704 matches
-
lui Quirinius () a fost considerată implauzibilă de către istorici. Nu există nicio mărturie despre cetățeni siliți să călătorească distanțe considerabile pentru a fi înregistrați, și nu e ușor de înțeles de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă de recensământ. Încercări ale apologeților creștini de a reconcilia Evanghelia după Luca altor surse au fost descrise de John P. Meier, cercetător al Noului Testament, drept „extrem de forțate”. În mod asemănător Faptelor, Evanghelia după Luca pare să comită erori privind perioadele (lista din menționează drept
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
încă în viață la venirea Fiului Omului. Istoricul biblic american Bart Ehrman afirmă că venirea Împărăției lui Dumnezeu a fost prezisă în cursul fiecărei generații de după Isus Hristos. De exemplu Montanus a prevăzut sfârșitul lumii în secolul al II-lea, marele apologet creștin Tertulian fiind montanist. În Evul Mediu celebre sunt profețiile lui Gioacchino da Fiore, care a vestit venirea Antihristului în 1260, cu argumente așa de convingătoare (extrase din Scriptură) încât a convins mare parte din teologii vremii. William Miller (profetul
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
este cunoscută lucrarea "Apologia", scrisă de Apuleus, în care autorul se apără împotriva acuzației de vrăjitorie. În creștinism înseamnă apărarea din punct de vedere intelectual-civil a religiei creștine. Unii consideră apologia ca fiind o ramură a teologiei. În viziunea protestantă, apologeții sunt prea polemici atunci când apără catolicismul. Tradițional, însă, apologia îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa fiind atât aceea de a-l apăra pe credincios împotriva propriilor lui îndoieli, cât și împotriva necredincioșilor. În Noul Testament apologia ia forma apărării
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa fiind atât aceea de a-l apăra pe credincios împotriva propriilor lui îndoieli, cât și împotriva necredincioșilor. În Noul Testament apologia ia forma apărării creștinismuluiîmpotriva exceselor iudaice, și deci, de a proteja mesianismul. Apologeți ca Iustin Martirul și Tertulian au apărat superioritatea morală a creștinilor. Origene în sec. II d.Cr. a subliniat puterea supranaturală a Duhului Sfânt în a-i apăra pe creștini. Teologul platonician Augustin, în sec. IV d.Cr. a prezentat creștinismul ca
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
platonician Augustin, în sec. IV d.Cr. a prezentat creștinismul ca fiind răspunsul lui Dumnezeu la decăderea Imperiului Roman. În sec. XIII d.Cr. Toma de Aquino apără credința în Dumnezeu, arătând că Dumnezeu este prima cauză a întregului Univers. În protestantism apologeți ca Joseph Butler și William Paley susțin că întraga arhitectură a Universului îl are ca arhitect pe Dumnezeu. În sec. XIX apologia a avut de dus o luptă grea împotriva unor atacuri la Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
sec. XIX apologia a avut de dus o luptă grea împotriva unor atacuri la Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin proasta ei inerpretare. Nietzsche și teoria marxistă au reprezentat alte momente grele în care creștinismul a avut nevoie de apologeți. În sec XX teologi precum germanii Rudolf Bultmann și Paul Tillich au prezentat creștinismul ca fiind cel mai bun răspuns la întrebările existențiale ale speciei umane.
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
ponegrească pe mitropolitul Ambrosie născocind tot felul de motive. Tot ei au scos broșuri în care menționau că mitropolitul Ambrosie a primit interdicția de a mai sluji din partea Patriarhului său până la trecerea la credința de rit vechi. Subbotiul Ivanovici, marele apologet al Ortodoxiei oficiale din acea vreme, dezvăluie invenția pusă în circulație de adeptul belopopoviț Platon Afanasievici. Dimpotrivă, când mitropolitul Ambrosie a trecut la Biserica de rit vechi, și aflând aceasta, Patriarhul Constantinopolului, i-a trimis o scrisoare în care îi
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
câteva din temele delicate abordate de document. Scandalul care va urma, orchestrat după câte se pare de Habermas sau indirect de discipoli ai acestuia, începe printr-un lung articol în ziarul Die Zeit în care Peter Sloterdijk este denunțat ca apologet al eugeniei și inamic al umanismului, acuză care în Germania primește accente deosebit de delicate. Acesta răspunde denunțând atacul și acuzând cheia tendențioasă și selectivă în care a fost citit și interpretat textul conferinței sale. O polemică tensionată care va avea
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
neoplatonismului. Nu Dumnezeu generează (el este perfect), ci el creează Logosul care produce o primă creație. Logosului îi urmează Spiritul Sfânt care este și spirit al profeției. Cei care îl au sunt profeții creștinismului, unul dintre ei considerându-se și apologetul nostru. Cât despre om, este remarcabil că Justinian l-a gândit ca fiind înzestrat cu libertate, altfel neputându-se explica binele și răul. Sufletul omului a fost considerat, în tradiția filosofică de natură creștină, ca fiind nemuritor. Date fiind toate
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
peste 50 de articole și recenzii, dintre care se remarcă cinci articole, care aveau să contribuie decisiv la fundamentarea fizicii moderne. În acest an, el obține titlul de doctor în fizică cu o disertație privind determinarea dimensiunii moleculelor. Biografii și apologeții, numesc anul 1905, anul miraculos al lui Einstein. Prin hotărârea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, din 1 iunie 2004, anul 2005 a fost declarat: "An Internațional al Fizicii" în amintirea împlinirii a 100 de ani de la publicarea importantelor lucrări
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
înseamnă "tânăr bărbat"). El nu denotă virginitatea sau puritatea sexuală, ci vârsta. Deoarece un cuvânt ebraic diferit, "bethulah" („בתולה”), este utilizat în mod normal pentru "virgină" chiar în ebraica modernă, profetul nu se putea referi la o "virgină" în . Mulți apologeți creștini răspund că de-a lungul Vechiului Testament, cu fiecare ocazie cu care o fată este descrisă drept "almah", ea este o fată care nu a cunoscut un bărbat și care nu a făcut sex. Mai mult, cuvântul "bethulah" este
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
si pedagogie". (Nu au fost litografiate.) În anul universitar 1933-1934 a predat cursul "Logica științelor exacte" (nu a fost litografiat). Prin prelegerile și cursurile susținute, în calitate de profesor al Universității bucureștene și ca unul din ideologii principali ai legionarismului și un apologet al fascismului românesc - influențează tânăra generație, determinând mulți intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă. Această activitate politică a dus la întemnițarea sa la Miercurea Ciuc, împreună cu alți discipoli ai săi. La 1 ianuarie 1934 Anton Dumitrescu publică în
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
creștinii. Creștinii încălcau interdicția de a se întruni (întrunirile de orice fel erau interzise în toată provincia de teama răzmerițelor). Pliniu a ajuns la concluzia că cei care oferă jertfe zeilor nu pot fi considerați creștini. Sub denumirea generică de apologeți sunt cuprinși scriitori creștini din secolul al II-lea care au apărat creștinismul în fața autorităților, dar și în fața atacurilor venite dinspre intelectualii păgâni. Mulți dintre ei - cei despre care există informații - s-au convertit la maturitate. Erau oameni educați, capabili
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Justina", The Catholic Encyclopedia, Vol. 4, New York, Robert Appleton Company, 1908), la porunca împăratului Dioclețian, (284-311), nu vreunul din cei doi "Claudiu" ai secolului al treilea, în cea răsăriteană, pe 2 octombrie 268 (15 octombrie, rit vechi), iar conform altor apologeți, la sfârșitul veacului al treilea. Toate sursele indică însă aceeași locație, Nicomedia, în prezent orașul İzmit din Turcia. Deși au fost contemporani, nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare, la 14 septembrie 258. "Sfântul
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
în , deși copilul nu este numit „Immanuel” ci „Maher-shalal-hash-baz”. Ca un exemplu al modului în care este folosit cuvântul 'almah", în : În acest context se susține: „calea unui bărbat cu o adolescentă,” [almah] nu pare să aibă conotație de virgină. Apologeții creștini au susținut uneori că traducerea ca „virgină” în multe traduceri creștine ale lui se justifică prin a arăta versiunea lui Isaia din Septuaginta, susținând că ea a fost tradusă de evrei, care au folosit cuvântul virgină deci trebuie că
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
lui Quirinius () a fost considerată implauzibilă de către istorici. Nu există nicio mărturie despre cetățeni siliți să călătorească distanțe considerabile pentru a fi înregistrați, și nu e ușor de înțeles de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă de recensământ. Încercări ale apologeților creștini de a reconcilia Evanghelia după Luca altor surse au fost descrise de John P. Meier, cercetător al Noului Testament, drept „extrem de forțate”. În mod asemănător Faptelor, Evanghelia după Luca pare să comită erori privind perioadele (lista din menționează drept
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
a suscitat numeroase critici. Oliver Kamm, editorialist la "The Times", consideră că Hobsbawm nu a pierdut nici măcar o ocazie de a justifica ideologia staliniană și de a ascunde realitatea regimurilor comuniste. Tot în "Times", jurnalistul Michael Gove îl califică de apologet al totalitarismului. Universitarul american Bradford DeLong, criticând "", consideră că viziunea cărții este deformată de angajamentul marxist al autorului: „Pe planeta Hobsbawm, căderea Uniunii Sovietice a fost un dezastru, iar revoluțiile de la 1989 înfrângeri pentru umanitate. Pe planeta Hobsbawm, Stalin năzuia
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
care este prezentată de multe secte creștine, este contrazisă de teoria științifică a evoluției prin selecție naturală. În alte cazuri, religiile fac aserțiuni cu privire la existența factuală a unor fenomene precum miracolele și îngerii, Adepți ai religiei, cum ar fi notabilul apologet creștin C. S. Lewis, contracarează aceste argumente sugerând că toate religiile, prin definiție, implică credință, sau o credință în concepte ce nu pot fi dovedite sau infirmate de către știință. Cu toate acestea, unele credințe religioase au fost infirmate de știință
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
idei este absurd și irațional. Informaticianul John McCarthy de la Stanford afirma, „De asemenea, nu avem nevoie de ipoteza dumnezeirii, pentru că știința a avut succes și știința este cea mai bună abordare pentru rezolvarea misterelor ce ne rămân”. Cu toate acestea, apologeți ai religiei precum William Lane Craig, pretind că există argumente rezonabile care să susțină existența lui Dumnezeu. În cartea sa din 1976, Gena Egoistă, Richard Dawkins a inventat termenul meme pentru a descrie unitățile informaționale ce pot fi transmise prin
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
tabloide despre care ei credeau că ar fi principala sursă de informații despre OZN-uri." (p. 202) Friedman este vehement în afirmarea opiniilor sale și în critica sa privind demascarea unor cazuri OZN, adesea afirmând că nu este un "ufolog apologet". Opiniile sale sunt considerate ca fiind controversate de știința larg-acceptată și de mass-media, dar Friedman susține că a întâmpinat doar o mică opoziție în timpul prelegerilor sale, multe dintre ele având loc în colegii și universități, grupări de ingineri și de
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
420 d. Hr.), aristocrat și senator roman, dedicat ulterior unei cariere ecleziastice, a reprodus aproape cu exactitate fraza în cauză (nemenționându-l însă pe Tacit), evident înainte de secolul al XV-lea. Aceiași autori subliniază că lipsa menționării acestui pasaj de către apologeții creștini timpurii este un argument al "tăcerii", care nu ar indica în mod direct că pasajul nu a existat în timpurile lor. Se argumentează de exemplu că nici Pliniu cel Bătrân (23 - 79 e.n.) nu-l citează pe Strabon (64
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
nici Pliniu cel Bătrân (23 - 79 e.n.) nu-l citează pe Strabon (64 î.e.n - 23 e.n), ceea ce nu duce la concluzia că Strabon nu ar fi autorul lucrării "Geographia". O posibilă explicație a "tăcerii" ar fi că apologeții timpurii au evitat menționarea faptului că creștinii au fost acuzați de a fi dat foc Romei, ca să nu stârnească formularea unor învinuiri noi din partea celor care combăteau creștinismul, și anume că creștinii ar fi fost într-adevăr autorii incendiului și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
palestinienilor este ignorată. Pentru oficialii israelieni palestinienii nu sunt văzuți ca oameni; pentru oficialii americani, ei sunt teroriști; pentru regimurile arabe corupte sunt o sursă de rușine. In ultimele sale articole, Said a denunțat vehement războiul împotriva Irakului și pe apologeții acestuia. Acesta a militat pentru eliberarea de violență și minciună. El știa că ocuparea Palestinei și a Irakului, vor îndepărta și mai mult orice șansă de pace pentru regiune. Vocea lui rămâne de neînlocuit, dar moștenirea acestuia va dăinui. Are
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
evoluționiști ai vremii, Shaler a încorporat principiile de bază ale selecției naturale — șansă, întâmplare, oportunism — într-un tablou de ordine, scop și progres în care caracteristicile erau moștenite prin eforturile depuse de organismele individuale. Shaler a fost, de asemenea, un apologet al sclaviei și un susținător sincer în superioritatea rasei anglo-saxone. La sfârșitul carierei sale, Shaler a continuat să sprijine poligenismul lui Agassiz, o teorie a originii omului care a fost adesea folosită pentru a susține discriminarea rasială. În articolul său
Nathaniel Shaler () [Corola-website/Science/336517_a_337846]
-
precădere cele din țările comuniste (dintre care multe s-au aflat sub dominația Bisericii Ruse), incluzând aici Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]