48,939 matches
-
Publicistul trece cu facilitate dintr-o parte în alta, aplicând legi progresiste în spațiul comentariului literar și arătându-se fantezist în judecarea societății românești. Curios și nu prea, pentru cei care i-au parcurs și menționatul Jurnal. Cu cât se apropie de literatura pe care o scrie, splendidă, Mircea Cărtărescu este mai autentic; și cu cât micșorează distanța față de lumea exterioară, de spațiul public, se dovedește mai strident, inadecvat, nerealist. Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, ediția a III-a
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
dintre mutrele libertății - libertatea de a insulta". Noua putere nu l-a mai luat în seamă pe Evtușenko. Acesta a plecat în America pentru a preda, ca semiemigrant, timp de multe luni, cursuri și pentru a scrie o proză ofensei, apropiată prin epitetele și comparațiile ei vii cu un bun roman bulevardier. în consecință, de Evtușenko n-a mai avut nevoie nimeni, nici sutele negre, nici democrații, nici Estul, nici Vestul. El s-a răzbunat pe toți sub forma unui catren
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
felurite amintiri, am simțit, în zori, că trenul își încetinește ritmul. M-am și speriat. Am crezut că am căzut de-a binelea în timp și sînt într-o altă poveste a mea, într-o mocăniță din Munții Apuseni. Ne apropiam de Belgrad. Încet, foarte încet, dureros de încet. Așa l-am și străbătut. La pas. M-am uitat pe geam peste o oră, timp în care am intrat în burta orașului și a istoriei recente. Reparațiile la terasamentul de cale
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche, patinată, cu marginile rupte, conservată sub sticlă, o fotografie de grup din spectacol. Mă apropii, mă uit în ochii actorilor, la expresia lor. Mă emoționez. Mi se pare că la zilele Harag, organizate de Tompa acum cîțiva ani la Cluj, au venit și cîțiva actori de aici să evoce numele și memoria acestui artist mare
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
spinoase: cineva deschide discuția, se aduc cîteva acuzații, romanul pare a aborda curajos subiecte din realitatea cea mai fierbinte, dar totul se termină într-o pastă de vorbe, amestecate cinic". E o "pălăvrăgeală", un limbaj populist-pamfletar prin care Preda se apropie de ipostaza aparentului său "rival" Eugen Barbu și de școala acestuia, "rival" de care-l despărțeau nu atît convingeri opuse (aveau o platformă politică apropiată și chiar unele apucături similare), cît interese de carieră, sub semnul "vieții ca o pradă
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
etc. În 1883, Hasdeu a sugerat o suprapunere a împrumutului din maghiară peste ipotetice elemente latinești conservate - urmași ai formelor examen și similem - dar propunerea sa nu a convins comunitatea lingvistică. Oricum, în limba veche seamă - în forma samă, mai apropiată de etimon - este un cuvînt extrem de frecvent. Merită amintit și că sintagma băgare de seamă ("observație") era curentă în faza de constituire a terminologiei științifice și politice românești, așa cum o atestă, printre altele, titlurile cărților lui Ienăchiță Văcărescu - Observații sau
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
ca să te bagi în seamă" (fanclub.ro); "dacă nu ți-era adresat mesajul de ce te bagi în seamă cînd n-ai nimic de spus inteligent?" (mail-archive.com). Uneori locuțiunea desemnează totuși o acțiune pozitivă, recomandată, integrîndu-se într-un stil mai apropiat de registrul standard: "Așadar, dacă ai contribuit semnificativ vreodată la realizarea unui joc de succes și ai talent cu carul, nu ezita să te bagi în seamă" (computere.rol.ro/2005). Cele mai multe exemple de utilizare a construcției se pot găsi
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
mă bag în seamă... ce să zic și eu?" (perso 0.free.fr) -, mai rar autolaudativă: "eu sunt mândru că mă bag în seamă pe forum încă din primul an" (forum.softpedia.com). Construcția apare des în formule de scuze, apropiindu-se uneori, contextual, de "a se băga în vorbă": "Fetelor, scuze că mă bag în seamă, însă faza cu spanacul din fier e de domeniul trecutului" (idieta.ro); "Scuzați-mă că mă bag în seamă, dar de ce trebuie punctajele alea
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
destinație: un restaurant luxos și retras. Odată intrat, îi dădu chelnerului haina și privi în jur. Localul era opulent, dar nu ostentativ, cu spații largi între mese, perfecte pentru clienții care nu voiau să le fie auzite conversațiile. Vanov se apropie de o masă centrală unde ședea o siluetă masivă cu un șervet imens acoperindu-i capul. Pânza, țesută dens dintr-un fir de bumbac egiptean special, era livrată din partea casei pentru a păstra aromele delicateselor rare și scumpe servite pe
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
adjectiv etc.), formarea cuvintelor cu sufixe și prefixe, la care se adaugă un studiu stratigrafic al lexicului (elemente latine, slave, grecești, maghiare, germane, turcești). Concluzia esențială este că Biblia de la 1688 contribuie decisiv la muntenizarea normelor literare ale limbii române, apropiind-o surprinzător de etapa ei modernă. În locul oricăror argumente izolate am ales două fragmente, foarte instructive pentru cititorul obișnuit, facilitându-i aprecierea stadiului istoric al limbii din Biblia de la 1688. Fragmentele sunt foarte cunoscute oricărui creștin cu o minimă educație
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
care părinții îi vor mai buni, mai înzestrați, mai desăvârșiți decât au fost ei61. În familie și în legătura adevărată și normală dintre soț și soție, se descoperă în toată amploarea taina minunată a trupului. Corpul acela de care se apropie bărbatul devine ca și cum ar fi trup din trupul lui, provoacă în el nu numai o stare de atenție delicată, de iubire adâncă, ci și un sentiment de pietate în care se presimte taina nașterii unei vieți noi, ca urmare a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
minte boli și pătimiri ale trupului, greu de vindecat 73, o dragoste care divide tot ce are legătură cu persoana umană, împărțind și sufletul celui robit de ea74, făcând din pătimaș să caute doar ceea i-ar satisface împlinirea poftei, apropiindu-se de cei ce l-ar ajuta și totodată respingând persoanele care ar avea chiar și numai o singură opinie diferită de a sa. Filavtia este în final o imensă autoînșelare, o autoamăgire 75 când, crezând că ne construim fericirea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în minte forma femeii prin amintire. Iar alții zic că aceia se arată minții în chip de femeie și, atingând părțile trupului, stârnesc dorința, și așa se ivesc nălucirile. Alții iarăși spun că patima, care domnește în dracul ce se apropie, stârnește patima și așa se aprinde sufletul spre gânduri, aducând înainte formele prin amintiri. De asemenea, despre alte năluciri pătimașe, unii spun că se produc într-un fel, alții, într-alt fel. Dar în nici unul dintre modurile amintite nu pot
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Totodată, desfrânarea atacă diferit pe oameni în funcție de progresul lor duhovnicesc. Astfel, la cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare (cu mâncări), la cei din mijloc și din mândrie, cu toate că mândria atacă și pe cei începători, iar celor ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui 117. Preventiv, Sfântul Teofan Zăvorâtul ne sfătuiește să nu lăsăm niciodată un gând să treacă fără să-i dăm atenție 118, pentru că gândurile reprezintă obiectele luptei lăuntrice 119 trebuind cercetate cu deosebită atenție, pentru
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
se închine lui, să-l venereze pentru performanțele sale, care nu doar că nu au nimic în comun cu viața duhovnicească, dar sunt o rușine pentru ființa umană. Persoana celuilalt nu mai este o taină de care trebuie să se apropie cu delicatețe și sfială și, mai presus de toate, cu dragoste sinceră și curată, ci o cetate cucerită care trebuie să plătească permanent tribut în natură cuceritorului; o casă părăsită a cărei ușă trebuie să fie permanent deschisă, pentru a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult de formula "canonică" a jurnalului (presupunând că ar exista așa ceva). La noi, Rebreanu, Olăreanu și Cărtărescu ilustrează trei vârste diferite ale genului. Al doilea tip îl reprezintă jurnalul "istoric", bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
unică folosință, plus un cod de panică" (dioseta.ro); "li se admite transportul a 10 kg de bagaj, plus un cărucior rabatabil" (tarom.ro). Față de simplul și, care egalizează, plus marchează mai puternic ideea de adaos, de suplimentare, fiind mai apropiat de locuțiunile precum și sau de asemenea: Stricarea mașinii ar fi fost foarte mișto, plus o carieră de genul Porsche - adică să nu fie necesar să câștigi fiecare cursă" (onlinesport.ro). Asemenea folosiri nu sînt noi (în dicționarul academic ele apar
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
dintre pomi. Era tânăr, cu o barbă rotundă, purta un cojoc de oaie, o căciulă acoperită cu zăpadă și ținea într-o mână o geantă. Helena o prinse de braț pe Miriam-Lieba. - Uită-te. - Nu vă speriați, fetelor!, spuse necunoscutul, apropiindu-se de ele. Stați pe loc și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar dânsa cine-i?, adăugă el arătând spre Miriam-Lieba. - întrebarea e: cine ești dumneata, zise Helena. Dar, deodată, își dădu seama. La conac exista
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Ion Simuț Cât și cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
mister, în funcție de sugestia și deschiderile metaforei revelatorii. Pe unii poeți nici nu-i tentează această experiență spirituală a drumului vertical spre transcendență. Aceste diferențe justifică inițiativa antologiilor de poezie religioasă românească și ele sunt destul de numeroase din 1990 încoace. Se apropie de zece. Prima, dacă nu mă înșel, fusese a lui Florentin Popescu, apărută în 1992 la Editura Albatros (între timp, a cunoscut și o a doua ediție, în "Biblioteca pentru toți", înainte ca această colecție să sucombe, deodată cu Editura
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
fapt care altundeva și-ar fi găsit locul într-o poezie unde în rîndul strîmb din mijloc o mînă ezitantă a ascuns un "i" în ghilimele * un aer primăvăratec zorea măturătorii cu roabele lor doldora de copii nervoși în orășelul apropiat pe străzi strigau după o ieșire la mare îi îmboldea firește o poftă năvalnică după rugina canalelor de acces spre subsoluri de apă singurul șuvoi curgător puțea drept la țintă se umfla discret seara și dimineața în rest pierzîndu-se nu
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
posibilele efecte ale acesteia în societate), dar pe care, probabil, o găsește mai bine adaptată la viața politică românească. Din punctul meu de vedere primul Toader Paleologu se potrivește vizibil formulei lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția de jucător în arenă. În vreme ce comentatorul de politică externă se simte foarte confortabil în hainele sale, analistul scenei politice interne are ceva nefiresc: o jovialitate crispată, de om venit la o petrecere în frac și
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
bat te faci deodată acrobat"), tăț etc.; închiderea lui e la i, mai ales în finală (la tini, cuminti); palatalizarea labialelor p și b - chișor ("Eu pot s'mă țîn ș-într-un chișor"), ghini; palatalizarea labiodentalelor f și v, care se apropie de rostirea ș, j: să șie ("cât să beu să-mi șie numa bine"), jin ("jin îi dăm și lui"), jină ("lăcata n-are nici o jină"); reducerea africatelor transcrise prin ce, ci, ge, gi la fricativele ș, j (aișea, șine
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
sugerând "o linie creatoare fără sfârșit". înțelese în acest fel, cele 35 de lucrări "lasă să se audă subtila, delicata, rafinata și infinita muzicalitate a operei lui Brâncuși". El a fost artistul vizionar nu doar în tentativa de a se apropia de esența lucrurilor, ci și atunci când, genial, a aruncat punți peste timp. S-a născut pentru puțin artistul care se gândește numai la vremea sa. Pe cei ce vor veni să-i ai în vedere, par a spune sculpturile lui
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]