2,440 matches
-
al partajării, schimbului și negocierii identitare). 2.3. Paradigma integratoare a psihologiei interculturale Psihologia interculturală (PIC) se întîlnește cu perspectiva antropologică, care examinează diferența exersînd o manieră de lectură a fenomenelor sociale în cheie comparativă. Perspectiva de bază în lectura antropologică este relativismul cultural, conform căruia caracteristicile comportamentale și contextele culturale diferite sînt descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a loturilor de subiecți, pentru obținerea unei reprezentativități mai importante. într-un asemenea demers, asocierea cu un specialist psihosociolog local devine de neînlocuit. Totodată, în studii de teren de factură interculturală, care se aseamănă prin multe opțiuni metodologice cu cele antropologice, subiectul nodal (sau informatorul, cum mai este el numit) are un rol selectiv. Se poate afirma așadar că informatorul deopotrivă filtrează și flirtează în dialogul pe care îl întreține cu cercetătorul. Dorind să "placă", să "seducă" uneori, acesta filtrează uneori
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
subiectului cu stimulul prin intermediul unei tranzacții adaptative. 4.2. Cercetări care pun în evidență relativismul cultural în privința iluziilor optice Primele studii care anticipau o asemenea poziție teoretică au fost derulate încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea în unele cercetări antropologice. Investigațiile evocate doreau să evidențieze în ce măsură procesele perceptive sînt datorate metabolismului "universal" al sistemului nervos (comun întregii specii umane) și în ce măsură depind de experiența de viață și de cultura unei societăți anume (Chelcea, 2003a, p. 103). în studiul de teren
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
decît pe dezvoltare. 7.5. Modelul psihoantropologic realizat de A. Fiske într-un demers sintetic de amploare, profesorul Alan P. Fiske, de la Departamentul de Antropologie al Universității California din Los Angeles (1994, 2000, 2007) a realizat o sinteză a studiilor antropologice și sociologice privitoare la dimensiunile culturale și la relaționările interpersonale și grupale care derivă din acestea, evidențiind patru forme elementare ale relațiilor sociale: împărtășirea cu "celălalt" (communal sharing), care descrie relația în care oamenii tratează diadele sau grupurile din care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ca și cum rolurile de gen sînt clar delimitate. Desigur, avem de-a face mai degrabă cu reprezentări ale realității decît cu realități, dar de la W. Thomas știm că modul în care oamenii își reprezintă realitatea devine creator de realitate socială. Studiul antropologic clasic al temei, care a dovedit pentru întîia oară cu argumente empirice cercetătoarea americană exersînd în comunitățile studiate tehnica observației participative precaritatea "adevărurilor absolute" privitoare la rolurile de gen a fost realizat de Margaret Mead (1935/2001). Aceasta a constatat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
e condiționat de veșnicie, iar spațiul de infinit. Accidentul păcatului e o desfigurare a frumuseții și armoniei cosmice și totdeodată, o mâhnire pricinuită Creatorului. Omul a fost capabil de păcat, dar e incapabil să-l suprime. Din punct de vedere antropologic, păcatul e iremediabil; așa se explică de ce pentru atâtea religii și sisteme filosofice păcatul,adică răul în ordinea morală, eroarea în ordinea cunoașterii și urâtul în ordinea estetică, a fost considerat ca un principiu constitutiv al vieții. Dualismul persan și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
influențează în așa măsură încât ideea de preexistentă a sufletului și de eternitate a lumii trece și la Nemesius. Înlăturând aceste grave erori, loan Damaschin folosește aproape cuvânt cu cuvânt în Dogmatica sa pe Nemesius. De altfel, capitolele cosmologice și antropologice din Dogmatica sa, construite, firește, în sistemul doctrinei ortodoxe, utilizează toate dalele științelor profane ale timpului, de la psihologie și medicină până la geografie și astronomie. Elemente de psihologic și medicină clasică se regăsesc până în doctrina mistică, specifică ortodoxiei, despre Rugăciunea lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ni se prezintă o adevarată investigație științifică în legătură cu modalitățile de clasificare a limbilor și cu trăsăturile caracterizante ce stau la baza unor astfel de operații, încît grupările și relațiile posibile dintre limbi devin reflexe ale unor autentice întemeieri pentru hartă antropologica a lumii. Din aceste motive, lucrarea lui Dorel Fînaru nu reprezintă formă cunoscută a tratatelor sistematizatoare, reduse de obicei la aspectul unui lexicon, prin care distingerea comunităților din perspectiva lingvistică se întemeiază exclusiv pe descrierea mijlocului de comunicare prin trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aceeași denumire ceea ce este esențial pentru latura spirituală a omului și a comunității din care face parte și pe care o reprezintă. Prin acest mod de a interpreta lucrurile, cuvîntul și vorbirea sînt, sub multe aspecte, elementele definitorii pentru profilul antropologic al indivizilor și al societății. Fără îndoială, nu lipsesc din cercetarea lui Dorel Fînaru perspectivele oferite de clasificările sociolingvistice și geografice, favorizante pentru evidențierea rezultatelor produse prin contactele dintre limbi și dintre culturi, iar uneori și prin amestecul de populații
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
propio de la dialectología, în "Lingüística española actual", III, 1981, p. 1-32 (reprodus în Mexic într-un "caiet" intitulat Sentido y tareas de la dialectología, México, 1982) [Trad. rom. Obiectul și problemele dialectologiei, în vol. Eugeniu Coșeriu, Lingvistică din perspectiva spațială și antropologica. Trei studii, Cu o prefață de Silviu Berejan și un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel, Editura "Știință", Chișinău, 1994]. Linguistic Change does not Exist, în "Linguistica nuova ed antică", I, Galatina, 1983, pp. 51-63 [Trad. rom. Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dintre principiile sale analitice rămîn valabile pînă astăzi. Dar din a doua jumătate a secolului al XX-lea criteriile clasificării tipologice a limbilor s-au înzecit, iar în clasificarea genealogica au început din ce in ce mai mult să intervină date istorice, geografice, sociale, antropologice, relaționate în special cu noile descoperiri ale geneticii. Louis Hjelmslev consideră incompatibile perspectivele genealogica și tipologica: "la parenté génétique et la parenté typologique șont deux choses complètement différentes"54. Concepția opusă este susținută nu doar de Coșeriu, ci și de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
îndeosebi de către școală americană de lingvistică a limbilor, unul dintre argumentele cele mai importante fiind dat de înrudirea genetică a populațiilor majoritar eurasiatice și mongoloide care vorbesc aceste limbi (dovedită prin studiul ADN-ului)271, dar și de dovezi arheologice, antropologice (caracteristicile fizionomice) care vin să le completeze pe cele glotocronologice și lingvistice propriu-zise. Ar fi vorba, așadar, - afirmă cei care neagă existența acestei macrofamilii - de considerente rasiale și nu de o înrudire genealogica a limbilor, caracteristicile tipologice comune putînd fi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cele trei grupuri americane indigene și o serie de populații asiatice turcico-siberiene. Că și în cazul altor familii și macrofamilii de limbi (limbile austroneziene, papua, caucaziene, negro-africane etc.), existența unei macrofamilii amerindiene este susținută mai mult de criterii geografice, istorice, antropologice, genetice etc., dar nu de argumente lingvistice propriu-zise. Diversitatea tipologica a limbilor amerindiene este totală și corespunde diversității tipologice de la nivel planetar. Există unele caracteristici care se individualizează printr-o frecvență mai mare sau mai mică. De pildă, la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
introducere în hermeneutica sensului, ediție îngrijita de Jörn Albrecht, Versiune românească și index de Eugen Munteanu și Ana-Maria Prisacaru, cu o postfața de Eugen Munteanu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013. Coșeriu, Eugen[iu], Lingvistică din perspectiva spațială și antropologica. Trei studii. Cu o prefață de Silviu Berejan și un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel, Editura Știință, Chișinău, 1994. Coșeriu, Eugeniu, Omul și limbajul sau. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii și lingvistică generală, Antologie, argument
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
114, 115, 227, 291, 294, 320, 324, 335, 336, ~ ramă 329, ~ romanica 113, 115, 226, 227, 291, ~ spaniolă 114, 227, 228, 250, 291, 305, 324, ~ swahili 227, ~ tetun 227 criteriu 44, 49, 50, 52, 75, 104, 106, 159, 167, 214, ~ antropologic 220, ~ conceptual 63, ~ de vitalitate a limbii 44, ~ etnic 214, ~ filogenetic 167, ~ fonologic 20, ~ fono-prozodic 86, ~ genealogic 20, ~ genetic 220, ~ geografic 116, 165, 220, ~ istoric 59, 220, ~ lexical 20, ~ morfologic 88, ~ morfo-sintactic 93, ~ rasial 214, ~ semantico-textual 98, ~ semantic 212, ~ sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
specialist. De regulă, în cazul persoanelor infectate cu HIV suportul psihologic nu se bazează pe o singură terapie, ci pe o orientare integrativ-eclectică sau pe un cadru amplu de orientări, teorii și viziuni diferite, sub aspect social, psihologic, fiziologic și antropologic. Toate aceste metode și tehnici psihoterapeutice trebuie adaptate la unicitatea personalității clientului și selectate în funcție de problemele sale emoționale, psihologice, probleme cauzate de boală. Abordarea integrativă, spre exemplu, are un nucleu aplicativ într-o sferă largă a serviciilor umane, care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
atmosfera materialistă și pozitivistă a cercurilor socialiste, S. abordează literatura de pe baze deterministe și istoriste, opuse autonomiei esteticului și disocierii valorilor. Treptat, determinismul sociologic se varsă într-unul mai larg, însă tot schematic în taxonomia lui rigidă. Absorbit de cercetările antropologice și paleontologice, materializate în La Vie des mamifères et des hommes fossiles (1926), el elaborează o tipologie a scriitorilor în funcție de climă, nutriție, rasă, fiziologie și fizionomie, ca în articolul De la critica literară la biologia mamiferelor, unde va afirma că homo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
socioculturală” în studiul etnografic al filozofiei populare, ca în cazul chestionarului paremiologic aplicat anterior de autor în mai multe sate din Vrancea (cf. Geană, 1987). Paramiologia relevă astfel o formă „concentrată” și „practică” a filozofiei populare, fapt ce asigură cercetării antropologice a „comportamentului ideatic” un „caracter mixt, psihofilozofic” (Geană, 1987, 443-444). În studiul din 1987, autorul expune rezultatele investigației sale asupra a câte 150 de indivizi (bărbați și femei) din satele Soveja, Tulnici și Negrilești, cu referire la „punctele principale” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
autohtone” (pp. 23-24). Din opera lor se pot prelua informații și interpretări în spiritul sociologiei. Iată-l, de pildă, pe Dinicu Golescu, boierul muntean care a oferit o imagine a societății românești premoderne. Autoarea propune o presociologie desprinsă din surse antropologice, istorice, monografice și documente politice, de medicină socială, din care se configurează o direcție de meditație asupra socialului. În linia deschisă de T. Herseni, se susține că momentul decisiv în provocarea gândirii sociologice românești îl constituie revoluția de la 1848. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
care le-a analizat, cu aplicație și adecvare, din perspectivă istorică și sociologică. Lucrarea C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale, vol. I-III, este o amplă frescă a filozofiei românești moderne. Autorul are contribuții la studiul unor domenii sociologice și antropologice: sociologia modernizării și dezvoltării - cercetarea modelelor românești de explicare a procesului de formare a civilizației moderne în cadrul național, reevaluarea teoriei formelor fără fond ca paradigmă de analiză a proceselor de modernizare; sociologia culturii - abordarea culturii prin sistemul categoriilor polare, analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
interesul pentru ideologia literară și pentru palierul teoretic al cercetării, atenția acordată metodei adecvate la text. Tinzând spre interdisciplinaritate și utilizând o paletă amplă de strategii critice mai vechi sau mai recente (istoristă și pozitivistă, stilistică, structurală, psihanalitică, tematistă, sociologică, antropologică, semiotică), istoricul literar își va lărgi accesul la text, ajungând la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
de univers. Opera este percepută în structuri, „sensibilul”, „inteligibilul” și „imaginarul” fuzionând în logos. Este valorizată gândirea mitică a poetului, prin apelul la logica dinamică a contradictoriului (Ștefan Lupașcu). Imaginarul subordonează sensibilul și inteligibilul, integrând și polii antinomici ontic (principiul) - antropologic („formele”). Sub semnul lui Aristarc anticipează Istoria... printr-o serie de studii cum ar fi cel despre „metafora «drumului»” la Ion Creangă, teatrul comic al lui I.L. Caragiale (o analiză structurală temperată), Ioan Slavici (abordat din perspectivă psihanalitică). Micromonografia Introducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
periodizarea epocii marilor clasici, care în opinia lui se circumscrie anilor 1866-1886, în vreme ce Junimea cunoaște epoca de început între 1863 și 1871, iar pe cea de glorie de la 1871 la 1886. Imaginea finală a marilor clasici e rezultatul unei perspective antropologice, potrivit căreia „romanticitatea” nu se rezumă la stil, ci reprezintă un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și prefețe (la Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Eminescu, Creangă) întregesc preocupările istoricului literar, iar întrucât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
de filosofie morală, cum sunt cel kantian și cel utilitarist, precum și a unor mari tradiții religioase, de exemplu pentru preceptul că toți oamenii sunt la fel de importanți și că avem obligația de a-i ajuta în egală măsură pe toți. Cercetările antropologice și sociologice indică în mod clar existența unei scări a intensității predispozițiilor altruiste ale indivizilor. Pe palierul cel mai înalt stau copiii proprii și rudele apropiate, se continuă cu prietenii, cu colegii și colaboratorii și se coboară apoi la consăteni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
echivocul sofistic al acesteia. Creația divină înseamnă arheitate, adică seminare, care li se arată postmodernilor ca di-seminare, lucrătoare ca hazard. Or, în "hazard" se ascund energiile divine. Între cele cinci argumente împotriva materialismului, Părintele Stăniloae îl utilizează și pe cel antropologic, cu punct de plecare în Sf. Maxim Mărturisitorul. El este legat tocmai de mișcare. Unde e mișcare e și scop. Asta înseamnă, încă o dată, că lumea materială nu există în sine. Sf. Maxim Mărturisitorul spusese: "Nici una din cele create nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]