-
pe adresa Uniunii Scriitorilor, întrucât cele mai multe minciuni porneau de acolo, și pe adresa lui Stalin, considerat de către fruntașii organizației „căpetenia demonilor”. Toate scrisorile au fost semnate cu „Sabia Dreptății” . Organizația a fost descoperită de către NKVD în 1950. Arestările membrilor organizației antisovietice „Sabia Dreptății” au început în luna mai 1950. Ion Moraru a fost arestat în satul natal, iar Vasile Țurcanu în timpul examenului de „limbă moldovenească” de la Școala pedagogică din Bălți . La 24 noiembrie 1950, conform sentinței Judecătoriei Supreme a RSSM, au
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]
-
în luna mai 1950. Ion Moraru a fost arestat în satul natal, iar Vasile Țurcanu în timpul examenului de „limbă moldovenească” de la Școala pedagogică din Bălți . La 24 noiembrie 1950, conform sentinței Judecătoriei Supreme a RSSM, au fost condamnați pentru activitate antisovietică 10 membriși susținători ai organizației clandestine „Sabia Dreptății” : În conformitate cu art. 33 al Codului penal al URSS, ultimii 5 au fost declarați „deosebit de periculoși social” și după ispășirea pedepsei trebuiau săfi e exilați pe un termen de 10 ani în regiuni
Sabia Dreptății () [Corola-website/Science/323385_a_324714]
-
din nou, sa dovedit a fi un politician mult - cu deficiențe de vedere, el nu s-a abătut de la Syunik și a continuat lupta sa împotriva Armatei Roșii și Azerbaidjanului sovietic.. Pe 18 februarie 1921, dașnakii au organizat o rebeliune antisovietică la Erevan și au reușit să cucerească controlul asupra orașului și a regiunii înconjurătoare pentru aproape 42 de zile, dar au fost înfrânți în cele din urmă de Armata Roșie suprioară din punct de vedere numeric. Liderii rebeliunii s-au
Republica Armeniei Montane () [Corola-website/Science/326602_a_327931]
-
decis „reînființarea gărzilor patriotice înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali [...] pentru a se asigura munca pașnică a poporului român, independența și suveranitatea națională a patriei”. În discursul său ținut din balconul clădirii Comitetului Central, Ceaușescu a apelat la sentimentele antisovietice ale majorității populației, solicitându-i acesteia să reziste în fața amenințării unei manevre militare sovietice similare împotriva României. Temele naționaliste pe care le-a folosit Ceaușescu au avut un efect imediat în ralierea unor largi pături ale publicului, care a început
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Unirea. Cartea conține, drept anexă, cîteva zeci de documente istorice care dezvăluie realizarea fenomenului pe etape, de la răsturnarea țarisumului rus și pînă la Conferința de Pace de la Paris din anii 1919-1920. În anul 2000, a ieșit de sub tipar cartea „"Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice. 1944-1953"”. Aceasta aduna sub o singură copertă experiența din anii ᾽90 a autorului de cercetare a fenomenului rezistenței populației basarabene la regimul sovietic. Este singura lucrare de acest fel; din momentul apariției ei
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
conștient că sovieticii nu vor permite Poloniei să părăsească Pactul de la Varșovia datorită poziției strategice a țării dintre Uniunea Sovietică și Germania. Acesta a fost de acord ca trupele sovietice să rămână în Polonia, și nu vor fi permise izbucnirile antisovietice. Prin aceasta, Polonia evita riscul unei intervenții sovietice, așa cum se petrecuse în Revoluția ungară din 1956. De asemenea, au existat încercări repetate de către academicieni și filozofi polonezi, mulți dintre ei fiind educați în Școala Liov-Varșovia dinainte de izbucnirea războiului - precum Leszek
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
opozant al teoriei și metodelor de implementare în viață a teoriilor lui Lîsenko cu privire la genetică. În anul 1966 a organizat la Universitatea din Moscova adunarea de semnături în apărarea deizidenților Iu. Daniel și A. Siniavskii, care fuseseră arestați "pentru propagandă antisovietică". Începând din anul 1968 este un luptător activ pentru drepturile omului din URSS. În luna mai 1969 a intrat în rândul "grupului de inițiativă din URSS pentru apărarea drepturilor omului". Din anul 1971 este unul dintre coatorii "cronicii evenimentelor curente
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
inițiativă din URSS pentru apărarea drepturilor omului". Din anul 1971 este unul dintre coatorii "cronicii evenimentelor curente" - buletinului tipărit la mașina de scris a apărătorilor drepturilor omului din URSS. La 28 decembrie 1974 a fost arestat pentru "agitație și propagandă antisovietică". În decembrie 1975 a fost condamnat la 7 ani de închisoare și 3 ani de deportare. Și-a ispășit pedeapsa la colonia cu regim dur "Perm-36" și la închisoarea din orașul Cistopol. A fost deportat în regiunea Magadan. După eliberarea
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
oră de zbor, autonomie insuficientă pentru ieșirea din țară. În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost inspector tehnic la Direcția Aviației Civile, dar în 1955 a fost scoasă din aviație, motivele fiind "participarea la războiul antisovietic" și "originea nesănătoasă". Până în 1967 a lucrat ca dactilografă la Policlinica CFR „Ana Ipătescu” din București, după care a fost pensionată cu o pensie minimă, ca pentru vechime incompletă. În 1955 Securitatea a încercat s-o recruteze ca informatoare, cu
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
parte zeci de mii de oameni, Ceaușescu a ținut un discurs de la balconul clădirii C.C. al PCR în care a calificat invazia armatelor țărilor comuniste drept „o mare greșeală, o primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern. În această perioadă de început a regimului Ceaușescu au avut loc numeroase vizite bilaterale la nivel înalt. Președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford, precum și președintele francez
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
a fost încorporat în 1941 la Școala de ofițeri de rezervă de infanterie din Ploiești, fiind însă exmatriculat ca urmare a refuzului de a pleca în Germania la o școală de ofițeri activi și trimis pe front. Luptă pe frontul antisovietic până în 1943, an în care se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1944 reintră la o școală militară de ofițeri de rezervă, fiind trimis, după absolvire, pe frontul antihitlerist până în iunie 1945. După demobilizare, își
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
statului sovietic, devenind stăpâna unei frumoase gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu bandiții, iar nopți la rând liniștea satului este tulburată
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]