8,321 matches
-
egali pe plan ontologic, unii vor sfârși într-o conservă, alții pe stradă. Privit mai cu atenție, personajul secretarei bovarice, care își dorește ieșirea din marasm pe coordonatele basmului cu Făt-Frumos descoperit în străinătate, își relevă nuanțele. Frivolitatea este doar aparență, un escapism trist, o rețetă de supraviețuire. Idila cu tânărul francez relevă o certă finețe a femeii redescoperite, iar modul fermecător în care acesta îi face curte găsește o persoană sensibilă, receptivă la subtilități. George este însă descoperirea lui Giurgiu
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
Leibowitz. Îmi aduc aminte comentariile, amuzate și enciclopedice, ca întotdeauna, ale lui Mary Sladek, care ne-a arătat, lui Vladimir Tismăneanu și mie, fotografia care uluise America. Mi-am dat seama foarte repede că această revistă, cu nimic deosebită în aparență de celelalte patruzeci-cincizeci găsibile în orice chioșc occidental, e cu totul altceva decât surorile ei întru strălucire tipografică, dezvăluiri senzaționale și calitate a reclamelor. Fiecare număr din „Vanity Fair” propune cel puțin două-trei studii ori articole pe teme culturale sau
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
entitate simbolică, un altul, centrat pe autor, ca unic administrator al propriei feude imaginative. Este motivul pentru care, la noi, o carte ca Anxietatea influenței, a lui Harold Bloom, a trecut aproape nebăgată în seamă. (Spre deosebire de ceva mai autoritarul, în aparență, Canon occidental, al aceluiași Bloom.) Or, influența nu înseamnă numaidecât epigonism. Căile ei sunt mult mai încurcate. Factorii care-o determină și manifestările acestora scapă adeseori descrierii de suprafață. A doua, mai aplicată, are în vedere portretul în epură al
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
teroarea Inchiziției și apoi reacțiile naționaliste față de bolșevismul internaționalist. O asemenea panoramă istorică aduce cu o altercație durînd de milenii, în cursul căreia pe altarul credinței preoții sau politicienii au sacrificat sute de milioane de ofrande. Uimitor e că, în ciuda aparențelor de dialog interconfesional, pe care clericii le întrețin cu o mină de dulceață protocolară, repulsia față de necredincioși e neatinsă în străfunduri. Păgînii, goimii sau nemahomedanii sunt cei care, căzuți fiind din credință, trebuie eliminați sau convertiți. Pentru musulmani, Moise nu
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
Livius Ciocarlie „...la vertu dans toute la fleur de sa bêtise.” Cinismul în toată splendoarea lui, la Vautrin. La scriitorul însuși, sarcasmul cu aparență soft: „...un fel de făptură intermediară între om și plantă sau - poate - între om și Dumnezeu.” „...alții spiritualizează carnea, cerându- i să le dea ceea ce ea nu poate să dea.” Spiritualitatea aceasta improbabilă este atinsă, totuși, de marii senzuali. „Singurele
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
oamenii celor din afară, alții din frică sau poate și de necazuri... Știi că încă de pe 21 au închis armele și muniția în rastele, ca să nu fie învinuiți? Elena se ridică brusc, se opri în fața celor doi și, calmă în aparență, dar cu ochii parcă de oțel, își întrerupse soțul, mai bine spus, pe fostul soț. Mai terminați cu prostiile astea! Oare voi în ce lume ați trăit?! Nu ați văzut că oamenii sunt flămânzi, că n-au lumină, n-au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bătrân, primul pe listă, purta o pălărie de modă veche, cu borurile scurte și pleoștite inestetic în părți. Eram fericit. Toaleta se afla în fața ochilor mei. A doua persoană era o femeie trecută de patruzeci de ani care, după toate aparențele, nu era singură. Surâ dea neîntrerupt înspre trotuar, unde era parcată o mașină de lux. Al treilea, un băiețel de vreo șapte ani, părea inhibat de vecinii săi adulți. Bătrânul a început brusc să se foiască. „Nu e normal, stau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
considerat necesar să menționeze împrumutul unei tipologii deja împrumutate de Underhill de la Eliphas Lévi, mai ales că acesta nu era un autor academic; 2Ă fie că a făcut-o, dar cele câteva cuvinte nu au fost înregistrate de stenograf. În ciuda aparenței ei de scuză confortabilă, omisiunea stenografului trebuie reținută ca având o mare probabilitate în toate cursurile păstrate ale lui Nae Ionescu. Numeroase lacune, cuvinte sau jumătăți de frază „sărite“ de stenograf, pot fi puse în evidență cu relativă ușurință. Dar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
termen scurt. g) Majoritatea agenților economici (investitorii) consideră că informațiile și semnalele furnizate de piață sunt corect interpretate de către toți. h) Speculantul crede că are un avantaj informațional față de ceilalți, anticipând o evoluție pe care alții nu o întrevăd. Contrar aparențelor, speculantul nu este un factor de dezechilibru al pieței, ci dimpotrivă, un puternic factor de echilibru. Dacă nu ar exista agenți economici care să preia riscul pe care alții îl evită, mecanismele economice ar avea tendința de blocare. Prin speculație
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
aeroport și, ca întotdeauna în astfel de cazuri, ascultam întâmplări povestite sau participam la discuții. La un moment dat, o femeie relata un vis de-al ei și spunea că preotul îi spusese că asta însemna iadul, destul de modern, în aparență. În acel moment eu am spus, iarăși, nu cred, fără să gândesc prea mult.Ca să am, după câtva timp, aproape aceleași trăiri, cu ceva mai multă luptă, cred. În sfârșit, nu vreau să vă mai spun decât că au fost
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dor? Nu, nu trebuie să-mi răspunzi, sunt retorice toate aceste întrebări. - Am vaga bănuială că și Mihu... - Exact. Poți să o spui fără teama de a greși. Mihu mă uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care mi-o transmiteau de fiecare dată. Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie. Unii o fac mereu. Este un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate. Personaj aproape aerian, o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
noua introspectă este cultul “amorului care consumă în el singur toată substanța” . Încă din incipitul operei sentimentul de incertitudine este evidențiat prin cel de înșelare. Lumina nu își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era nici ceață, ...nici înnoratul igrasios...nici acel cenușiu...”, mărește atmosfera plină
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din a liniilor feței care aveau riguroasa măsură a unei efigii. Cum ar fi iubit Vâlsan, ea nu-și închipuia. Rigiditatea lui, răceala privirii, rezerva extremă î-l lăsau necunoscut. Îl credea rece și cam fad, cum îi erau și aparențele...” Acest portret ambiguizat se repetă și în descrierea feței lui Steriad:” Printre fustișoarele albe ale dansatoarelor văzu o statuetă mică, dar cu forme pline, cu mișcări sigure și cochete, cu deplină stăpânire a tuturor mijloacelor feminine de seducție. Avea o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ei pedant organizată, dar atât de diferită de la o stare la alta, în sine. Dacă trandafirii au primit sorți diferiți de la vânt, Manuela își avea potrivnic uneori destinul, care i se pare nedrept. Îngemănarea este în fapt o iluzie, în aparență asemănare, în esență înstrăinare. Totul este o aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o stare la alta, în sine. Dacă trandafirii au primit sorți diferiți de la vânt, Manuela își avea potrivnic uneori destinul, care i se pare nedrept. Îngemănarea este în fapt o iluzie, în aparență asemănare, în esență înstrăinare. Totul este o aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență este o luptă a contrariilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
asemănare, în esență înstrăinare. Totul este o aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență este o luptă a contrariilor, o căutare fără sfârșit. Talismanul este un mic obiect despre care se crede că aduce noroc, o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în toată „goliciunea” simțurilor și în toată libertatea eului scăpat din „lanțurile rațiunii”! Dar, aș spune, rareori în chip excesiv. Să fie acest caiet al lui P.H.L. un exercițiu în marginea propriului „roman” erotic (trăit și scris!), afișând la vedere aparența de „jurnal” al Domnului R., care nu ar fi în acest caz decât un alter ego? Deportarea în Siberia (după invazia sovietică din 1944) a personajului politic P.H.Lippa îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altele, cu eroismele neștiute și neprețuite cu adevărat de cineva. Bărbatul „are impresia” că „așa se cuvine”, că tot ce face soția intră în atribuțiunile femeii în genere. Unii, chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Conștienți de libertatea lor limitată, să nu-și piardă încrederea unul în celălalt! Ceea ce nu-i deloc simplu. P.H.L. subliniază hotărârea eroilor săi de a-și conserva statutul social, de „a nu deranja lucrurile de la locul lor”, de a menține aparențele. Cântăresc îndelung orice idee de schimbare. Ea este preocupată în primul rând de copii, pe când el este tentat să gândească mai mult la ei amândoi. Dar nu poate ignora grijile mamei și toate frământările ei. Încearcă să-i fie alături
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în versuri șchioape, precepte morale, dragostea de muncă, de țară, partid și conducător, într-un cuvînt, nu erau puțini cei care credeau că, în acest fel și prin această modalitate, ar putea fi puse bazele construirii "omului nou". În pofida tuturor aparențelor, literatura pentru copii (sintagma e în multe feluri discutabilă, stupidă, desigur) a fost zona cea mai expusă (auto)cenzurii, pe de o parte, și teritoriul literar mereu marginalizat de însăși lumea literaturii, pe de altă parte. Alături de Ion Creangă, Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ceea ce ne apare, ceea ce înregistrează posibilitățile cognitive ale simțurilor noastre, și anume, suprafața lucrurilor, necoincizând cu esența lucrurilor. Există însă o a treia realitate: este ceea ce noi suprapunem pe lucruri, icoana ideală. Or, a suprapune o icoană vibrantă pe aparența lucrurilor este act poetic. Astfel, veritabila, unica noastră realitate pe care ne-o putem crea și viețui este cea poetică Cea de a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a poetului: Totul este lăuntric Asta separă Așa este apărat poetul Temerarule ! ai vrea față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Dacă mutațiile decisive din istoria omenirii au avut loc prin văzul unor aleși, dincolo de aparența cotidiană accesibilă ochiului comun, actualmente nici o ruptură de nivel nu se mai produce, nici o radicală deschidere valorică. Dimpotrivă, de un secol se succed cu mare rapiditate o avalanșă de "isme" gălăgioase care se pretind inovatoare. În realitate, nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în căutarea nemuririi de către Ghilgameș; în tragismul iubirii din Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo da Vinci; goana penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
imaginația "dispune de libertatea prelucrării acestei materii pentru altceva, și anume, pentru ceva ce depășește natura".. Kant numește aceste reprezentări ale puterii de imaginare idei, pentru că ele "năzuiesc spre ceva care se află dincolo de limitele experienței empirice", ceea ce "le dă aparența unei realități obiective". Ca atare, puterea de imaginație este creatoare, accentuează Kant, în sensul că ea depășește conceptele intelectului: "Ea pune în mișcare facultatea ideilor intelectuale spre a gândi anume, cu prilejul unei reprezentări mai mult decât se poate cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]