2,251 matches
-
România, prilejul să aducem omagiul nostru poetului, printr-o expoziție, ce a devenit tradiție, an de an la sfârșitul lunii martie, expoziție ce are darul de a ne oferi alt univers decât cel în care ne aflăm, în cotidianul - uneori apăsător. Cei 40 de artiști plastici prezenți pe simezele Galeriei de Artă din Ploiești vă reamintesc faptul că există și hrană pentru suflet - ARTA.” De asemenea, președintele UAP Ploiești a mulțumit Primăriei Municipiului Ploiești pentru sprijinul acordat pentru realizarea albumului „Omagiu
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
mergi și tu acasă mâine Ilinca? Am putea merge împreună la autogară. -Nu Ingrid! Mi-a răspuns oftând și privind-o, i-am văzut ochii negrii care de obicei erau mereu surâzători și luminoși întunecându-se deodată, de o tristețe apăsătoare. -Dar de ce te-ai întristat așa Ilinca! Ce ți se întâmplă? - Eeh Ingrid! Tu nu ai de unde să știi! Suferința mea nu-mi e permis să o spun la nimeni. Tina dacă află că spun la cineva, mă lasă singură
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
simțeam prezenta lângă mine iar ce-i de o teapă cu mine "pleava și drojdia societății" îmi vor da dreptate de cum îi simți. Nu prea realizam eu ce se întâmplă cu mine pentru că spaima era așa de mare și de apăsătoare că am fugit de ei prin culoarul trenului care mă ducea la București. Înainte de a opri eu mergând repejor în primul vagon iar ei la câteva în urmă, (era puțin cam aglomerat) am coborât și mi-au pierdut urma, dar
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
și explicat, ar fi fost posibil să existe dacă acel om era văzător?! Eu cred că nu și, în această situație, îmi pun întrebarea: de ce să stăm pe gânduri, dacă există posibilitatea de a interveni? S-a lăsat o liniște apăsătoare. Cei prezenți nu se priveau. Ochii lor fixau alarmant de obsedant câte o scamă sau câte o imagine de pe pereți ori ferestre. Într-un târziu, doamna Ionescu s-a adresat doamnei Eftimescu: - Părerea dumneavoastră care este? Se poate face ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
unei logici neglijent instaurate. Cum altfel ar fi fost desenul acestor scene tragice decât de o vitalitate sfâșietoare, epuizantă. Linia se încrustează în pânză, pătrunde în substanța ei amorfă înzestrând-o cu duhul vieții. Culorile sobre, în tonalități închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile culorii convulsive. Constantin Popa e un ascet. Nici o clipă culorile nu se dezgolesc, ci rămân închise în sine de unde aduc în contingent imaginea
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
te simți mândră de mine. Povestește de cerul ochilor mei, care ți-a oferit singura lor stea... pe mine. Povestește de fascinația care o așeza în tine pasiunile mele, în care alții nu observase stropii de suflet strecurați, prin tăcerile apăsătoare. Povestește despre zgomotul enervant al ceasului care îți părea un cântec când pașii mei se apropiau de finalul așteptărilor tale, sau când îmi auzea glasul, uneori prea obosit să rostească ce-i striga sufletul. Povestește-mă așa cum numai tu știi
POVESTEŞTE-MĂ AŞA CUM M-AI IUBIT de ANA SOARE în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369949_a_371278]
-
mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc în pace/ oamenii pe rând pe rând (Somn de vară). Poetul invocă apusul presiunii adeseori insuportabile a exteriorului, smulgerea din mâhnirea pământului (Elegie) și statornicirea cvasi-paradisiacă într-un ambient al împlinirilor subtile. Dar între
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum, la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să caute spice în urma secerătoarei. Ăsta nu e furt după nici o lege din lume. Atmosfera devine apăsătoare și nu știu cum să o consolez. - Alte neplăceri nu a mai avut. -Tata? - Da. - Au venit într-o seară doi tipi la el și l-au întrebat ce pretenții are ,,după tot ce s-a întâmplat pe câmp’’. Tata și-a
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
a mai prelungit cu câteva luni. Doborât de gânduri negre și greutăți, bărbatul bolnav era căzut în deznădejde. Credința în Dumnezeu nu-i poate însă îngădui unui creștin să recurgă la gesturi necugetate. Zilele trec greu și sunt tot mai apăsătoare. Într-o seară când disperarea că este foarte bolnav i-a tăiat legătura cu realitatea, în casa bărbatului s-a întâmplat un fapt surprinzător. O bătaie în ușă l-a trezit din agonie. Un chip drag ca o icoană, livid
LECŢIE DE UMILINŢĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369417_a_370746]
-
putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber aici pe plajă. Vreți să venim ? Un nou șoc pentru mine. Se pare că în ultima
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ființa. / Tu-Necuratul, eu-Căință!” Anaforă susținută cu virtuozitate (din păcate, în revărsare verbală nevrotică) în „Flacără” și în „De ce plouă, oare?” Peste tot, tensiune. Dar și vers fin, formulat în genul confesiunii. „M-am învățat cu liniștea, / Oricât ar fi de-apăsătoare și rea. / Îmi aduce tristețe, dar și libertate / De-a-mi face vise, de-a pleca departe. Mă lasă să-mi fac din minciuni speranțe, / Să ridic din tăcere alte circumstanțe”. Poezia românească la începutul mileniului trei după Hristos. Colaj literar
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
îl privi cu milă și înțelese suferința căpitanului. Spuse și el trist: - De-acum s-avem răbdare și să așteptăm să-i treacă supărarea. Te du și-ți vezi de treaba ta! Căpitanul Zefir plecă. O tăcere și o tristețe apăsătoare se așternură în palat. Toți vorbeau în șoapte, așteptând să-i treacă supărarea prințesei. Zilele treceau, însă supărarea și tristețea ba. Soare-Împărat era tot mai nervos și mânios. In fiecare dimineață se întreba: nici acum, când am scăpat de ticăloșii
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
ascultă! Rămâi! Eu te iubesc! Demult, odată, noi trăiam Ambii -n aceeași lume. Apoi, ani lungi, plutit-am În lumi paralele, Si eu trăiesc de-atunci În așteptare, nesătula... Hai acum să uităm acei ani tulburi Cu ale lor tăceri apăsătoare! Să ne-amintim privirile sfioase Și sărutările ce ne-nfiorau, Si poate regăsi-vom Acele-albastre zile Ale viselor cu ochii Mari deschiși! **** LEȘ BLEUS JOURS Un beau jour, mon père me dit: "-Parle-lui! N'aie pas peur, mă chérie. Și
ACELE-ALBASTRE ZILE( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ,FRANCEZĂ, EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368082_a_369411]
-
mai oboseau în dansul lor pur și gingaș, Totul părea să fi intrat într-un alt timp și spațiu, într-o împărăție a tăcerii. Când am intrat pe poarta mănăstirii, începuse să se întunece. Am îngenuncheat, moment în care liniștea apăsătoare a fost brusc întreruptă de toaca bisericii. Nu după mult timp, de prin toate căsuțele, începură a răsări lujerele negre ale maicilor lunecând ușor spre ușa bisericii. Pe de o parte, frumusețea mănăstirii, ordinea, eleganța, curățenia, pe de altă parte
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
este neliniștită! După ani și ani, ea continuă să proiecteze imagini halucinante despre un genocid, unic în istorie: lagăre înconjurate de sârmă ghimpată electrizată, crematorii fumegânde zi și noapte, șiruri de copii, femei și bătrâni așteptând lăcomia morții. O atmosferă apăsătoare, călătorii fără întoarcere, fum, mirosuri pestilențiale, o nebunie în care deținuții erau vinovați fără vină, iar SS-iștii se plimbau detașați de parcă erau într-un parc botanic. Aici am fost adus și eu cu întreaga familie... Părinții au fost gazați
CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI (VERSURI) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370148_a_371477]
-
putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber aici pe plajă. Vreți să venim ? Un nou șoc pentru mine. Se pare că în ultima
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
cineva de care se simțea legat sufletește. Doar i-a salvat viața punându-și propria viață în pericol. I se părea firesc să procedeze așa. Dacă ar fi fost el în locul fetei, nu săreau alții să-l salveze? Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum și cu declarațiile pentru echipajul de poliție ce ancheta accidentul și cauzele sale. Neadaptarea vitezei la condițiile de drum, asta a fost concluzia polițiștilor. Mai pierdu o jumătate de oră și cu ei. În sfârșit
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
Acasa > Poezie > Credinta > IARTĂ! Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iartă-mi tristețea, haină grea, apăsătoare, ce-mi îmbracă sufletul dominându-mi existența! Din care, precum torențială ploaie, puhoi de lacrimi scrise, curg. Iartă-mă, din nou, că nu pot să mă bucur, atunci când văd durerea ce trupul Ți l-a vlăguit! Iartă-mă, Te rog
IARTĂ! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370254_a_371583]
-
altare, Lumină, lumina în zare. Porți de cer vreau să deschid, Brațele-n taină-mi întind, Genunchii îmi plec cu sfiala, În suflet piere-ndoială. Crucea mi-o duc cu credința, Ruga ne-ncetată, sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
la o cafea, vor putea să refacă legătura firului rupt cu ceva timp în urmă, între fiu și părinții săi. Când au terminat de servit masa, au chemat ospătarul să achite nota, îndreptându-se apoi spre casă, în aceeași liniște, apăsătoare, care a domnit și în timpul servirii cinei. În oraș a început să se aprindă iluminatul public. Se lăsase seara parcă mai devreme ca pe litoral. Era și mai răcoare. Cerul era acoperit de nori. Stătea să plouă. Părinții au coborât
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
CA STARE ȘI MĂRTURISIRE RELAȚIA POETULUI CU TIMPUL ELISABETA IOSIF, SEMNELE TIMPULUI EDIT. RAWEX COMS.SRL, BUCURESTI, 2011 Tema timpului o regăsim în majoritatea operelor literare, timpul fiind o măsură prin care ființa receptează sensul trecerii sale, durata față de condiția apăsătoare de muritor. Sfântul Augustin definește timpul ca ”imagine mobilă a veșniciei.” Elisabeta Iosif în volumul “Semnele Timpului”, privește relația poetului cu timpul din mai multe perspective. Există un timp al căutării, al regăsirii poetului: Nu este timpul tău? Spuse Apostolul
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri în hume. Ce pace-i azi la mine, în odaie - Căminul vechi, dantelării de-aramă, Ferestre tremurând sub stropi de ploaie, O filă albă-n colț cu monogramă Și fluiere de lemn ce
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
fără să-și ridice privirea de la podea. Oara i-a luat și a vârât legătura în bozânaru’ șurțulii. - Păi, nu-i numeri?, a întrebat-o Îngerașu. - Nu, nu e nevoie, nea Dine! Au tăcut amândoi stingheri câteva clipe lungi și apăsătoare... Într-un târziu, Îngerașu a întrebat-o iarăși pe Oara, ridicându-și în sfârșit ochii din podea: - Da’ nu-m’ zâci nimic? - Nu, nea Dine, n-am ce să-ț’ zâc! . . . Omul și-a pus palmele pe genunchi, s-a
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare, în încordarea-i nefirească. L-a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i-a vorbit cu năduf: - L-ai reținut pe acest om pentru că este proprietarul mașinii aflată în curtea cu pricina... Ai avut și alte motive? Nu înțeleg ce vreți să insinuați, domnule comisar... El
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]