713 matches
-
pozitivă a opoziției. în esență, ea este perfect legitimă și trebuie sprijinită. Situația unor politologi de valoarea lui V. T. este cu atât mai paradoxală, într-un fel, cu cât, dacă-l citim atent, observăm că el este un adevărat apologet al democrației liberale. Termenul nu are în acest context nici o conotație partinică. El este un avocat convins al liberalismului. Știe că o tradiție democratică a existat, totuși, la noi. Dacă lucrurile stau astfel și nu mai încape îndoială că ele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proletariatul nu are nici o intenție de a se răfui cu patronul capitalist, ci cu... patronul socialist, care este statul). împiedicarea formării unui capitalism românesc este nu mai puțin evidentă. Varujan Vosganian se numără printre cei mai vigilenți, deciși teoreticieni și apologeți ai săi. Este chiar convins că Liberalismul câștigă teren politic (personal n-avem, decât în parte, această convingere), că soluția constă în Neoliberalism și economie socială, Secretul reformei Liberalizarea prețurilor. în loc de toate acestea, Statul buzunărește agenții economici, iar în economia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează întreaga gravitate: noua Românie n-a avut și nu are numai apologeți din generația intelectuală veche. Scindarea culturală a celor două Românii este mai ales efectul apariției masive a intelectualilor la prima generație, a scriitorilor cu origine sănătoasă , cu dosarul curat ca lacrima. Această categorie numeroasă, majoritară, este foarte activă și incisivă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intelectualitatea medie - scriitori, filosofi, clerici, artiști - ce se autopercepe în mod eronat autonomă și independentă 19. În secolul XXI, o astfel de categorie s-ar transpune în clasa de mijloc a specialiștilor mai puțin prezenți în spațiul public 20. Ultimul apologet al intelectualului independent pare a fi însă Karl Mannheim. Căutând locul intelectualului în societate, Mannheim propunea spre finele anilor '20 imaginea cărturarului liber de orice constrângeri instituționale, situat sociologic "între clasele sociale". Mannheim dovedea însă o racordare improprie la modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
urmat și de K. Esser - afirmă că a fost „eliminat în mod intenționat” deoarece nu era favorabil franciscanilor. Este vorba de un fragment cu adevărat autentic care exprimă o părere cu atât mai autoritară întrucât vine din partea unui admirator și apologet al noutății franciscane; după patru ani de experiență (1216-1220), își păstrează poziția entuziastă în această privință; ba mai mult, își exprimă îngrijorarea înaintea pericolului exaltării tinerești și necontrolate ce ar putea atrage vocații nepotrivite mișcării franciscane. Am urmat pasajul din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Francisc, care l-a desemnat pe unul dintre însoțitorii săi, fratele Agnello din Pisa, ca primul ministru. Atenția naratorului se oprește asupra acestuia, cu intenția clară de a-l prezenta ca pe un alt Sfânt Francisc. Toma din Eccleston este apologetul provinciei sale minoritice și își susține fiecare argument cu o inteligență lucidă, fără să pună nimic la întâmplare. Cu cât își laudă mai mult provincia, cu atât e mai mândru de Ordin, prezent la Londra la fel ca la Paris
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
variațiile percepției individuale), drept pentru care arta, oricât de valoroasă ar fi, se vede supusă unui inevitabil proces de eroziune, păstrând intact numai scheletul intelectual, și acela reconstituibil printr-un delicat procedeu de arheologie culturală. Transformarea pare ireversibilă, fiindcă, afirmă apologetul modernizării, "o dată cu scurgerea vremii elementul inefabil, partea intimă a operei de artă ce se adresează sensibilității, elementul de sugestie a limbii, fondul sufletesc mistic se anulează aproape cu desăvârșire"78. Există însă și câteva excepții, pentru că unele opere izbutesc totuși
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe prispă, cu ochiuri de geam cârpite cu hârtie, prin grădinițe troienite de roade, prin cârciuma jupânului Oișie în scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
educat un scit în vremea aceea. a. Personalitatea patristică a Sfântului Ioan Cassian 1. Elemente de organizare bisericească în provincia Scythia Minor În anii săi de formare, creștinismul se impusese definitiv în spațiul dintre Dunăre și Mare. Unul dintre marii apologeți de limbă latină, Tertulian din Cartagina (160 - 240 d. Hr.), precizează că printre neamurile ,,supuse lui Hristos încă de pe vremea sa, se numărau și sarmații, dacii și sciții”, fapt care demonstrează, în principal, că numele lui Hristos era cunoscut unora
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Biserică. Astfel, din cauza acuzațiilor lui Prosper, imediat după moartea Sfântului Cassian, un admirator al lui i-a revizuit opera și a publicat-o într-o formă prescurtată. Faustus, făcut starețul mănăstirii de la Lerini după moartea lui, a devenit marele apologet al operei Sfântului Cassian și dușmanul până la moarte al predestinaționismului augustinian, mai ales după ce a devenit episcop de Riez. În schimb, episcopul african Victor va publica o ediție epurată, iar Casiodor a obligat pe călăgării din Vivarium, în Italia de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
moralei (vezi capitolul 35, „Realismul”). Dar, așa cum am spus mai devreme, teoria moral] nu trebuie numai s] identifice normele morale, ci trebuie s] explice de ce avem datoria de a le respecta. De ce ar trebui s] îmi pese de obligații morale? Apologeții hobbesianismului susțin c] singură motivație valabil] pentru a o acțiune este satisfacerea unei dorințe proprii. Dac] acțiunile morale nu îndeplinesc acest criteriu, atunci nu am nici un motiv s] întreprind astfel de acțiuni. Aceast] teorie a raționalit]ții se poate dovedi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constructorului de biserici sau de mănăstiri constă în gesturi edilitare, de finanțare, de tipărire de carte etc., întărită fiind prin ceremonialuri religioase și prin respectarea ritualurilor comunității (modelul de cucernicie). La întâlnirea cu dogma religioasă, se formează modelele sacre, ale apologetului, ecumenului, ascetului, clericului sau monahului (pentru codul cultural), modelul sfinților eliberatori sau al sfinților martiri (pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului (domnitor, boier sau războinic) și anti-modelul păgânului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a unui personaj străin, întruchipează suma atributelor regalității, atât de dragi imaginației mitizante românești (Moraru 60-82). Alexăndria, roman pseudo-cavaleresc al inițierii viitorului autocrat, este și o narațiune în spirit hagiografic, ce fixează în cultura și în imaginarul medieval românesc figura apologetului militar - cunoscută și din scrierea Varlaam și Ioasaf, în reușita variantă din 1648 datorată lui Udriște Năsturel (vezi mai ales Mazilu). Structurile imaginarului sunt oglindite și de celelalte cărți populare − mărturie a capacității localnicilor de a adapta creativ textele cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
comportamental al domnului îl urmează îndeaproape pe cel al lui Iisus și pe al apostolilor săi; ales de divinitate, tânărul voievod este așezat în imediata descendență a Mântuitorului, având menirea de a se dovedi (doar) apărător demn al dreptei credințe, apologet și zelos practicant ortodox. Toate aceste momente selectate de Neagoe în programul său inițiatic circumscriu topoï specifici, ce ordonează istoria vieții la Curte, pe care o transferă prin reprezentări arhetipale în imaginarul medieval. Masa, cu simbolistica ei mitică, a circularității
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
populare (publicate de Nicolae Cartojan într-o ediție istorică; trimit aici și la introducerea la volumele editate de acesta, semnată de Mihai Moraru, "Cărțile populare - încercare de definire structurală"). Eroul medieval este însoțit în aventura sa (de civilizator sau de apologet), fie prin spațiul terestru, fie în călătoriile în "lumea de dincolo", de gorgonii, finics, fareol (Fiziolog și Floarea darurilor), de mai cunoscuții zmei, zgripțuroi sau balauri (Jitii) sau de alte figuri imaginare, integrate și de Cantemir în alegoria sa politică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din București, cu binecuvântarea Prea Fericitului Iustin și a Prea Fericitului Teoctist: Vol. I - Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, anul apariției 1995. Vol. II - Apologeți de limbă greacă, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, 1997. Vol. III - Apologeți de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, anul apariției 1995. Vol. II - Apologeți de limbă greacă, traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, 1997. Vol. III - Apologeți de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David Popescu, introducere, note și indici de prof. Nicolae Chițescu, 1981. Vol. IV - Clement Alexandrinul. Scrieri (Partea Întâia), traducere, introducere, note și indici de Pr. D.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prilejuri aniversare sau comemorative etc. În capitolul Opinii critice, unde urmează îndeaproape ideea că în interpretarea operei eminesciene critica din Transilvania a oscilat între părerile lui Titu Maiorescu și cele ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, S. împarte criticii lui Eminescu în apologeți și detractori, urmărind notele caracteristice ale fiecăruia. Ultimul capitol supune analizei înrâurirea pe care a avut-o lirica lui Eminescu în Transilvania. Studiul, scris cu claritate și articulat cu o deosebită coerență și, mai ales, cu o mare atenție pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
absurditatea acestui scenariu. Moartea lui Isus nu este doar afirmată (sau cel puțin presupusă) în toate scrierile Noului Testament și în creștinismul timpuriu, ea este atestată și de scriitorii evrei și romani antici. Josephus Flavius, istoric evreu din primul secol, apologet și supraviețuitor al răzvrătirii catastrofale împotriva Romei (66-70 d.C.), afirmă că, fiind acuzat de autoritățile iudaice, Isus a fost condamnat la moartea pe cruce de către Pilat (Antichități iudaice 18.63-64). Conform istoricului roman Tacitus, „Crestus [...] a suferit pedeapsa cu moartea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-i indica numele și pedeapsa, ce urma mai apoi să fie pus deasupra crucii (cf. Suetonius, Caligula 32.2; Dio Cassius 54.3.6-7). Această pedeapsă crudă se va abate mai târziu și asupra creștinilor. În secolul al IV-lea, apologetul și istoricul Bisericii Eusebiu ne povestește de un anume Attalus Creștinul, care „a fost purtat în jurul amfiteatrului cu o pancartă înaintea lui pe care era scris în latină « Acesta este Attalus, Creștinul»” (Istoria bisericească 5.1.44). În mod normal
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
constituirea echipei guvernamentale, oficiosul georgist ironiza lipsa programului de guvernare al noului cabinet. Cu altă ocazie, ziarul central al partidului critica faptul că N. Iorga a desființat dreptul de întrunire al cetățenilor, măsură care, apreciau georgiștii, nu se potrivea primului-ministru, "apologet" al respectării legilor. În aceeași ordine de idei, georgiștii au protestat prin telegrame trimise regelui și ministrului interimar de Interne, Ștefănescu Amza, când, în timpul unei întruniri din capitală, poliția a intervenit violent pentru a împrăștia pe demonstranții pașnici 378. Cu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în care minciuna, furtul și escrocheria sunt suverane. În piesele lui Tudor Mușatescu, Spirache Necșulescu din Titanic Vals este un politician atipic pentru că face gestul eretic de a vorbi sincer electoratului. În schimb, fiul său
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parc... E un tezaur neprețuit...35. În același roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acuzația că sunt ori aspecte ale gigantismului urban, ori ale modernismului artificial. Dacă dezbaterea asupra formelor pe care trebuia să le ia creșterea urbană rămânea deschisă între partizanii densității urbane și adepții unei etalări urbane, între intoleranții imobilelor colective și apologeții locuinței individuale, se stabilește totuși un consens pentru a face din reversul urbanismului progresist emblema tehnocratică a viitorului orașelor. Aceste dezbateri sunt prezentate în numeroase lucrări despre oraș, adesea pe fondul exhumării revanșarde a principiilor unui urbanism culturalist, până atunci
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]