904 matches
-
părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame de val. Pe primul rând se putea citi: „Dragului meu Adam“... 19 Zorile. Cerul limpezit pe neașteptate, Întunericul nopții care se pierde În amintire. Zgomotele. Oamenii. Lui Îi venea să se ferească, să se retragă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ramoliți și gata oricând de război. — De ce pictezi tu mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește să picteze o femeie. El e cu băieții. Ca Rudolf, deși la el femeile sunt ceva mai interesante, viguroase și subțiri, ca băieții. Ceea ce, bineînțeles, chiar și sunt, băieți cu țâțe și buze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise cândva Karl. I-au plăcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asumi riscul, te primesc! Numai tu poți pune ordine în lucrurile de suflet și-mi poți restitui liniștea care naște mari începuturi. Dar, poate, îți cer prea mult, Poate, te vei speria... Poate că balanța sufletului meu e încăpățânat de aplecată și ar fi nevoie de o prea mare risipă de suflet, spre a-i reda echilibrul... Aș vrea să mă mut în sufletul tău ca într-o casă nouă cu flori la ferestre, ca într-un loc fără amintiri amare
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
bine nuanțele: stelele să fie mai albastre decât cerul, sau cerul mai albastru decât stelele, depinde cât de pătrunzător e tunetul. Cerul e păcatul tău. Explicații de prisos, gândesc, neîndrăznind să contrazic pe nimeni... toți avem păcate. De veacuri stau aplecată asupra acelorași picioare așteptânde. -Știai că așteptarea este cel mai neîmblânzit cuvânt din toate dicționarele lumii? Da. Așteptarea vântului, a tunetului, a ploii, a liniștii de după furtună? Așteptarea ta. -Nu știam, îmi spui ascunzându-ți fața în palme pe când eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în țipătul surd al cobzei, urcăm sprijinindu-ne, același povârniș. Musafirii închină al doilea pahar în cinstea noastră. Sicriul e dezmembrat de mâinile lacome. Cuiele ies anevoie. Fierarul își zdrelește unghiile în ele și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roșii, probabil la mușcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineață, ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineață, ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum. Tot jocul meu s-ar fi dus de râpă. Dar asta era, eram înfrînt de cineva pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
spus că mă întorc așa, ca să mă aflu în treabă, și, dacă vrei să știi adevărul, nici chiar eu nu credeam ce spuneam. M-am întors cu speranța că ea m-a așteptat doar pe mine, dar nu oricum, ci aplecată și ușor crăcănată, pregătită să i-o trag. Ea și-a făcut de cap, adică în realitate s-a purtat normal, absolut normal. Când am plecat, eram sigur că o voi uita și mintea mea se va întoarce la Moni
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îi zicea uneori domnul Nicanor, ori... auzi tu, "rămășiță", cum i-a zis Matei! Nu, hotărît lucru, se întîmplase ceva deosebit cu el. Parc-ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde stătuse aplecat și băuse apă și-și privi umbra oglindită în luciul izvorului... Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui, plivită doar pe jumătate, dar mereu împănată de o ciudată îngemănare de culori, de la brun-roșcat la gălbui, ca păpădiile adesea săltărețe și piuitoare pe care Dominique încă le mai hrănea în câte o boare de vis... Acolo o întâlnește. Aplecată ogival deasupra blocului ei de desen, schițând aproape sălbatic dezlănțuiri botanice care își întind rădăcinile de pe o foaie pe alta, se deversează în co role nesfârșite și cad, apoi, într-o putrefacție atotminerală. Tră să turile ei, de altfel frumoase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ăsteia. Apasă din nou clapeta. De data asta e o clapetă mai mică. În interiorul mașinii. Pe portieră. Deschide portiera și iese. Dispare din câmpul vizual al Sophiei, ocolește mașina prin spate și apare trei secunde mai târziu. Doar un cap aplecat. Doar o gură întinsă. Pupă-mă. Sophia învârtește cheia în contact și dă drumul la motor și se apleacă spre el și scoate limba la el și i-o întinde și i-o oferă, iar el își lungește gâtul ăla
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
într-o pînză bleumarin și era decorată cu o fotografie a unui clopot mare, în negru și auriu. Era clopotul păcii care adunase tineri de toate naționalitățile, cu doi ani în urmă, la Berlin. Am întors paginile cu grijă, David aplecat înainte, către mine, cu obrazul lîngă al meu, privea povestea Jocurilor. Textul era presărat cu ilustrații în culori dulci, pastelate, în format mic, dintr-acelea care se dau cadou la cumpărarea unor anumite sortimente de tutun. Cineva Schneiderhahn însuși? trebuie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Gabi strălucea și sus, și jos. Robert râdea, iar buzele i se subțiară, făcându-l să pară un om mare. Și pentru un om mare lumea se micșorează, căci el vede totul numai de sus. Dar dacă stai cu capul aplecat lumea crește la loc. Mâinile lui Robert strângeau tare balansoarul, la fel și mâinile lui Gabi. Norul de praf acoperea tot parcul și urca spre cer, iar acolo erau alți nori. Numai capul lui Gabi rămânea aplecat ca să urmărească cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Stăteam lângă Andreea și priveam mulțimea în gol. În timp ce ne apropiam, casa parcă se făcea tot mai departe, iar stațiile se succedau spre periferia orașului. Când mă ajută să cobor mâna lui Mircea tremură, poate din cauza coloanei mele mult prea aplecate. Cine știe cu ce ochi mă vor privi când vor ieși singuri pe poartă, când mâna Andreei se va strecura în mâna lui Mircea, iar el o va strânge cu putere și nu-i va mai da drumul niciodată. Sau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
iubește albul că e puritate. — Pe mucii mei că ești prost... bă, albul doar acoperă toate imperfecțiunile. Trenul frână înainte de stație. Doamna scăpă rujul din mână, iar merele alunecară spre bancheta din față. Se ridică instantaneu să le culeagă. Așa, aplecată, părea un copil care se joacă neîndemânatic cu niște bile, numai când întorcea capul era din nou bătrână și hidoasă. Grăbită, coborî cu plasele ei, uitând de rujul de pe podea. În spatele ei, cei doi puști salivau ostentativ, numai unul călcă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
respect fiul scriitor a pipăit litera tatălui și cuvântul mamei încercând în această primă editare să lase cât mai amplă respirația documentului, a vieții trăi te, tușele de abstractizare fiind ușoare, fluide. Scris drept pentru Tatăl intrat în Lumea Drepților, aplecat și subțire pentru Mama nonagenară. Totul începe cu subtila radiografiere a Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
i-au câștigat. — Ei aduc bani mulți la venitul statului, contribuind la creșterea nivelului consumului. — Dar și muncesc din greu. Îmi spunea o prietenă, intervine Leontina, contabila de la bancă, ce condiții de muncă sunt acolo; să stai o zi întreagă aplecat să plantezi căpșunile, să le stropești cu diferite soluții, să le uzi și când se coc să le culegi, să le sortezi, în căldura care la ei este mai mare decât la noi și să mănânci mai mult preparate din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu Georgeta? Să-i vorbească pe tonul acela ridicat? Niciodată nu procedase așa. Să n-o iubească? Nu se poate! Ce va urma?”. Această întrebare la care nu putea răspunde i-a rămas înfiptă în minte. A văzut printre crengile aplecate mașina lui Matei întorcându-se la spital după ce o căutase prin oraș. Momentul acesta l-a pândit ca să poată pleca acasă. Nu și-a putut ascunde tristețea și Elena care tocmai venise de la școală a observat. —Cum a fost? aștepta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a porni pe urmele lor, dar o durere ascuțită Îi străfulgeră șoldul stâng și medicul Își pierdu din nou cunoștința. Când se trezi, Îl văzu pe profesorul Perjovski stând aplecat deasupra lui și cercetându-l cu atenție: „Din păcate, va trebui să-i amputăm piciorul mai sus de genunchi, care acuma, iată, e numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ziar de pe vremea domniei lui Franz Joseph vom da de unele declarații chiar ale domnului primar, depuse sub jurământ, declarații cu atât mai prețioase cu cât veneau de la un om care, după propria‑i apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu ochii plini de lacrimi, implorându-l pe Dumnezeu pentru a-i dărui liniște și putere să poată suporta această grea încercare. La un moment dat, Radu se opri din plâns dar contiunuă să stea cu fața în mâini, ușor aplecat, neobservând că bătrânul era în cameră, el zise încet: -Doamne, cum pot ajunge?, clătinându-și capul. Bătrânul auzi cuvintele rostite de el și ieși din cameră, ca nu după mult timp să se întoarcă cu niște bani pe care-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]