881 matches
-
cu omul ăsta și...“ Atunci înseamnă că e mai bine să-ți spun despre Anton Ionescu. „El a fost la rând?“ Nu știu exact, s-ar putea. „Bine, continuă.“ Acum nu mai scriam eu, ci Rodica Dumitrescu, cu scrisul ei aplecat, înflorit și rotund, și îmi tot șoptea: ce-a zis? ce-a zis? Pentru că îl știi cât de încet vorbește, de parcă s-ar teme să nu deranjeze pe cineva sau să nu se rupă ceva în el dacă ridică glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în stradă, de parcă uitase și nu-și dădea seama că a început o frază pe care n-a mai dus-o la capăt. „Am vorbit cu ai mei“, a zis din nou, rămânând nemișcată și doar capul întorcându-l, puțin aplecat, spre el. „Da.“ „Tata mi-a spus că există o cale. Are un prieten din copilărie sau coleg de școală, n-am înțeles exact, care a ajuns foarte mare și cu care se mai vede din când în când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din blugi. Ce cauți în camera mea? spuse Michael, clipind derutat. Phoebe se întoarse speriată și spuse: — Nu e camera ta. Arătă spre periile de păr și fardurile puse pe măsuța de toaletă. Astea nu-s lucrurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din silueta colțuroasă, șoldurile late
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu-i așa c-a fost ciudat să dau peste tine la fabrică așa? zise el. Lui Duncan Îi pieri inima. Nu răspunse. Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privire În stînga și-n dreapta; În cele din urmă, Își mușcă din nou unghia, se Încruntă și se dădu la o parte. Ea intră În baie, Închise ușa și o Încuie, aproape uitînd de el. Folosi toaleta - mai mult aplecată decît În șezut pe scaunul pătat din lemn, legănîndu-se În ritmul clătinat al trenului, simțind Încordarea mușchilor feselor și șoldurilor. Se spălă pe mîini uitîndu-se În oglinda mînjită, cercetîndu-și cîteva puncte ale feței - gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de-ajuns să arunc o privire până În capătul biroului ca să-mi dau seama că Guy, asistentul meu, rânjește deja cu subînțeles lângă distribuitorul de apă rece. La naiba. Trebuie că m-a reperat exact În acel moment, căci, peste capetele aplecate ale celor de la tranzacții, cu telefoanele culcușite sub bărbii, peste secretare, peste biroul european și echipa de la Capitaluri Mondiale cu cămășile lor Lewin’s mov identice, se aude vocea asistentului meu ca un semnal de alarmat superiorii: —Ți-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de țipetele copiilor, parcă ar fi grauri. Școala e o clădire din cărămidă roșie, cu ferestre Înalte ca de biserică, de pe vremea când oamenii credeau atât În Dumnezeu, cât și În Învățătură. În colțul Îndepărtat, lângă barele de cățărat, stă aplecată o femeie Într-o haină bleumarin trei sferturi. Când se ridică, văd că ține o batistă la nasul Însângerat al unei fetițe. Mama e asistentă la o grădiniță. Lucrează aici de ani de zile, de fapt, ea face totul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a trezit în acele vremi un multiplu Monahism și Ordin religios, care exprima și profesa un principiu atît de salutar, iar enoriașii, conduși de acel simț creștinesc, care nu dă greș, s-au manifestat de atunci înainte ca fiind mai aplecați să acorde donații și daruri acelui Cler regular care păstra cu strășnicie acel principiu străvechi, mai mult decît Clerul secular; atunci cînd Conciliul al III-lea de la Laterano (1179) a reinstaurat zeciuielile din partea laici-lor, aceștia în marea lor majoritatea le-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de vară, unde mama cocea vinete și de unde venea un miros greu și ade menitor de fum. Deși nu aveam ochelarii la mine și vedeam oarecum în ceață, am observat cu mirare că din ochii mamei curgeau lacrimi. Mama stătea aplecată asupra unui castron smălțuit cu albastru, în care picura ulei peste vinetele tocate și picurau lacrimi, nenumărate lacrimi mari, rotunde, translucide, din ochii ei pe care eu îi știam mereu surâzători. în spatele ei, pe mașina de gătit, se co ceau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura de la genunchi. îmi tampona rana, aplecat, și în timpul ăsta îmi povestea despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles grozăvia care se petrecuse și de care eu nu avusesem habar. Eduard căzuse nu oricum, ci de la mare înălțime, căzuse de pe stânca pe care o escalada, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
corpul în continuare încordat și, în mod ciudat, nu îl putea controla de data asta, nu-i putea comanda să se destindă, să se lase pe spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
De-abia când ajunse la capătul sălii observă un culoar îngust care dădea într-o altă încăpere, încă și mai mică, plină și ea cu tablouri. Acolo, într-un colț, pe un taburet, ședea un băr bat. Stătea cu capul aplecat și sorbea cu paiul dintr-un suc gălbui. îl recunoscu imediat, deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aprinde iar. Oamenii se trântesc în zăpadă, dar acum nimeni nu-l înjură. Dacă mai sunt zece metri până la el. Lumina crudă încearcă să pătrundă perdeaua deasă a fulgilor ce dansează haotic. Se stinge brusc. Oamenii se ridică, înaintează ușor aplecați. Instinctiv, grăbesc cu toții pasul. Un salt. Încă unul. Distanța se micșorează cu repeziciune. În sfârșit ajung la marginea parapetului, din spatele căruia se ridică blestematul de reflector. Pe fundul tranșeei, nemișcată, o mogâldeață îmbrăcată în uniformă germană. În fața lor se profilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
destul de lung drumul până la munții ăia, domn' locotenent. Așa o fi, Mâțule, dar vom ajunge mai repede acolo, alergând. Un strigăt purtat din gură în gură se aude pe întreaga linie de front a românilor. Înainte! Înainte! Soldații pornesc zoriți, aplecați înainte, cu un vânt puternic în față care-i taie până la oase. Deasupra lor trec neîntrerupt proiectilele artileriei. Căpitanul Apostol mărește pasul și face semne grăbite. Batalionul trece printr-un defileu și începe urcușul. Terenul accidentat, plin de stânci, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în braserie crescuse. Discuția mea cu Ion Micu devenise parcă fum, iar lunga tăcere care se așezase între noi risca să ne sugereze la amândoi o ruptură. Deodată însă el zîmbi: "N-ai reținut, zise el, fixîndu-mă iar, cum stătea aplecat, cu o privire de sus în jos în care strălucea o intensă simpatie pentru mine, ți-a scăpat o idee pe care eu n-o pot demonstra, dar în care cred și anume că totul e să supraviețuiești. De fapt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puteai să-i înjuri și de mamă fără să-i clintești (eu însumi procedasem astfel cu unul și, în loc să se indigneze, afișase o politețe afectată, spunîndu-mi că buna-creștere îl împiedică să-mi răspundă cu aceeași monedă). Ici, colo, vedeam capetele aplecate ale celor care cu adevărat vroiau să schimbe un gând. Expresiile lor erau neliniștite. Cineva încerca să explice. Doamnele stăteau liniștite în rochiile lor elegante, uitîndu-se doar rar în jur, cu un ochi absorbit și cercetător. Grija, un sentiment etern
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Fiul ăsta de chiabur e cam neverosimil, zise, dacă ar fi spus că îl apucase frica să omoare un astfel de ștab ar fi fost mult mai bine", și își plecă fața și îi văzui ochii mari lângă fruntea mea aplecată, în timp ce își reașeza genunchii și mai aproape de ai mei. Trăgeam cu ochii spre ea în clipele când lumina pe care pelicula puternică o arunca din când în când asupra sălii și îi vedeam acești genunchi tot acolo, rotunzi și frumoși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
complicat. Când m-am întors de la secretariat, n-am mai găsit-o pe Maria în bancă. Îmi călărea dezinvolt catedra, cu picioarele strânse într-o fustă lungă, gri, ticăloasă. Zâmbea, dar nu spre mine. Stătea picior peste picior, cu capul aplecat, frunzărindu-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în ușă. Imaginea curgea perfect, sobru, calculat. Mi se-ofereau o jumătate de profil, părul desfăcut pe umeri, un braț subțire, nevrotic, mulat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul când pizdicul ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-o juisare). Puneam polaroidul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până-n tavan, bărbia strânsă de-o mână fermă, mentolată. Frizerul se transforma treptat într-o femeie de carne și metal, un cyborg cu părul negru, biciuitor și degetele învelite-n lame subțiri de brici. O priveam pe Maria de-aproape, aplecată ușor în față, lipită cu sexul de genunchii mei: lama briciului se plimba nestingherită pe-obraz, o simțeam rece pe pielea aburită, parcă eram un cozonac bun de pus pe masă. Cu fiecare mișcare, sexul i se freca de picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebuințează pentru aceste două noțiuni cuvântul "lege". Credința creștină este pentru {EminescuOpXII 240} român legea creștină. Românii sunt creștini; dar ei au unele moravuri și obiceiuri cari sunt străine creștinismului, Astfel soarele este sfânt la români și românul adevărat stă aplecat, cu capul descoperit, în fața soarelui ce răsare. Vinerea e o sărbătoare și mai ales țăranii nu lucrează în această zi, deoarece nimic nu merge bine ce s-ar întreprinde vinerea. Și pâinea este sfântă, Înainte de a o începe se face
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acum în circulare lungi și scurte cu Chirițopolii și Simuleștii respectivi. {EminescuOpXII 241} român legea creștină. Românii sunt creștini; dar ei au unele moravuri și obiceiuri cari sunt străine creștinismului, Astfel soarele este sfânt la români și românul adevărat stă aplecat, cu capul descoperit, în fața soarelui ce răsare. Vinerea e o sărbătoare și mai ales țăranii nu lucrează în această zi, deoarece nimic nu merge bine ce s-ar întreprinde vinerea. Și pâinea este sfântă, Înainte de a o începe se face
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
anterior, dar cu plecare la comandă; - execuția lansării de la start pe semne trasate pe sol pe 10-30m; - execuția startului și a lansării de la start pe 10-30 m cu trecerea pe sub anumite repere (ștachete, elastic) aflate la diferite înălțimi. Scop: menținerea aplecată și îndreptarea trunchiului după o anumită distanță; - execuția startului și a lansării contra cronometru pe o anumită distanță (10, 15, 20m); - exercițiile anteriore, dar executate în turnantă; - execuția startului de jos contra unei opoziții exercitate de o coardă elastică manevrată
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]