26,366 matches
-
care mai târziu Marin Preda, privind în urmă, avea să-l numească deceniul obsedant. Cu atât mai obsedant cu cât fusese și foarte lung, dacă putem vorbi astfel, un "deceniu" care a durat cam cincisprezece ani. Întâlnirea din Pământuri a apucat, în acele condiții, să vadă lumina tiparului, dar nu să se și sustragă criticilor proletcultiste, acuzației de naturalism și de reprezentare falsă a țăranului și a relațiilor de clasă din lumea țărănească. Atacurile acestea nu l-au lăsat chiar impasibil
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Gina Sebastian Alcalay Ce puțin și ce mult înseamnă zece zile! Mirel nu avea prieteni în Israel, dar bătea la întâmplare străzile Tel Aviv-ului de care nu apucase să se îndrăgostească la 16 ani. Regăsi ici și colo câte un maidan familiar din apropierea Beit-Avot-ului bunicii unde își aflase un temporar refugiu, făcu de câteva ori turul Habimei și Auditoriului, spațiul care-l atrăgea ca un magnet nu atât
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și parcă înfometată. Apoi a început să mă sărute acolo, fără să-i pese că eu spuneam nu, nu. "Îți fac o fecațiune, vrei? Ai să vezi ce bine
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
inteligenți. De ce să înfunzi cînd poți să salți? Că în fiecare plutește o melancolie, e normal. Speri că mai încolo, hăt, peste ani și ani, vei găsi, vei descoperi prilejuri de mulțumire deplină, gustată pe îndelete. Cînd te împovărează neliniștile apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile calde, te îndulcești în gînduri cu un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
Ar fi împlinit 60 de ani la 20 martie 2003 și atenția lumii literare ar fi fost altfel concentrată asupra lui. În acest moment de reașezare a valorilor , el ar trebui redescoperit de critică și de generațiile care nu au apucat să-l cunoască. Statura sa de poet, de eseist și cronicar de teatru erau recunoscute în momentul morții sale neașteptate, resimțită în acel moment ca misterioasă. Reflexiv și discret , poetul Marius Robescu a lăsat posterității surpriza unui roman neîncheiat din
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
trebuise, în ajunul despărțirii, să se îmbete cu primarul și cu ceilalți? Învățătorul adormise dintr-odată. Somnul îl înghițise etanș, ca pe un sinucigaș care, hotărît să moară, își leagă de gît piatra grea și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
două maluri. La un moment dat, pe cheiul aglomerat își făcu apariția un ofițer superior. Stînd în picioare în automobil, cu binoclul automat de gît, dirijă ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
suflînd lîngă umărul lui. "Stai, aștepți, fumezi o țigare, bei din botă o gură de apă, și mai tragi un foc cu toate că nu știi unde se duce glontele. Altceva ar fi dacă ei ar veni mai încoace și s-ar apuca, bunăoară, să taie sîrma ghimpată... Dar asta la noapte poate că or să încerce." Chelul de lîngă el nu-i răspundea. Răsufla doar des, din fundul plămînilor. Lupta dură pînă seara în acest fel relativ liniștit. Poziția îi avantaja pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine ce urmărește, se ridică în picioare și vru să apuce încotrova. Se petrecu atunci un lucru ciudat. Fricosul se agăță de el cu mîinile lui mari și negre. Ilie se zmuci să scape dar nu reuși. Îl luă pe celălalt la palme, ca să nu-i bage baioneta în burtă. La
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu moartea tot îi trebuia. Au legat-o cu piciorele în sus de grinda bucătăriei, au bătut-o la tălpi cu gârbaciul. Cum o fi ajuns unealta asta a diavolului în mâinile unor români! E drept, ea, " scorpia aia mică", apucase să arunce în ceaunul în care fierbea mâncarea porcilor pistolul și cele vreo douăzeci de cartușe legate într-o batistă, ca banii pe când mai aveau valoare. De aceea, între leșinuri, copila se ruga să explodeze cumva ceaunul și praful să
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
doar să parcurg niște partituri știute. Dar pietricenenii aveau semnele lor pentru viitorul apropiat. Niște copii ce se "scăldau" în nisipul fierbinte, ca găinile, găsiseră pe prundișul uscat corpul fără viață al șarpelui negru. Ciudata vietate aproape că n-o apuca nimeni de două ori într-o viață, n-o văzuse nimeni vie. Toți spuneau că e "cât coporia coasei", așa și era de lung și de gros, avea pete galben-portocalii pe corp asemeni salamandrelor - și despre ele se spune că
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
lumii până acum: "Așteaptă-mă, mie alt OM nu-mi trebuie". Alt OMM? Alt "UOOMM"? Nimic din ce se petrecea la acea jumătate a lui August în Pietriceaua nu sugera în vreun fel pe ce "șanțuri" ale vieții o vom apuca noi cei patru de acolo și de atunci. Și spun "șanțuri" cu gândul la cele ce se fac în discurile de gramofon sau de pick-up de prea multele repetări de destine sau de melodie, după cum privești viața în mare sau
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
corect. Ba chiar, era imprimat și numărul apartamentului, pe care nici nu-l mai spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din hol porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
constituționale de ființe umanoide. În concluzie: nu mi-ar conveni deloc să fiu Guvern! Să tac? Bine, am priceput... Am băut o bere și am luat-o pe jos către acasă. Culmea, însă, e alta: că în mediocritatea mea nu apuc să mă plictisesc, niciodată; cred că nici nu știu exact cum se manifestă acest fenomen având în vedere că, biologic și moral vorbind, mă simt îndestulat din toate punctele de vedere, inclusiv al salariului. Ieri m-am privit în oglindă
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
codoiul, degeaba zic unii că legislația noastră seamănă cu stufoșenia cozii lui Belzebut. Nu seamănă, e o grosolănie mârlănească! În situația dată, însă, nu-mi mai găseam deloc vocabularul... Blitz: în lumina becului de patruzeci de pe palier, pe care nu apucaseră ciumeții veniți din Patagonia de Mijloc să-l fure sau să-l spargă, deoarece noi suntem mult prea civilizați ca să ne dedăm la chestii din astea mărunte, am văzut o vietate. Pardon? Cine-a vorbit? Că n-am înțeles: adică
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele. păsări cu timbre fiscale în ciocurile lor micuțe/ au înconjurat comisia/ formată din costume/ de toate culorile/ �este atît de frumos afară"/ a șoptit o cîrtiță/ apoi s-a ascuns rapid/ în mușuroiul
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
început deja să-mi placă. Cred c-o să inaugurez un capitol special, intitulat “Dani”, cu posturi numai despre Dani. Până atunci, vă rețin atenția c-o exclusivitate. Exact cum am anticipat (http://simonatache.catavencu.ro/?p=299), Libertatea s-a apucat deja să răscolească trecutul lui Dani. N-a ajus încă la titluri de genul “Fetiță pe care a tras-o, o singură dată de o singură codită, Dani, la grădiniță” și nici la “ În această fotografie este femeia care i-
Exclusiv! Viitoarea mare iubire a lui Dani! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21178_a_22503]
-
Simona Tache Sunt la modă “acțiunile de responsabilitate social-corporativa”, prin urmare S. C. Nuclearelectrica din Cernavoda s-a apucat și ea de ecologie. A luat, mai exact, niște copii din localitate, i-a pus să planteze pomi și să le dea nume. Mie mi se pare cam periculoasă fază asta cu botezatul copacilor de către niște copii din clasele mici
Copacul Spume din Cernavoda va saluta cu respect by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21179_a_22504]
-
și s-au făcut rezervările pentru luna de miere. Toate bune și frumoase până când a venit momentul semnării contractului prenupțial, în care Stolo și-a descoperit cu stupoare următoarele obligații: În fine, mai erau câteva, dar Stolo n-a mai apucat să citească până la capăt, mai ales că nici nu mai prea vedea. De nervi. Și-a scos furios crinolina, voalul și florile de lămâița, cu ele-n mâna a năvălit în camera în care se îmbracă mirele și i le-
De ce-a fugit Stolojan de la altar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21167_a_22492]
-
nici nu mai prea vedea. De nervi. Și-a scos furios crinolina, voalul și florile de lămâița, cu ele-n mâna a năvălit în camera în care se îmbracă mirele și i le-a aruncat acestuia în ochi. A mai apucat să-i arunce și un pantof în cap, după care a făcut stanga-mprejur. Suspinând și șchiopătând, a coborât în goană scările, s-a urcat pe cal și dus a fost. Mirele n-a mai plâns, că data trecută. A
De ce-a fugit Stolojan de la altar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21167_a_22492]
-
e bine să facem și niște recomandări consumatorilor de fotografii și imagini cu sâni. Mai ales consumatorilor involuntari: - Nu consumați sâni dimineața, pe stomacul gol. Încercați să vă luați micul dejun înainte de a deschide internetul, televizorul sau vreun ziar. Dacă apucă să vă țâșnească în față vreun sân și să vă muște de nas, n-o să mai apucați să mâncați decât către după-amiază, după ce vă întoarceți de la spital, bandajat și cu copcile puse. - Dacă deschideți TV-ul și dați peste sânii
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
involuntari: - Nu consumați sâni dimineața, pe stomacul gol. Încercați să vă luați micul dejun înainte de a deschide internetul, televizorul sau vreun ziar. Dacă apucă să vă țâșnească în față vreun sân și să vă muște de nas, n-o să mai apucați să mâncați decât către după-amiază, după ce vă întoarceți de la spital, bandajat și cu copcile puse. - Dacă deschideți TV-ul și dați peste sânii Oanei Zăvoranu, răstigniți pe plajă la soare, dați repede-repede pe “mute”. Vorbesc, țipă, zbiară, fac o gălăgie
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
România, cu bale de umilință prelingându-i-se pe la colțurile gurii, ziaristul de tabloid se aruncă, plin de speranță, asupra vedetelor internaționale. Începe să vorbească singur cu Tiger Woods, legat de o jucătoare de golf, pe care acesta n-a apucat s-o bifeze pe lista lui de aventuri (“ Tocmai pe ea ai ratat-o, Tiger?” - Click! de joi) sau cu Banderas și Saddam Hussein. Cu ăștia doi din urmă, pornind de la ideea că seamănă între ei, discută în pungă Cancan
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
fi enervat foarti țări o știri din ziari. Nu-ți mai ajungea, fati, că faci și teatru și film și că ți dai și cu parapanta și cu motociclieta și cu tot felul di alți prostii? Trebuia neapărat să ti-apuci di dublat deseni animați? Hai, hai, nu ți prefaci că nu știi despre ce ii vorba. Îi vorba di desenul ăla animat făcut di Walt Disney, în cari Virjil Ianțu faci vocia unui cățiel, Oțil al tau întruchipeazî un hamster
Andreea Marin către Mihaela Rădulescu: O sî ti oftici, mîţî mediocrî ci eşti! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21203_a_22528]
-
imiediat. Vai di capul tău, o să rămîi doar cu pisică vagaboandî și cu buza umflați, că n-o să mai ai accies pi viați la nici un desen animat. Iar, dupî ce semnez contractu’ aciesta și priegătiesc și salată di boeuf, mă apuc și di cîntat opera și operetî, ca să fii foarti clar cari dintri noi două este mai talentați și mai plurivalenți. Apropo, să nu ți puni dracu să ți orientezi cătri gimnastică de performanți, că m-am băgat deja eu în
Andreea Marin către Mihaela Rădulescu: O sî ti oftici, mîţî mediocrî ci eşti! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21203_a_22528]