8,255 matches
-
la autogara, să-mi iau geamantanele. Of, mama lor de geamantane! Dă-le la naiba! Ce te mai chinui de pomană?! Tocmai am vorbit cu băieții arată Săteanu spre restaurantul hotelului și mîine după-masă vin la mine să stabilim cum aranjăm, vreau să fie ceva pe cinste. Mai stai cu mine, aștept mașina de teren că vreau să trag o raită pe la unitățile din apropiere, să-i pun în priză, că viscolul ăsta... Te duc întîi pe tine acasă și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute întîrziere dacă prinde toate stopurile. N-a întîrziat niciodată și nici n-a avut vreo pană. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare din noi este așteptat, este..., își are problemele sale. Așa-i, dom' profesor, așa-i! confirmă grav Lazăr. He! exclamă profesorul, observîndu-l. Ce mai faci, Lazăre? Aranjez foile de viță. Tovarăși! se impune din nou șoferul. Uitați-vă și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați, cu intrarea direct de pe sală și cu chiuvetă după ușă. Atunci, continuă Săteanu părinții tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă duce la circă, să fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu înțeleg ce vrei spune femeia nedumerită. Plecînd în grabă, continuă actorul ai uitat să mai iei ceva bani, așa-i? Dacă știi, de ce mai întrebi? Ca să-ți reamintesc. Frumoasă vulpea asta albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în picioare lîngă fereastră, îl așteaptă un tînăr înalt cît și el, dar mai subțire, cu o față albă și niște ochi calmi, puțin nedumeriți, parcă ar fi o fată mare. Singurul atribut bărbătesc e gestul sigur cu care își aranjează cînd și cînd șuvița ce-i cade pe frunte. Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci, o aude pe femeie vorbind așa locuiești... Interesant! Doina a fost vreodată pe aici? Da murmură Mihai. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la geam îl face să tremure tot mai tare. Îmbrăcat în întregime, cu toate hainele profesorului aranjate pe scaunul de alături, Lazăr exploatează fiecare posibilitate de a-l ține pe profesor dezbrăcat cît mai mult. Faină băutura asta! arată el spre paharele goale se topește repede. Ieșea cîntec mare dacă mă duceam la cucoană a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o ajute să se ridice. Femeia izbucnește în sus pe lîngă mîna lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de 25 și-am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin bărbia. Cu gesturi alese, de servitor de înaltă clasă, Iulian aranjează gulerul la paltonul femeii. Altădată, să te-nveți minte îi șoptește Nina, întîlnindu-i privirea -, să nu mai abuzezi de situații adaugă ea. Iulian mai rămîne un timp cu mîinile pe guler, întinzînd arătătoarele, să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
va usca sau se va resorbi. Mai simplu spus, spera că va dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sosuri. Carol era siderată. Rămase așa un moment sau două, beată de fericire, relaxată, cu mintea limpede și mai goală decât de obicei - apoi se șterse temeinic cu o bucată de hârtie igienică. Își puse chiloții bărbătești, ciorapii și fusta, aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și meticulos, facilitatorul începuse să traseze pe tablă un plan, vorbind mereu despre secțiuni relevante. Lui Alan i se păruse oarecum normal ca acest facilitator să se dovedească îngrozitor de inept în fața tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte din cauza efortului și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
exact de vârful ghetei lucioase. Lăsa impresia că fusese amputat tocmai când executa o lovitură peste șirul de clădiri și magazine de vizavi, către Clubland. În jurul piciorului se găseau centuri de susținere, suspensoare, șosete, jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete, toate aranjate frumos pe gazonul sintetic. Care dintre ele mi se adresează? se întreba Bull, trecând de la o vitrină la alta și mutându-și privirea de la piciorul feminin la cel masculin. Cine sunt eu? se văita fostul redactor de divertisment, iar turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul său de pește cum este orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cunoaște el în zonă... — Păi și de ce n-ai zis așa? Ne scuteai de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai nepotrivit candidat posibil la condiția de femeie. E chiar mai nepotrivit decât mine, se gândise Bull. Fața îi era puternic masculinizată. Nu se deosebea prea mult de Desperate Dan, cu excepția nasului roman bine conturat. Părul blond cu firul gros, aranjat în bucle gen Dallas de o parte și de alta a bărbiei cu tentă albăstrie, întărea impresia că Ramona face parte din categoria himerelor sau că e reprezentanta unui al treilea sex. Numai că Ramona era prietenoasă. Nu ceruse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ornamentală din piatră sau cărămizi, ce are rolul de a proteja curtea de privirile indiscrete din exterior. O incintă pătrată standard are, de obicei, o curte în față și alta în spate. În casele situate în curtea din față sunt aranjate camere pentru oaspeți, o cameră de lectură și o cămară. În cele aflate în curtea din spate sunt amenajate dormitoarele membrilor familiei. În camera din centru stau bătrânii, adică stăpânii casei. În clădirile laterale stau copiii și generațiile tinere. Toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din dinastia Song a ridicat o sală somptuoasă Sala Zânei. Apoi, în diferite perioade istorice au fost înălțate mai multe construcții scena de teatru Shuijingtai, Podul Întâlnirii cu Zeița, Pavilionul cu Statui de Aur, Pavilionul de la izvorul Nanlao. Acestea sunt aranjate într-o manieră armonioasă, menținând o atmosferă religioasă, dar totodată și aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos și un salcâm tronează și acum, acolo. Despre chiparos se spune că a fost plantat în dinastia Zhou de Vest (sec. XI î
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]