8,699 matches
-
și corpul, nelăsând să se vadă decât ochii. Se psalmodiază în timpul înmormântărilor. Numărul șapte posedă evidente virtuți magice. Echivalent, în moneda medievală, cu doi gherani și patru abassi, din prima parte a romanului. În fiecare seară, în orașele vechiului Iran, apusul soarelui era salutat de o fanfară. Obiceiul s-a păstrat în multe orașe, mai ales la Teheran. Expresii vulgare ce se raportează la împerechere și la actul sexual. O superstiție spune că, dacă auzi pe cineva strănutând, trebuie să întrerupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
montat, ca examen de clasă (la care Însă a fost invitat și public!) Așteptîndu-l pe Godot de Beckett. PÎnă aici nimic anormal. Dar din textul celebru, junele a eliminat 3 personaje. Au rămas deci, două. Riscant. Hai să zic, din Apus de soare poți scoate un sfert din eroi, că nu deranjează ; dar din Beckett, zgîrcit mereu cu distribuțiile textelor sale, e aproape imposibil! Ce-ați zice, spre exemplu, de un spectacol Conu Leonida față cu reacțiunea din care s-ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tandră (dacă ne e permis oximoronul). Așa se face că Întîlnim, În volumul tipărit de Princeps Edit În colecția Masca, pasaje scrise cu sufletul, cu talent de stilist și dragoste pătimașă față de teatru. Spre exemplu, ce frumos descria Sorina Bălănescu apusul mare lui Teo Vâlcu, suprapus peste o premieră a teatrului ra diofonic :” Și-a trecut pătimirea precum Filoctet, cu ale cărui tragice trăiri se identificase altă dată, spunîndu-și că, atunci cînd un zeu se Îndîrjește să-i aducă prăbușirea, exis
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să stau în vechea casă subredă și veche așteptând ce? Mai bine îmi construiesc una nouă, mult mai adaptată noilor cerințe moderne, la care am să muncesc mult cu pasiune înflăcărată și cu dorința să reușesc, să o finalizez la apusul soarelui, așa cum îmi place mie. Ni se oferă tot ce avem nevoie pentru construirea unei noi case (vieți) și paradoxul este faptul că din ce în ce mai puțini cred lucrul ăsta. Sunt multe legi universale nescrise, care au o forță de neoprit atunci când
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul siguranțelor, semn al unor trecute catastrofe energetice. Odată scăpate, m-am Învelit cu pătura moale a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
Răutu ce ar putea să Însemne acest vis, care se repetă. Lumina vine de la Răsărit. Și Revoluția tot de acolo a venit, mi-a răspuns el. În orice caz, cred că e vorba despre niște trădători, fiindcă Răsăritul Răsăritului e Apusul. Un răspuns echivoc, care nu prea mi-a plăcut. Nici n-am Înțeles bine ce anume voia să spună. Bineînțeles că Marea Revoluție din Octombrie m a ajutat și pe mine să ajung șeful statului, Întrucît, fără ajutorul frățesc al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
contrară. Nu știu dacă Întîlnirea durase o jumătate de oră sau mai mult. Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac. Nici el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scrisoarea mototolită și ruptă. Nu mai era alt mesaj în plic. Scrisoarea suna astfel: Martin, noi plecăm spre America pe unsprezece, cu intenția de a ne stabili acolo. Foarte probabil am să-mi deschid un cabinet undeva pe coasta de apus, iar Honor își va căuta un post în învățământul superior. Probabil căile noastre nu se vor mai întâlni, n-avem nici un motiv să ne revedem. Și cred că așa e mai bine pentru noi toți iar tu mă înțelegi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care Filmwoche le considera „clasice“, dar, În mod ciudat, conformația ei osoasă părea atractivă, cel puțin În ochii mei, iar părul Îi era mereu aranjat. ) Și abia când mi s-a părut din nou că aud soarele cum strălucește la apus, strălucind În cerceii ei, ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de greutatea vagoanelor. Apoi, brusc, mașina Începu să funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un container de gunoi, dar scările lungi pe care urcară erau luminate de ferestre largi și Întregul Istanbul părea să se scurgă pe sub ei. Puteau vedea Sfânta Sofia și Turnul Pompierilor și un canal lung, care trecea prin partea de apus a Cornului de Aur, spre Eyub. — Excelent plasat, spuse domnul Stein. Nu există apartament mai bun În Constantinopol. Sună la sonerie, dar Myatt se gândea cât o fi costat și cu cât contribuise firma la panorama domnului Eckman. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe bunetc "Luna de miere - pe bune" În fiecare zi din luna noastră de miere, am scris cam același lucru În jurnalul meu: „Luna de miere. Barcă. Soț. Divin.“ Lunile de miere sunt un paradis. Chiar sunt. De la răsărit până la apus, de la cină până la micul dejun și În tot intervalul dintre astea, te simți cu adevărat cuplul Eternity. Spre deosebire de tentativa Luna de miere nr. 1, Luna de miere nr. 2 era de vis. La sfârșitul lui ianuarie, Hunter și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
De ce tocmai acolo?, se întreabă multă lume. Potrivit legendei, așezarea a fost aleasă de un călugăr pe nume Yue Zun. În anul 366 e.n, Yue Zun, aflat în timpul unei călătorii spre vest, a ajuns la poalele Muntelui Sanwei. La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte și a dat peste un loc ce părea ireal la lăsarea serii. Muntele Mingsha părea poleit cu aur în lumina asfințitului, iar în fața ochilor avea zeci de mii de Buddha ce pluteau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și s-au născut cu câteva sute de ani mai devreme decât celebrele Epopei ale lui Homer din antica Grecie. Cartea Poemelor cuprinde 305 poezii care datează dintr-o perioadă de aproximativ 500 de ani, de la începutul dinastiei Zhou de Apus (secolul al XI-lea î.e.n.) și până spre mijlocul Perioadei Primăverii și Toamnei (secolul al VII-lea î.e.n.). Din punctul de vedere al tematicii și particularităților, poemele sunt împărțite în trei secțiuni: Obiceiurile Principatelor (Guo Feng), Imnuri (Ya) și Ode
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din cele 15 principate în care este divizată China antică. Cele 105 Imnuri din care fac parte Imnurile mari și Imnurile mici, sunt versuri puse pe muzică ce au fost culese din ținuturile situate în apropierea capitalei dinastiei Zhou de Apus. Odele cuprinse în volum, în total 40 la număr, au un caracter ritualic, fiind folosite alături de muzică și dans, la diferite ritualuri (oficierea sacrificiilor, ceremoniile de învestitură, omagierea strămoșilor, ceremoniile nupțiale, celebrarea sărbătorilor primăverii și ale recoltei) organizate de principe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bronz încrustată la mijloc. Atât paravanul, cât și nișa pentru statuia lui Buddha sunt făcute dintr-o specie de lemn foarte prețioasă, lucrate cu o minuțiozitate extraordinară. Nișa are înălțimea a două caturi și are trei registre pe orizontală. La apusul soarelui, statuia lui Sakyamuni domină sala, iar oglinda din bronz pusă în mijlocul peretelui strălucește reflectând în ea razele soarelui și formând un cerc. Lumina soarelui se amestecă cu cea din lămpile veșnic aprinse în Pavilionul Zhaofo, făcând sala și mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
intuiție că pot fi plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și exterminare. Aceasta era adevărata față a comunismului, suprimarea valorilor, nimicirea și alterarea culturii, anularea tradiției, falsificarea istoriei, pe care mulți nu o vedeau sau nu voiau să o vadă, mai ales dacă ne gândim și la unii intelectuali din Apusul Europei, iar noi am fost țara care am dat cele mai multe victime, am suportat cele mai mari orori, dezastre și nenorociri, am trăit cele mai teribile tragedii (exceptând probabil rușii). Societatea creștină a veacurilor trecute trăia în cu totul alt sistem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost confiscată și folosită pentru propriile interese. Înclin să dau dreptate acestora din urmă. Rămâne întrebarea persistentă totuși: Cine a tras în noi? Cine sunt criminalii?» E cazul chiar să ne întrebăm dacă avem o democrație adevărată, cu partide autentice: Apusul leninismului a coincis cu redescoperirea valorilor libertății, civismului, responsabilității și demnității într-un proiect de revitalizare a societății civile, odată cu experimentarea unei forme non-machiavelice de politică, numită deseori «antipolitică». Din mai multe puncte de vedere, revoluțiile din 1989 au reiterat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mă întrerupe, maestre, că-ți fut o labă... Fii atent, fii atent, ia aminte: după cum își poate da seama orice idiot din încăpere, adică voi toți, ședințele astea sunt ceva pentru băbuțe, nu pentru bărbați. Bla-bla-bla-ul vostru, taifasul ăsta de apus de soare mă scoate din sărite și din acest motiv nu am trecut pe-aici în ultima vreme. Mi-era jenă să adorm cu capul pe masă, mă gândeam că v-aș fi putut deranja aberațiile cu tunătoru-mi sforăit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încă seama, dar dacă te gândești, vezi că e chiar așa - impulsul să mă desprind de ea, să alerg spre necunoscut, să întorc pagina, departe de mirosul acid de schoëblintsjia, pentru a începe un nou capitol, cu noi întâlniri, în apusurile interminabile din Aagd, în duminicile la Petkwo, în petrecerile de la Palatul Sidro. Chipul unei fete cu păr negru tăiat scurt și fața prelungă apăruse pentru o clipă din valiza Iui Ponko, imediat ascuns de el sub o cămașă ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind să reduc prezența întunericului din viața mea. Faptul că medicii mi-au interzis să ies după apusul soarelui m-a constrâns să trăiesc luni de zile în granițele lumii diurne. Dar nu numai asta: găsesc în lumina zilei, în acea luminozitate difuză, palidă, aproape fără umbre, o obscuritate mai densă decât cea a nopții. Miercuri seara. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără să mă satur desenând un morman de funii răsucite. De aceea, luați și o funie foarte lungă: zece, ba nu, doisprezece metri. Joi seara. Doctorii mi-au dat voie să beau cu moderație băuturi alcoolice. Ca să sărbătoresc vestea, la apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]