2,986 matches
-
1857-1929), asistat de Carrel, efectuează prima intervenție în stenoza aortică: după efectuarea toracotomiei cei doi au constatat că peretele aortei este foarte subțire, motiv pentru care au invaginat peretele anterior al aortei, transvalvular, efectuând astfel, prima avulsie digitală a valvulei aortice pe cord închis, pacientul supraviețuind peste 20 ani după operație. Un an mai târziu, William Osler descrie în The Principles and Practice of the Medicine anomaliile congenitale cardiace. În anii următori Charles Bailey și Horace Smithy studiază experimenatal diferite tehnici
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
supraviețuind peste 20 ani după operație. Un an mai târziu, William Osler descrie în The Principles and Practice of the Medicine anomaliile congenitale cardiace. În anii următori Charles Bailey și Horace Smithy studiază experimenatal diferite tehnici de valvulotomie pulmonară și aortică. Anii ’20 au reprezentat în Statele Unite o perioadă de dezvoltare a chirurgiei cardiace valvulare în cursul căreia Elliot Cuttler, Samuel Levine și Claude Beck imaginează un cardioscop experimental și Caiete de anatomie Cordul 8 realizează comisurotomii (stenoză mitrală) prin abord
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
începe însă în 1948 odată cu primele intervenții chirurgicale efectuate pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală pe 10 iunie 1948, iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
1948 odată cu primele intervenții chirurgicale efectuate pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală pe 10 iunie 1948, iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală pe 10 iunie 1948, iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
iar D. Hark pe 16 iunie, în același an, „valvuloplastia” mitrală. C. Bailey efectuează în 1950 prima „comisurotomie aortică” pentru stenoza aortică, iar ulterior imaginează un dilatator aortic; dacă inițial Bailey a utilizat calea „oarbă” transcarotidiană, ulterior a efectuat valvulotomia aortică transventricular, transaortic. Pe baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
baza acestor tehnici chirurgicale Bailey a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează prima proteză valvulară aortică, fiind promotorul plasării valvulelor aortice în poziție heterotopică și al primei protezări aortice la om în 1952, an în care avea doar 35 de ani. Doi ani mai târziu Hufnagel operase deja 23 pacienți, la care a înregistrat o rată
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
a operat peste 60 pacienți, la care a înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează prima proteză valvulară aortică, fiind promotorul plasării valvulelor aortice în poziție heterotopică și al primei protezări aortice la om în 1952, an în care avea doar 35 de ani. Doi ani mai târziu Hufnagel operase deja 23 pacienți, la care a înregistrat o rată de supraviețuire de 74%. O
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
înregistrat o mortalitate de sub 20%. Charles Hufnagel (1917-1989), cercetător la Harvard Surgical Research Laboratory și director al Departamentului de Chirurgie al Universității Georgetown, realizează prima proteză valvulară aortică, fiind promotorul plasării valvulelor aortice în poziție heterotopică și al primei protezări aortice la om în 1952, an în care avea doar 35 de ani. Doi ani mai târziu Hufnagel operase deja 23 pacienți, la care a înregistrat o rată de supraviețuire de 74%. O etapă remarcabilă în evoluția chirurgiei pe cord deschis
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
îmbunătățește și dezvoltă chirurgia cardiacă, fiind numit actualmente „father of cardiac open surgery”. Deceniile următoare ale istoriei anatomiei chirurgicale a cordului au fost marcate de o evoluție fără precedent a abordului cardiac, un loc important fiind ocupat de protezarea orificiului aortic. Primele tipuri de proteze valvulare au fost cele mecanice cu bilă (Starr Edwards), prima intervenție de acest tip fiind realizată în 1961; până în prezent se estimează că au fost implantate peste 200.000 de astfel de proteze. Protezele valvulare biologice
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sunt treptat înlocuite în anii ’70 de protezele cu disc model Bjork-Shiley și St. Jude. Din punct de vedere al materialului biologic se disting actualmente proteze allogrefe, xenogrefe (valve porcine) și autogrefe (operația descrisă de Donald Ross în 1967). Valvuloplastia aortică, abandonată timp de câteva decenii, a revenit în actualitatea medicală, devenid licită la tineri și copii mai ales după explozia tehnologică din cursul anilor ’90 care a permis dezvoltarea tehnicilor minim-invazive (valvuloplastia percutană) în chirurgia cardiacă. Abordul minim-invaziv (toracoscopic) este
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
tehnicilor minim-invazive (valvuloplastia percutană) în chirurgia cardiacă. Abordul minim-invaziv (toracoscopic) este posibil în prezent în toate tipurile de intervenții chirurgicale cardiace, inclusiv cele de plastie și protezare valvulară, fiind grevate de rezultate superioare tehnicilor clasice, inclusiv în cazul patologiei valvulare aortice. Dezvoltarea chirurgiei robotice după anul 2000 permite realizarea întregii game de intervenții cardiace în condiții superioare tehnicilor clasice și toracoscopice. În continuare rămân de actualitate cei „10 factori” notați de Kenneth K. Keown în 1981 la Panel Discussion of Cardiac
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
toracoscopice. În continuare rămân de actualitate cei „10 factori” notați de Kenneth K. Keown în 1981 la Panel Discussion of Cardiac Anaesthesia and Surgery at the Annual Meeting of the Canadian Anaesthetists' Society, care au dus la progresul tratamentului stenozelor aortic: Etapele istorice majore privind abordul chirurgical al cordului sunt prezentate în tabelul de mai jos (tabel 1). Capitol 2 NOȚIUNI DE EMBRIOGENEZĂ CARDIACĂ <resume> Rezumat * Introducere * Formarea ariei cardiogene * Formarea ansei cardiace * Septarea cordului * Formarea atriilor * Formarea definitivă a atriului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
splahnopleural medial și celulele crestelor neurale, importantă sursă extracardiacă. Aceste celule participă la formarea endocardului și celulelor mezenchimale cardiace formatoare ale țesutului valvular al inimii, miocardului, incluzând țesutul excito-conductor și matricea proteică specifică asociată inimii în dezvoltare (gelul cardiac), septul aortico pulmonar și media marilor vase. Miocitele cardiace primitive pot fi identificate la embrionul neplicaturat în perioada presomitică sau semitică precoce ca celule epiteliale cuboidale simple ale epiteliului celomic splahno-pleural supraiacent endodermului. Aceste celule formează o rețea de vase sanguine mici
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
inimii, iar endocardiac, de o creastă bulboventriculară situată între orificiul atrioventricular și partea caudală a bulbului. Absorbția crestei bulboventriculare este esențială pentru dezvoltarea celor patru camere ale cordului. Bulbus cordis este împărțit de septul bulbar proximal în canalele pulmonare și aortice. În urma acestei septări, partea dorsală a bulbului arterial este în mare parte absorbită, dar poziția sa este indicată de peretele dorsal al vestibului aortic. După ce pernuțele endocardice atrioventriculare fuzionează, fiecare orificiu atrioventricular este înconjurat de proliferări localizate de țesut mezenchimal
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
patru camere ale cordului. Bulbus cordis este împărțit de septul bulbar proximal în canalele pulmonare și aortice. În urma acestei septări, partea dorsală a bulbului arterial este în mare parte absorbită, dar poziția sa este indicată de peretele dorsal al vestibului aortic. După ce pernuțele endocardice atrioventriculare fuzionează, fiecare orificiu atrioventricular este înconjurat de proliferări localizate de țesut mezenchimal. Valvele atrioventriculare se dezvoltă sub forma unor proiecții de la nivelul marginilor orificiilor atrioventriculare direcționate spre ventricul. În cazul în care țesutul localizat pe suprafața
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și dispar anastomoze, capilarele fuzionează și dau naștere arterelor și venelor. Tunica medie a vaselor se dezvoltă după edificarea matricii vasculare stabile. Diferențierea tunicii medii a aortei începe în aceea parte unde sunt conectate vasele majore. Tunica medie a arcurilor aortice embrionice arteriale, cu excepția duetului arterial, este formată prin migrarea celulelor crestelor neurale, celule care produc media elastică specifică. Tardiv, o masă de celule derivate din crestele neurale migrează în jurul vaselor și se diferențiază într un fenotip elastogenic. Aceste celule se
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care produc media elastică specifică. Tardiv, o masă de celule derivate din crestele neurale migrează în jurul vaselor și se diferențiază într un fenotip elastogenic. Aceste celule se diferențiază progresând în sens cranio-caudal adiacent vaselor, de la trunchiul arterelor la ramurile arcului aortic, până când toate devin dobândesc caractere elastogenice. Concomitent, celulele musculare netede originale dispar în lungul marilor vase până la punctul de origine al primei ramuri aortice. Datorită tranziției de la circulația placentară la cea pulmonară imediat după naștere, ventriculul drept și trunchiul pulmonar
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Aceste celule se diferențiază progresând în sens cranio-caudal adiacent vaselor, de la trunchiul arterelor la ramurile arcului aortic, până când toate devin dobândesc caractere elastogenice. Concomitent, celulele musculare netede originale dispar în lungul marilor vase până la punctul de origine al primei ramuri aortice. Datorită tranziției de la circulația placentară la cea pulmonară imediat după naștere, ventriculul drept și trunchiul pulmonar al fătului sunt relativ bine dezvoltate, chiar dacă o cantitate mică de sânge trece spre plămâni. O mare parte a sângelui care trece prin ventriculul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
săptămânii a 5-a de viață intrauterine crestele bulbare și truncale fuzionează determinând segmentarea bulbului bulbus cordis și truncus arteriosus, iar într-un timp ulterior spiralarea aortei ascendente și a trunchiului pulmonar. Artera pulmonară stângă și segmentele distale ale arcului aortic comunică prin ductul arterial, derivat embriologic al arcului VI faringian. În momentul nașterii ductul arterial se contractă și devine atretic, persistând sub forma unui vestigiu embrionar numit ligament arterial (ligamentum arteriosum). Vena cardinală comună dreaptă și vena cardinală anterioară dreaptă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și leziunile infecțioase prin contiguitate de la structurile adicente; lichidul pericardic acționează ca un lubrificant și scade fricțiunile sufrapeței cardiace în timpul sistolei și diastolei; limitează și previn e dilatarea excesivă a cordului , mai ales în timpul creșterii volumului intracardiac (de exemplu, reflux aortic sau mitral). * Situație Pericardul și sacul pericardic sunt situate în compartimentul mijlociu al mediastinului inferior. * Morfologie externă Sacul pericardic sau pericardul parietal prezintă pentru descriere două foițe (fig. 2): foița externă fibroasă, numită pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dreaptă (inferior) și artera pulmonară dreaptă (superior). Recesul pulmonar stâng se află între artera pulmonară stângă (superior) și vena pulmonară superioară stângă (inferior). Recesurile interpulmonare (drept și stâng) se dispun între venele pulmonare superioară și inferioară (drepte și stângi). Recesul aortic superior are un orificiu situat inferior, traiect superior, posterior și la dreapta, și se termină la nivelul unghiului sternal. Recesul aortic inferior este un diverticul inferior dispus între aorta ascendentă și atriul drept. * Vascularizația pericardului * artere * 80% provine din ramurile
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stângă (inferior). Recesurile interpulmonare (drept și stâng) se dispun între venele pulmonare superioară și inferioară (drepte și stângi). Recesul aortic superior are un orificiu situat inferior, traiect superior, posterior și la dreapta, și se termină la nivelul unghiului sternal. Recesul aortic inferior este un diverticul inferior dispus între aorta ascendentă și atriul drept. * Vascularizația pericardului * artere * 80% provine din ramurile pericardofrenice ale arterelor toracice interne dreaptă și stângă; * ramuri din arterele frenice superioare; * ramuri din arterele bronșice și esofagiene; * vene * vena
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
lui Galen; *șanț interatrial separă atriile și este acoperit anterior de trunchiul pulmonar și aortă, iar posterior este puțin vizibil. * Scheletul fibros cardiac Cunoscut sub numele de inel fibros cardiac sau inelul valvular, scheletul fibros cardiac conține valvele mitrală, tricuspidă, aortică, orificiile pulmonare și țesut conjunctiv dens interconectat. Aceste elemente fibroase alcătuiesc concomitent situsurile de origine și inserție ale benzilor musculare care formează pereții camerelor cordului, septul interventricular și musculatura papilară. Cele 4 inele fibroase se susțin mutual și sunt solidarizate
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cordului, septul interventricular și musculatura papilară. Cele 4 inele fibroase se susțin mutual și sunt solidarizate prin trigonurile fibroase drept și stâng și prin tendonul conului. Porțiunea membranară a septului interventricular se întinde inferior de la nivelul flancului drept a inelului aortic spre porțiunea musculară a septului. Trigonul fibros drept, cunoscut și sub numele de corp fibros central, se unește cu inelele valvulare aortic, valvular sau tricuspid. Trigonul fibros stâng, mai puțin distinct decât cel drept, se unește cu inelul mitral și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]