1,016 matches
-
dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
-lea (1138-1152) și mătușa viitorului împărat Friedrich I Barbarossa (1152-1190) -, care lua în derâdere hainele, încălțămintea și moravurile nobililor polonezi, iar pe cneaz îl numea „semidomnitor“, fiindcă stăpânea numai un sfert de regat 22. În același timp, izvoarele lăsau rânduri antologice privitoare la colaborarea polonogermană. Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt în lume popoare mai apropiate și mai prietenoase unul față de celălalt decât slavii și teutonii“23. Vom sublinia că polonezii au fost mult mai ponderați în altercațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stârnită de viitoarea cumnată, pe care o vrea pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se aprind într-un dans fantastic, infernal: scenă antologică. Cumnata, vrăjită și ea de priveliștea aurului pâlpâitor, îi cade în brațe. Finalul nuvelei e de tragedie shakespeareană: Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar sunt împușcați de
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
narațiunea capătă o respirație mai largă, înglobând descrieri pitorești: imagini din București, case și moravuri ale boierimii românești sau fanariote, dar și mahalale, ruine, mizerie citadină. Portretul Sofianei Pantas, curtezana grecoaică ce fuge cu banii Eteriei, înșelând pe Ipsilani, este antologic. Prezentarea contextului istoric și a situațiilor particulare e absorbită în conversația personajelor, creând iluzia realității. Autoarea fructifică asidue cercetări: documentele colecției Hurmuzachi, lucrările lui A. D. Xenopol, N. Iorga, memorialistica lui Ion Ghica, C. D. Aricescu, I. Heliade-Rădulescu; prin I. Șt.
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
săpat blocuri de cleștar și lumină”. După o pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și care poartă pe „fruntea arsă” „tristețea
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
ca și în stilul livresc al comentariului, contrastant umoristic. Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își caută fericirea romantică într-o lume pragmatică până la vulgaritate, compun o mică istorie antologică, Vetuța se mărită, unde pluralitatea stilului oscilează între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe care o adoptă Augustin față de priscilienii∗ din Spania. Această descoperire recentă a unui număr de scrisori până acum necunoscute se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice cum probabil se întâmpla și cu Sermones. Într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
substanța volumelor Schițe (1909), Un vis (1911), Fără noroc și alte nuvele (1914), Suflete zbuciumate (1921) și Scene banale (1927), iar A fost odată ca niciodată...(1922) și Împărăția de zăpadă (1924) vor include povești. Tot povești cuprinde și volumul antologic Flăcăul cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a putut să apară). Și nu ratează nici o temă și nici un subiect dintre cele ce bântuie prin mitologia falacioasă a timpului (titlu elocvent: Sirena lui Vasile Roaită). Volumul, în bună parte antologic, Pasărea măiastră (1961) exprimă, monocord, acest devotament, într-o autoexcitație a viziunii: „E că-ntrevăd în comunism, curând,/ Măiastra pasăre de aur săgetând” (Pasărea măiastră), ici, colo întretăiată de umbra neagră a unui presentiment privind propriul sfârșit. Manifestări propagandistice ajung
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
editură S. tipărește ghiduri turistice despre România și câteva volume de poezie românească, precum Anthologie inachevée de la poésie roumaine (1970), care îi va netezi calea spre postul de maître de conférences la Universitatea din Liège. La București îi apare volumul antologic Poeme (1971). După 1980 este tot mai mult tentat de memorialistică. În 1987-1988 scrie lucrarea La Monarchie démocratique de Ferdinand et Marie de Roumanie (1914-1927). Recherches et souvenirs, editată în 1990, la Louvain. În Avertisment ține să precizeze că nu
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Al. Vlahuță, cultivându-se „claritatea” și forma impecabilă tehnic. Dar autorul face parte din generația de după Arghezi și Blaga. De aceea, poezia sa de factură clasică este traversată de întrebări asupra existenței, a morții și a dumnezeirii. Într-un poem antologic, Ceramică, elaborat înaintea plecării din țară, S. dă expresie unui sentiment neliniștitor al încarcerării, simbolizat de o „pasăre de smalț”. În emigrație versurile în limba franceză adaugă o nouă coardă, cea a dorului de acasă, poetul încercând, doar exterior, fără
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
variate și chiar cu caracter practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe care o adoptă Augustin față de priscilienii din Spania. Descoperirea acestor scrisori, pînă acum necunoscute, se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice, cum probabil se întîmpla și cu predicile. într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pariind pe inteligența lui cu inși racolați în special de prin cârciumi". Povestirea este un Luceafărul rescris în registru comic, autorul exploatând cu vervă pitorescul unui stil de viață zgomotos și vulgar, pe care îl recunoaștem imediat. Iată o secvență antologică: "Împlinise patru ani și copiii din cartier îi ziceau Mutu, Mutu prostu', câinele nostru. În seara aceea, domnul și stăpânul casei nimerise ușa reședinței lălăind prost dispus, după o serie de aproximații succesive prin garduri și stâlpi. La originea cătrănelii
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
gudură moale. Mieii demult au murit în speranța / ierbii mai dulci decât laptele mamei. Și iată acesta e leșul cetății/ de toamnă, cu oase golite de măduvi/ Și-acesta prin ele, cum șuieră vântul,/ acesta e totuși cântecul nostru.” Volumul antologic, publicat postum, La capătul meu de înserare (1985), conține și un ciclu inedit de poezii, selectate de I. N. Boeriu, soțul scriitoarei. Sunt ilustrate aici stăruitoarele obsesii ale erosului și morții, dar și tema esențială a „nerostirii”, a suferinței cuvintelor
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
autori contemporani sau despre clasici, prefețe, texte evocatoare, omagiale ori comemorative, meditații ori glosări pe subiecte culturale, morale etc.). Publică, în aceeași perioadă, cărți de convorbiri (cu Petru Dumitriu în 1994, cu Aurora Cornu în 1998), întocmește și prefațează volume antologice de texte confesive ale unor mari personalități ale culturii române: G. Călinescu, Fals jurnal (1999), Tudor Vianu, Cunoașterea de sine (1997). Un proiect mai vechi, proiect ambițios, realizat cu răbdare de-a lungul anilor, este masivul studiu Ficțiunea jurnalului intim
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
încă umanității descrise de S. să își apere valorile. Poetul naturii este totodată un moralist, descoperitor de robustețe sufletească și înțelepciune în această existență retrasă. Pictura impresionistă a peisajului se împletește cu observarea vieții elementare, iar simbioza om-natură prilejuiește pagini antologice, ca în Venea o moară pe Siret..., Împărăția apelor, Uvar, Nopțile de Sânziene, Ochi de urs, Ostrovul Lupilor. Punctul cel mai înalt în studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin izolare de
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
necurmatele lupte care pustiesc Țara Moldovei, oamenii zăbovesc împrejurul focului, golesc ulcele cu vin vechi și spun „povești”. Cartea e un Decameron românesc, cuprinzând istorisiri cumplite (Județ al sărmanilor), miraculoase (Balaurul) sau glumețe (Iapa lui Vodă), fiecare fiind o piesă antologică de artă narativă. Într-o istorie zbuciumată, plină de seisme, Hanu Ancuței devine un punct geografic privilegiat, un popas simbolic îngăduit scurtă vreme vieții reflexive, când aducerile aminte umplu sufletele cu o dulceață melancolică. Peste bucurii înfrigurate și pasagere cade
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cnejii vechi ruși, dar purtător al aceluiași mesaj: așeza țara „întemeiată” în spațiul creștin și o punea sub protecția Fecioarei. Adunând în același loc cele două lăcașe (și consacrându-l pe cel înălțat de el Maicii Domnului, arhetip al castității antologice de natură angelică și mamă a lui Hristos, participând astfel substanțial la instituirea cultului marianic în biserica românească) și aruncând un arc semnificativ peste vreme către epoca începuturilor. Ștefan cel Mare (cel grijuliu cu refacerea paradigmei voievodale) a adus la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sublinieze valențe necunoscute ale operei lui Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Caragiali, Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Nicolae Filimon. Întreruptă de publicarea Caietelor Princepelui, rubrica devine, în 1974, „Aventura limbii române”, unde Eugen Barbu proiectează „o istorie polemică și antologică a literaturii române”, pe care o ilustrează cu fragmente din cărțile vechi românești, cu texte din Mihai Eminescu și I. L. Caragiale ș.a.m.d. În scenariul rezultat exemplele alese au rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând, un an mai târziu, în sala Mozart, Expoziția antologică a poeziei tinere, prima manifestare de acest gen la noi, prezentată de Șerban Cioculescu. În 1938 era funcționar (probabil secretar de presă) la Teatrul Național din București și, în perioada când la conducere este Liviu Rebreanu (1941-1944), secretar de redacție
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
nouă”, „Litere”, 1934, 8; George Demetru Pan, „Claviaturi”, „Gazeta”, 1935, 324; Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N. Crevedia, Pâine și poezie: Teodor Scarlat, PRV, 1935, 144; Pompiliu Constantinescu, Despre poeți și poezie, VRA, 1935, 401; Șerban Cioculescu, Expoziția antologică a poeziei tinere, ADV, 1937, 16 307; Horia Liman, Expoziția antologică a poeziei tinere, RP, 1937, 5 756; Costin I. Murgescu, „Viața la-ntâmplare”, „Noua gazetă de Vest”, 1938, 630; Constantin Fântâneru, „Viața la-ntâmplare”, UVR, 1939, 2; Vintilă Horia
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N. Crevedia, Pâine și poezie: Teodor Scarlat, PRV, 1935, 144; Pompiliu Constantinescu, Despre poeți și poezie, VRA, 1935, 401; Șerban Cioculescu, Expoziția antologică a poeziei tinere, ADV, 1937, 16 307; Horia Liman, Expoziția antologică a poeziei tinere, RP, 1937, 5 756; Costin I. Murgescu, „Viața la-ntâmplare”, „Noua gazetă de Vest”, 1938, 630; Constantin Fântâneru, „Viața la-ntâmplare”, UVR, 1939, 2; Vintilă Horia, „Viața la-ntâmplare”, G, 1939, 1; Petre Pascu, „Floarea reginei”, „Înnoirea
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
vorbește de o „lume nouă”, exaltând civilizația, dar întrezărindu-i trepidația și haosul, absurdul chiar. Trăsătura dominantă a liricii lui rămâne însă neliniștea metafizică, poetică prin pura ei afirmare, indiferent de densitatea tematică. Ca dramaturg, S. a scris un text antologic, Săptămâna luminată. Subiectul, de inspirație rustic-arhaică, explorează eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule sincretice specifice imaginarului folcloric. Drama (definitivată în 1913, când și apare în „Rampa”; jucată la Teatrul Național din București în stagiunea 1921-1922
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
motivare literară mai pregnantă. Ce se impune înainte de orice e iluzia lui Ilie Moromete. Prezentând-o sub toate formele, P. se menține aproape peste tot în linia fină și înaltă a vocației sale epice. Sunt, în acest sens, câteva scene antologice. Cea care vine imediat în minte e aceea în care bătrânul țăran, udat până la piele de o ploaie repede și caldă de vară, sapă cu o hotărâre ce vine din adâncurile ființei lui șanțul care să apere șura de paie
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Țara Zarandului (1962, în colaborare cu Domițian Cesereanu, publicată în seria Folclor din Transilvania), excelând prin atenția acordată autenticității și valorii, caracterului antologic al textelor, de redactor care a inițiat și îngrijit câteva zeci de volume în seriile Folclor din Transilvania, Folclor din Oltenia și Muntenia, Folclor din Moldova, Folclor din Dobrogea și Folclor din Banat, în fine în calitate de îngrijitor al unor ediții
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]