1,016 matches
-
niciodată un criteriu. Câtă vreme avem în față doar prima parte a consistentului studiu referitor la acești corsari fără simbrie, merită să dăm cazuisticii ce-i al ei. Adică aerul relaxat, de tabloid inteligent, de badinerie înaltă și de surpriză antologică. Orice plagiat descoperit și împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
lui să întîrzie foarte mult. Abia către sfîrșitul anilor '70, Z. Ornea a izbutit să tipărească un prim volum, intitulat Scrieri 1, care, precum precizează nota din fruntea lui, nu era o ediție critică, implicit de "opere complete", ci una "antologică", "năzușindț la reprezentativitate", selectînd însă numai "scrieri publicate din 1893 (un an după debut) pînă prin 1913"2. Același cercetător a dat la lumină un deceniu mai tîrziu primul panou al unei ample biografii consacrate marelui basarabean, al doilea apărînd
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
în literatură. Fiecare situație, fiecare gest semnifică în cartea ei. Cu un talent literar impetuos și entuziast, cum nu s-a mai văzut demult la noi, Alina Mungiu-Pippidi, face literatură din tot ce știe, inclusiv din cunoștințele ei de medicină (antologic este, în acest sens, pasajul în care doctorul Moscu examinează pielea ministrului, descifrând-o ca pe un pergament). Romanciera nu evită patetismul, ci și-l asumă într-un mod inteligent, îl transformă în energia eoliană care duce mereu corabia romanului
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
comică, e construit și filmul ceh Knoflikori (un fel de, Năsturarii) de Petr Zelenka, recompensat la Salonic cu "Alexandru de Argint" și cu premiul pentru scenariu; un scenariu care a oferit festivalului, avînd în vedere timpul ploios, si o replică antologica: "Ai vrea tuing weather!" Este ceea ce îi învață un japonez pe compatrioții săi să spună pentru a-și elibera în "stil S.U.A." nervii provocați de vremea proastă, dar este, în același timp, si replică piloților americani care, neputînd lansa bomba
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
fiecare unde am fost repartizați: Valeria la Cluj, Caramitru la Brașov, eu la Timișoara. În București nu se rămânea din principiu. În acea perioadă, teatrul și filmul au fost privilegiate, au beneficiat de un regim avantajos. S-au realizat spectacole antologice. Au fost anii în care a lucrat intens Ciulei, Penciulescu. Pintilie, Andrei Șerban; momente de mare efervescență teatrală, care urmau unei perioade de înăbușeală, o vreme mocnită. În '68 sau '69 a fost la București sesiunea Institutului Internațional de Teatru
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
pe o spadă subțire și strălucitoare într-o luptă interminabilă cu adversari înarmați adeseori cu bâte. Exceptând paginile în care criticul își apără meticulos și sâcâitor propria imagine, polemicile din carte au o frumusețe literară în sine, iar unele sunt antologice, prin eleganța retoricii marțiale: " Nu ne preocupă prea mult reacțiile joase ale unor condeie de la care nu era de așteptat nimic bun, care, prin forța lucrurilor, sunt menite a exersa conștiincios ortografia neantului. Ele reprezintă muștele bâzâitoare din jurul valorilor mortificate
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
și ultimul) din Memoria ca zestre, acesta descrie și comentează intervalul dintre 1985 și până astăzi, când împlinesc (sau am împlinit, depinde când apare acest interviu) incredibila (pentru mine) vârstă de 80 de ani (?!). Cearta cu haosul e titlul volumului antologic, apărut foarte târziu, după revoluție, în "Biblioteca pentru toți", titlu care aparține de fapt unei poezii ale mele și care titlu indică destul de clar că visez o ordine, o disciplină, în sortarea detaliilor vieții, întru aflarea unui "sens" - pe care
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
sacru, cu vitralii (comentariu: "Cineva acolo sus mă iubea")... O secvență excepțională e vizita celor doi mafioți în clasă; momentul în care basarabeanul scoate pistolul și îi invită pe elevii zurbagii să-și scrie compunerile amintește de o altă secvență antologică, din Asfalt Tango, în care "franțuzoaica" pe cale să fie violată trece brusc de la limba lui Voltaire la o aiuritoare dezlănțuire de înjurături autohtone, cu efect de castrare instantaneu. Filantropica s-a bucurat, în general, de o presă favorabilă în străinătate
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Nu e nimic mai dificil decît de a te plasa într-un spațiu care să fie în același timp unitar și dislocat (Teatru și Film, România și Europa)”. Descoperi, în acest “bricabrac” din proprietatea unui mare regizor, personaje și povești antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel mai utopic proiect care se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
poetei și deopotrivă al cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o adevărată naivitate. Cu atât mai mult cu cât, ca volum independent și antologic, Cenotaful schimbă mizele - retorice, în primul rând - pe care le-am fi putut depista la contactul inițial cu cărțile care îl alcătuiesc. Ordinea sau echidistanța cuvintelor devin palide în fața istoriilor & poveștilor variabile ale acelorași cuvinte. Și nu e oare, pe
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul dintre autor și operă, specificitatea și utilitatea cronicii literare, compatibilitatea dintre calitatea de poet și cea de critic literar, raportul
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
tot felul, privirile au un ritm real. În prima oră a spectacolului, Oblomov - Mihai Constantin stă aproape numai în pat. De acolo mormăie cîte ceva, vorbește cu Zahar, primește vizite, se lamentează, se îngrijorează, își spune replicile, se ceartă - scenă antologică - cu Zaharul lui Sebastian Papaiani. Un efort actoricesc imens. De acolo este smuls de prietenul Andrei Stolz și dus în grădina de iriși ca să o cunoască pe Olga Sergheevna. Îl farmecă ea sau cîntecul ei? Toca lasă să fie cîntată
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
a îndesat-o în șifonier. Apoi și-a tras chiloții pe ea, și-a luat un tricou imprimat cu un cap de Strumpf și o fustă de stambă" (p. 105). Multă finețe dovedește autoarea atunci când intră în psihologia personajelor sale. Antologică rămâne discuția dintre cei doi adolescenți pe marginea poveștii lui Tristan și a Isoldei. În vreme ce băiatul, adept al cavalerismului și al principiilor morale rigide este oripilat de minciuna prin care Isolda încerca să își apere iubirea interzisă, Emi este fascinată
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
și cărturarii locului) în toată românitatea, atestă și ele această dimensiune universală a noii Biserici românești, care a făcut ca ea să fie acceptată și dincolo de frontierele confesionale ale catolicismului. În fine, cel de-al treilea capitol al volumului, Mărturii antologice, deși mai puțin unitar, este nu mai puțin interesant, prin lumina nouă pe care o aruncă asupra unor personalități istorice (Ioan Inocențiu Micu-Klein, Petru Pavel Aron) și prin relevarea unor figuri din planul al doilea al Școlii Ardelene, îndeobște ignorate
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
Sorin Oprescu, a declarat de la tribuna Congresului că are încredere în PSD "în care a intrat de bunăvoie și a ieșit de nevoie". Declarația celui mai nou membru al PSD, Cristina Țopescu, ar putea da concluzia finală a tuturor afirmații antologice: „Sunt fericită că mă alătur unei echipe care are simțul umorului, unui lider care a dovedit chestia asta, Victor Ponta”.
Ironie și auto-ironie la Congresul PSD: Ce norocos sunt că domnul Iliescu nu mai are 60 de ani by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38082_a_39407]
-
simț artistic cuvinte și expresii românești care și-au restrâns de multă vreme circulația sau au fost abandonate cu totul, în combinație cu neologisme de ultimă oră. Textele sale sunt nu numai studii, ci și narațiuni pline de farmec. Unele, antologice, ar merita studiate în școală. Iată, ca eșantion, fragmentul din Junimea și junimismul în care este evocată dușmănia la care ajunseseră în 1917 doi foști lideri junimiști, Titu Maiorescu și Petre Carp: " Nu vrem să spunem că atitudinea lui Carp
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
camerei; la Samuell, filmarea frontală apare destul de rar. În schimb, camera nu are un moment de odihnă, sunt explorate cele mai variate tehnici, reîncadrarea și schimbarea unghiului se fac frecvent în timpul aceleiași mișcări a macaralei. Ca să nu uităm o secvență antologică, în care camera se deplasează circular în jurul cuplului îngropat în ciment, făcut să arate la fel de fluid și transparent ca apa dintr-un acvariu. Multe din aceste detalii duc cu gândul la Amelie. Deși măgulit de comparație, Yann Samuell declară că
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
interne nu reușesc s-o tulbure decât întâmplător” apare aproape în toată „literatura muntelui”. E un tipar în definirea antropogeografiei românești. Trebuie să ne oprim asupra unui important poet al optzecismului românesc, Mircea Petean, vizibil mai ales printr-un volum antologic recent apărut, Munți și zile. Prima secțiune a volumului, Un munte, o zi , secțiuni: Domeniul, Tânărul domn, Singură tate, Acesta, Celălalt, Cătana oarbă Bloc, Pe stradă, Vedenia, Porți, Case, Sentimentul puterii, Lumânări, Catastrofe invitate pentru uzul celor fără auz, Ultimul
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
de cercetător e de o cruzime care nu ascultă de regula lui „crede și nu cerceta". Paulescu crede și cercetează milimetru cu milimetru organismul uman, ceea ce nu-l împiedică să spună că Scio Deum esse („știu că Dumnezeu este"). E antologică scena din 1901 de la Teatrul Odeon din Paris, cînd Paulescu și maestrul său Lanceleaux, aflați într-o lojă aglomerată, scot dintr-o geantă inima unui pacient care decedase cu cîteva ore înainte și, sub ochii îngroziți ai vecinilor, încep să
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
sunt de o diversitate caleidoscopica, însă în timpul lecturii se configurează treptat preferință autorului pentru discutarea moravurilor lumii românești. Val Condurache descrie, cu talent de prozator, modul nostru de a fi și apoi, cu talent de eseist, îl analizează. Un text antologic din această categorie este cel intitulat Soarele era, de-o sulița, pe cer. În ochii românului - explică Val Condurache cu umor - punctualitatea e o boală nemțeasca. Nici despre SIDA nu se știe cu siguranță de unde vine, sunt doar presupuneri în legătură cu
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
A mare, era cel din urmă în stare să-și dea seama în chip dezinteresat de înalta calitate și misiune a creatorilor, în a căror inimă bate ceasul mai presus de vreme". Poetului i-a izbutit, în final, o imagine antologică, ieșită de sub pana "creatorului predestinat". Ce putea fi mai pedepsitor pentru un teolog decât să i se refuze dreptul la protecția figurii sacre? Și aceasta nu a fost decât începutul. După ce și-a încercat condeiul muiat în cerneala persiflării, Blaga
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
pus providența ca să viem împreună și să ne dăm împrumutat mână de ajutor”. Cuvântările lui Timotei Cipariu au - pe lângă valoarea lor literară - pentru că multe fragmente sunt pagini de literatură autentică, altele, cum sunt cele despre „tezaurul neprețuit” limba românească, odă antologică închinată limbii române, veritabil poem în proză, - și o netrecătoare actualitate prin elogiul culturii care poate impune un popor mic în familia popoarelor civilizate, prin apărarea unității neamului românesc dincolo de barierele confesionale, prin dragostea față de limba românească - semn indelebil al
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
este un om, indiferent unde este născut, în ce crede, sau cum arată, și comportamentul nostru trebuie să fie același cu toți oamenii. Nici mai bun, nici mai rău. Dincolo de aceste idei discutabile, Gelu Ionescu are în memoriile sale pagini antologice. Însemnările făcute la moartea lui Eugčne Ionesco au forța unei proze și precizia unui reportaj de televiziune. Caracterizarea foștilor redactori ai postului de radio "Europa liberă" permite cititorului o privire în universul ascuns al unei lumi de care, la un
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
obstinat și discret, n-a făcut propagandă în jurul faptelor sale și, mai ales, n-a căutat - precum patronul "Curierului românesc" - să-și acumuleze prin asemenea acțiuni capital politic. Perseverent și tăcut, i-a lipsit talentul auto-promovării. Chiar propriile poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
sau românilor care trăiesc în străinătate) este precedat însă de un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines"... Antologică rămâne tot în prima carte a Sandei Nițescu evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei românești. Cafenelele pariziene ale Sandei Nițescu, descrise în cea de-a doua ei carte - un bloc notes de crochiuri literare și grafice - anticipau într-o
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]