7,447 matches
-
activitate mai mic de 40% pentru tranșa de vârstă ce precede imediat pensionarea, situația este totuși îngrijorătoare, căci un slab procent de servicii a fost oarecum inițiat de stat via o serie de măsuri de combatere a șomajului, fără rezultate aparente, căci procentul de servicii pentru tineri nu crește în ritmul reducerii procentului de servicii pentru vârstnici. Avem chiar efectul invers: mărind ponderea sumelor obligatorii necesare finanțării veniturilor pentru înlocuirea pensionarilor, ieșirea din activitate a celor mai în vârstă slăbește rentabilitatea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
aceeași natură și exercitând responsabilități identice nu au aceeași remunerare, persoana cea mai în vârstă, ipotetic cea mai veche în întreprindere, are un salariu mai ridicat decât persoana cea mai tânără. Se dau două explicații pentru a justifica această inegalitate aparentă. Conform celei dintâi, competențele și experiența cresc cu vârsta, este "explicația standard". După cea de-a doua, firma caută să reducă costurile, în special pe acelea legate de angajarea unui nou salariat. Propunându-i salariatului o remunerare crescătoare în funcție de vechime
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
la ocazii, frumusețea femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
180 de grade a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus jucând nici mai mult, nici mai puțin decât rolul de pereche feminină, de soție a lui Dumnezeu-Isus. Vom vedea mai târziu cum mi se pare că trebuie interpretată, în realitate, această aparentă propunere de „hyperdoulie” a Magdalenei. Pentru a baliza traseul paginilor următoare, mă mulțumesc să spun deocamdată atât: între imaginea tradițională (vom vedea cât de tradițională) a unei femei vicioase, convertită la mesajul evanghelic de către Isus, și cea up to date
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
constata foarte repede un lucru: antrenamentul, contactul susținut cu literatura apocaliptică creează o familiaritate atât de profundă cu acest gen literar, încât abordarea textului ioaneic nu va mai apărea ca un act de eroism hermeneutic. I Voi începe cu un aparent paradox: întreaga Scriptură creștină este o apocalipsă. În accepția lui etimologică, cuvântul apocalypsis înseamnă „dezvăluire”, dezvăluire a unor adevăruri esențiale de către însuși Dumnezeu. Moise a primit pe muntele Sinai tablele Legii din gura lui Iahve. În Cartea jubileelor (numită și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
analizarea pas cu pas a textului, oprindu-mă în special asupra viziunii descrise în capitolele 10-14. Testamentul lui Abraham face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde un Testament al lui Isaac și un Testament al lui Iacob 109. Dincolo de aparenta lor înrudire (formală, structurală, toate trei aparținând aceluiași gen literar), între prima scriere și ultimele două există o deosebire fundamentală, de ordin teologic. Testamentul lui Abraham aparține fără îndoială curentului literaturii apocaliptice 110, în vreme ce Testamentele lui Isaac și Iacob aparțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întinsă, ci ea. Arăți cam plouat de la o vreme, tinere domn, îi spuse într-o zi profesorul Barbilian, oprindu-l pe coridor, pe când ieșea de la un curs. Și zâmbind pe sub mustață, profesorul îi puse o întrebare dovedind că el, în ciuda aparentei sale indiferențe față de viața sentimentală a studenților săi, știuse să remarce cu ochi ager tot ce era de remarcat: Te-a părăsit cumva logodnica?... A,nu, deloc, domnule profesor... N-am nici o logodnică! negă el destul de vehement. Profesorul îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Justin. Sărbătoritul s-a bucurat la început, a suflat amuzat în cele opt lumânărele, a început să se joace cu ceilalți copii și a dorit să le arate jocul primit în dar de ziua lui. Dintr-o dată, fără vreo motivație aparentă chipul i-a devenit purpuriu și a început să țipe : "Să plece ! Să plece ! M-au plictisit." Cu mult tact, Margo a oferit copiilor contrariați încă o prăjitură, după care i-a condus prevenitoare spre casele lor. A urmat căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un picnic în curte, sub cerul liber. Ascultând conversațiile frivole între cele două familii, eram mai tăcută în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la tăcerea mea, deveni și mai atent. Puțin încruntat, mă privea mai tot timpul și era pregătit să-mi satisfacă cel mai mic capriciu. La un moment dat îmi luă bărbia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ti le-ai făcut, și te întrebi dacă nu cumva realitatea e doar o iluzie, și atunci nu știi pe care iluzie să o hrănești. Și atunci vezi că le ai pe toate, și atunci atingi Nirvana, plăcerea maximă. X : Aparentele contează chiar atât de mult pentru tine? O: Da, pentru ca aparentele sunt totul, sau, mai bine zis, există numai aparențe. Lumea e un vis tocmai pentru ca toți visam în felul nostru . Realitatea nu exista. Tocmai de aceea exista infinitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e doar o iluzie, și atunci nu știi pe care iluzie să o hrănești. Și atunci vezi că le ai pe toate, și atunci atingi Nirvana, plăcerea maximă. X : Aparentele contează chiar atât de mult pentru tine? O: Da, pentru ca aparentele sunt totul, sau, mai bine zis, există numai aparențe. Lumea e un vis tocmai pentru ca toți visam în felul nostru . Realitatea nu exista. Tocmai de aceea exista infinitul și nimicnicia. Timpul este peste tot. Timpul înseamnă moarte, iar moartea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zbura cu o viteză uimitoare de la unul la altul astfel încât să nu pierzi nimic, să te deplasezi în acel gol în care nimic nu se întâmplă. Absolutul nu mai e creația lui Dumnezeu, este natura sa. Nirvana reprezintă eliminarea tuturor aparentelor, reîntoarcerea după un ciclu complet (orice legătura intre celule legături ce stau la baza gândirii sunt de ordin biologic și logic iar îmbrățișarea rațiunii înseamnă o percepere a instinctului, deci totul e rațiune ) când se descoperă totul, când Rațiunea stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fiu eliberat de această responsabilitate? Recunoașterea ambivalenței extreme a propriei libertăți mi se pare imposibilă, după o viziune pur raționale. În fața acestor întrebări insistente și a unui examen de conștiință metodic, chiar zilnic, principiile ființei preliate din metafizica greco-tomistă și aparenta lor evidență îmi foloseau prea puțin: Ființa este Ființă și nu Non-Ființă. Dar Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
deschisă le poate avea asupra tuturor celor implicați. Utopia uitării. Trăirile mamelor biologice după abandon și efectele adopției deschise Opiniile specialiștilor cu privire la efectele adopțiilor deschise sunt împărțite. De pildă, o serie de autori atrag atenția că, deschiderea adopției și avantajele aparente pe care această formă de adopție le oferă mamelor biologice, care întrevăd posibilitatea de a menține contactul cu copilul și de a afla informații despre el, le poate influența să aleagă adopția pentru copiii lor155. Totodată, acele mame care renunță
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
creșterii numărului de familii comasate și ca urmare a creșterii numărului părinților vitregi, a unui număr tot mai mare de cupluri care apelează la tehnologiile de reproducere utilizând donatori etc. Wegar 372 expune și o altă posibilă explicație pentru această aparentă schimbare de atitudine. Astfel, aceasta consideră că, interesul manifestat, în ultimele decenii, de mass-media în prezentarea cazurilor persoanelor adoptate în căutarea rudelor biologice, cazuri care ar fi putut să reîntărească importanța legăturilor de sânge, a putut conduce la "calmarea" temerilor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
deci a fost "vie" chiar de la-nceputul ei, îngăduind să acomodăm simțirile noastre omenești, aceia ce era mai presus de rațiunea noastră, și care corespundea vremilor de atunci și culturii respective a credincioșilor săi. Sfântul Ioan Damaschin meditând asupra acestei aparente încălcări dogmatice zice "Iară, fiindcă multe la Dumnezeu trupește aflăm, zise întru dumnezeiasca Scriptură cu închipuire, se cuvine a ști, că oameni fiind noi și cu acest trup gros îmbrăcați, cu neputință este a înțelege sau a grăi lucrările Dumnezeirii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
instabilă, problematică, a cărei determinare și fixare sunt lăsate în seama puterii acestei mișcări. Iată de ce instrumentul este detașat de natură pentru a fi încredințat inițiativei Corpului și pus la dispoziția sa. Totuși, o astfel de "detașare" nu este decât aparentă, nefăcând decât să sublinieze o trăsătură proprie naturii în totalitatea sa. Aceasta este prin esență la dispoziția unui Corp originar, mai precis corelatul fluctuant al unei mișcări sau limita sa fixă în așa fel încât această "fixitate" se determină numai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ființei-sensibile și corpropriate a acesteia și, în ultimă instanță, a subiectivității înseși în care Natura își află totuși ființa originară și reală, în calitate de auto-afectare a ek-stazei sale. Această revocare a subiectivității lasă de asemenea să subziste, în autonomia lor aparentă, formele geometrice, ca forme ale trăirilor naturale înseși, astfel încât fizica și științele care i se asociază păstrează această referire principială la o natură abstractă pe care o iau drept natura reală. Însă ce poate lăsa într-adevăr să subziste, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu determinările pur formale care rezultă din activitatea categorială a numerației, a reunirii, a punerii în ansamblu, a modului de abordare matematică în general, care își găsește aplicarea privilegiată în metodele statistice. În acestea din urmă se disimulează, îndărătul rigorii aparente a unui sistem de măsură, vidul complet al cunoștințelor a căror dobândire o permit acestea în măsura în care urzeala matematică aruncată asupra fenomenelor rămâne exterioară față de ceea ce sunt acestea în sine, față de trăitul imediat al sexualității, al crimei, al suicidului, al căror
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât științele pozitive le tematizează la întâmplare, pentru motive care nu-și mai au sălașul în esență și nu se mai confundă cu ea. Alte preocupări, alte finalități, de pildă capacitatea lor de a se supune unei tratări cantitative sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca "praxis". Se pune problema de a smulge cultura punctului de vedere metafizic al reprezentării care o răsfrânge asupra "operelor" sale, de a le restitui acestora din urmă propriul lor sălaș, adică subiectivitatea. Există operă de artă, în obiectivitatea sa aparentă, de fiecare dată când perceperea sa, constând în imaginare, constă în ultimă instanță în auto-sporirea subiectivității și o face posibilă, constă în Energie și îi este identică. Astfel, opera artistică, opera culturală în general, este creație în sensul despre care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestui proces de autodezvoltare a vieții, sau, mai curând, se confundă cu el. Iată de ce trebuie să spunem din nou că acest proces își are finalitatea în sine, adică în viață. Ansamblul medierilor care intervin în Universitate nu sunt decât aparente: a intra în posesia unui limbaj, a unei cunoașteri, a unei tehnici, și aceasta în cadrul unui învățământ și prin el, nu înseamnă niciodată altceva decât a intra în posesie de sine, în măsura în care actul corporal sau intelectual pe care se pune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
limba lor cu blândețe și voce joasă. În timpul operației, pe care englezul o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte detalii interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îl măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi făcut, orice ar fi zis, privirea aceea implacabilă Îl condamnase deja, ca și aparenta indiferență cu care mascatul mânuia din nou pana pe hârtie. Viața lui Diego Alatriste y Tenorio, soldat al vechilor tercios din Flandra, spadasin care Își vindea serviciile În Madridul regelui don Filip al IV-lea, depindea doar de ce mai voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
hârtiei și numai arareori îmi fac vreme pentru a privi mai cu atenție la cele din jur. Cât despre ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din auzite. Scriu, scriu, scriu. Cetatea e cuprinsă de liniște. O tihnă aparentă, în dosul căreia oamenii își duc viața așa cum știu ei. Meșterind, cultivând ogorul de dincolo de ziduri, făcând un pic de negoț, iubind, suferind, petrecând; pregătind viitorul război. Locuința mea, clădită din banii publici, este izolată, lângă unul din ziduri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]