720 matches
-
de astăzi). Pe lângă acestea, mai există desigur și cratima, adică liniuța dintre cuvinte. Biata liniuță - astăzi a preluat funcțiile celor trei apostrofuri naturale ale limbii - și pe cele ale cratimei vechi. Limba română este, în fond, singura limbă romanică fără apostrof în scriere. Își poate cineva imagina franceza lipsită de acest semn? Da, dar în anii ’5o , anii electrici, nu este așa, lumina nu mai venea de la apus... Ceea ce vrem să spunem, în încheierea acestui capitol, este că noi avem impresia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
semne ortografice, cu consecințe prozodice, și În care punctuația se corelează cu ortografia În scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În care punctuația se corelează cu ortografia În scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Această tehnică este aplicată de multe reviste americane, dar și de unele publicații românești (Tribuna, Apostrof). Neajunsul poate fi atenuat prin despărțirea unor cuvinte În silabe, operație pe care deocamdată nu o au toate programele de calculator. b) Alinierea la centru se folosește În cazul unor texte de dimensiuni mai mici (reclame, lozinci, antete, colontitluri, texte
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de Litere a Universității din Oradea, din 2000 devine profesor și decan la aceeași instituție. Debutează la „Echinox”, în 1975, cu un articol despre Mircea Iorgulescu. Colaborează cu recenzii, cronici literare și la „Steaua”, „Vatra”, „România literară”, „Cuvântul”, „Convorbiri literare”, „Apostrof” ș.a. Prima carte de critică literară, Diferența specifică, îi apare în 1982, simultan cu ediția Teodor Scorțescu, Concina prădată. Este prezent cu articole și studii în volumul Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), în Dicționarul scriitorilor români (I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în Lupul de stepă (Hermann Hesse), despre energiile plăsmuitoare din Elegiile duineze ale lui Rilke. Alături de Dualismul motivațional în psihoistorie, eseul despre Identitatea europeană (și acela despre Holocaustul în interpretare psihoistorică, „Apostrof”, 2000) reprezintă principala orientare de viitor a eseistului. Complexitatea ideii de Mitteleuropa, reveriile, fantasmele și psihozele generate de unitatea în diversitate a Europei versus globalismul american, ecumenismul și new-age-ismul ș.a. compun o țesătură ideatică de cea mai acută actualitate. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Reno, SUA (2003). Debutează în revista „Steaua” (1965) cu critică literară, continuând să colaboreze, cu eseuri și traduceri, și la „Tribuna”, „Secolul 20”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Echinox”, „Vatra”, „Familia”, „Ateneu”, iar după 1989 la „Literatorul”, „Apostrof” ș.a. Este unul din autorii articolelor din Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002). A fost distins cu Premiul Consiliului Britanic (2000) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (2001). Prima carte a lui S., Orientări în literatura Sudului american (1977), conține o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
la postul de radio Europa Liberă cu comentarii politice. Din 1994 lucrează ca redactor la secția culturală a „României libere”. Debutează în 1986, cu proză scurtă, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. A mai colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
din Opere de Gh. Șincai și pentru I. Budai-Deleanu, Țiganiada (1973) a fost distins cu Premiul Perpessicius al revistei „Manuscriptum”. Editând varianta B a Țiganiadei, F. abordează o multitudine de probleme privind stabilirea textului de bază (ortografia, geminarea, iotacizarea, punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
câmp râzând" [... la a ei ... Și am ieșit...] (Mihai Eminescu); * despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând cu precizarea că, în unele lucrări (cf. Dimitriu, 2004, pp. 30-33), cratima este diferențiată de liniuța de despărțire (la capăt de rând); * apostroful: utilizat în structuri caracterizate prin elidarea unei vocale sau a unei consoane (mam'mare < mama mare, las' pe mine < lasă pe mine, al'fel < altfel), prin lipsa unei silabe (dom'le < domnule) sau a unor cifre ('89 < 1989), respectiv în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvântul o să aibă valori morfologice diferite. 9. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) perechile de omofone: la l-a; al a-l; (b) perechile de omografe: hăi hăi; haină haină; ( c) perechile de paronime: aluzie iluzie, literar literal; (d) cratima, apostroful și punctul ca semne de ortografie. 10. Analizați sintactic fraza: ,, În noaptea asta, cătră zori, avut cel dintăi semn, în vis, care a împuns-o în inimă și-a tulburat-o și mai mult. Se făcea că vede pe Nechifor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în care cuvântul care să aibă valori morfologice diferite. 9. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) perechile de omofone: vor v-or, ia i-a; (b) perechile de omografe: zori zori, cântă cântă; c) perechile de paronime: eminent iminent; (d) apostroful și punctul ca semne de ortografie. 10. Analizați sintactic fraza: "Și, nici una, nici două, haț! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Dumnezeu se ascunde cum s-a și spus în detalii. Și că a gândi pitic, fără o largă respirație și fără anvergură, nu este neapărat o atitudine... specific națională. Un admirabil articol al lui Ion Vartic, Et in Liliput ego ! (Apostrof, 1-2/1993) rămas ca toate textele de acest gen fără mare ecou, fapt perfect explicabil de altfel denunță în termeni poate și mai categorici toate aceste vicii ale culturii române. Și nu numai ale celei actuale. A consacra peste două
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
A.M., la versiunea românească a cronicii romanului Le second messager (1988) de Bujor Nedelcovici; Din critica literară a inegalității, in: Jurnalul Literar, I, 44, 5-11 noiembrie 1990; 15 N. Steinhardt, Cartea împărtășirii. Ediție gândită și alcătuită de Ion Vartic (Cluj, Apostrof, 1995), pp. 5-6. 16 Iordan Chimet, Pavel Chihaia, Rezistența culturii românești, Asociația Mihai Eminescu, in: Luceafărul românesc (Montreal), 6, 61-62, ianuarie-februarie 1996. 17 Ruxandra Cesereanu, Schiț ă pentru Gulagul românesc. Cruciați, amorali și decăzuți, in: România literară, XXIX, 1, 10-16
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturii din anii dictaturii? Care sunt operele valoroase? Ce criterii socotiți utile în aprecierea valorii lor? 1 Histoire de la Transylvanie. Sous la direction de Băla Köpeczi (Budapest, Akadămiai Kiadó, 1992), 743 p. 2 Ion Vartic, Et in Liliput ego, in: Apostrof, IV, 1 2, 1993, p. 3. 3 G. Călinescu, Bietul Ioanide. Ed. a II-a (București, Editura pentru literatură, 1965), p. 70. 4 Ne referim, între altele, la mediocrele materiale: Filierele Dezinformării. Cum se face la Paris istoria Transilvaniei, in
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Adrian Marino lor în cadrul culturii românești contemporane, Iași, 7-8 decembrie 1979. Extras din Anuar de lingvistică și istorie literară, XXVII, 1979-1980, pp. 297-329. 8 București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1978, 527 p. 9 Un comentariu al nostru la apariție in: Apostrof, VI, 8, 1995. 10 Madrid, Instituto nacional del libro espaæol, Ministerio de Cultura, 1979, 495 p., în 8°. 11 Academia Americano-Română de Științe și Arte, vol. 13, Davis, 1992, 400 p., în 8°. 12 Tel-Aviv, Minimum, 1986, 437 p., în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de poeme. Prima carte, Seară adolescentină, îi apare în 1982, autorul ei fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în poezie. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „România literară”, „Observator cultural”, „Dilema”, „Poesis”, „Tomis”, „Viața românească”, „Apostrof” ș.a. Este redactor al revistei „Echinox” (1976-1980), profesor de limba și literatura română la Piatra Neamț, Agnita, Cisnădie, Sibiu, librar - o scurtă perioadă -, iar din 1990 până în 1992, apoi din 2001, redactor-șef al revistei „Euphorion” și, concomitent, lector de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
Revista Fundațiilor Regale”, „Ani”, „Ideea românească”, „Buna Vestire”, „Rânduiala”, „Cuvântul”, „Universul literar” ș.a. Proză, note de drum, scrisori aveau să-i apară, după multă trecere de vreme, prin grija lui Arșavir Acterian, în „Steaua”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Apostrof”, „Litere, arte, idei”, „Echidistanțe”. În afara câtorva articole (despre muzică, artele plastice, literatură), A. manifestă la început o înclinare pentru poezie. Volumul Agonia (1929), ca și placheta Urmare (1936) sunt semnate cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
buor, / S-agiungă ca chedrii tămâiei, la nuor”), cărora li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Epigrama la psalmul 132], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; Apostrof, în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Domnii Țării Moldovei], în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. în Parimiile preste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Tomuș, „Nuvele fantastice”, T, 1985, 4; Cornel Ungureanu, „Zodia Vărsătorului de Apă”, O, 1988, 46; Alexandru Horia, Orizont contemporan, LCF, 1989, 15; Radu Ciobanu, „Zodia Vărsătorului de Apă”, T, 1989, 8; Negoițescu, Scriitori contemporani, 66-73; Olga Caba în dialog cu „Apostrof”, APF, 1990, 5-7; Olga Caba. Fișă biobibliografică, APF, 1990, 5-7; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 82-125; Dicț. scriit. rom., I, 421-422; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 199-208; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 310
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
profesor, stabilindu-se la Paris, în 1981; din 2001 își schimbă reședința la Nisa. Debutează editorial cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume (1969). A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” ș.a. Mașina de fugit în lume cuprinde șapte nuvele, ordonate în sensul unui roman de formare (probabil, cu implicații autobiografice), care urmărește trecerea de la vârsta copilăriei la cea a adolescenței. Întâmplările și personajele acestei lumi, deși mărunte, capătă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
Fundația „Saint-Paul” din Luxemburg. A mai fost consilier local, șef de birou senatorial, consilier de imagine și relații cu mass-media la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești. Prima carte, romanul Herbert, îi apare în 1988. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Caiete critice”, „Cronica”, „Literatorul” ș.a., semnând editoriale, eseuri, interviuri, versuri, analiză politică, traduceri, cronici literare. A transpus în limba română Râsul. Eseu asupra semnificației comicului de Henri Bergson (1990), texte ale unor autori din diasporă (Emil Cioran, Petru Popescu) ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
2003, reeditare). LYOTARD, Jean-François, Economia libidinală, trad. de Magdalena Mărculescu-Cojocea, Editura Pandora, Târgoviște, 2001. LYOTARD, Jean-François, L'Inhumain. Causeries sur le temps, Galilée, Paris, 1988. LYOTARD, Jean-François, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, traducere și postfață de Ciprian Mihali, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997. MAINGUENEAU, Dominique, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, trad. de Nicoleta Loredana Moroșan, Editura Institutul European, Iași, 2007. MCHOUL, A., "Discourse", în R. E. Asher (editor-in-chief), J. M. Y. Simpson (coordinating editor), The Encyclopedia of Language and
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
116 Douglas Kellner, "Postmodernism as Social Theory: Some Challenges and Problems", p. 265. 117 Jürgen Habermas, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, p. 316. 118 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, traducere și postfață de Ciprian Mihali, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997, p. 24. 119 Jean-François Lyotard, Condiția postmodernă, p. 11. Chiar dacă marile povestiri de legitimare și-au pierdut orice credibilitate în opinia filosofului francez, el oferind exemple concrete în vederea demolării unor principii moderne de tipul "tot ceea ce e real
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]